De câteva zile se vorbeşte cu mult zgomot de cazul Geoană. PSD-ul, prin liderul său Victor Ponta, îl tot acuză pe Preşedintele Senatului de tot felul de matarapazlâcuri pe care numai liderii marcanţi ai acestui partid le cunosc în detaliu şi nu vor sub nici o formă să facă public toate gravele erori sau posibilele fraude făcute de acesta. Vor ca numai ei să rezolve această problemă, fără nici un fel de amestec din afară şi mai ales fără încunoştiinţarea societăţii civile.
Pe de altă parte, Mircea Geoană dezminte toate aceste acuze şi încearcă destul de timid să prezinte starea de dictatură care s-ar fi instaurat în PSD după ce noua conducere s-a instalat la cârma partidului. PNL şi PC tac mâlc, dar lasă să se înţeleagă că sunt total încrezători în noua poziţie luată de PSD pentru mazilirea lui Geoană.
Toţi aceşti protagonişti uită cu bună ştiinţă că sunt formaţiuni politice care primesc lunar subvenţii de la stat. Adică de la noi, de la toţi contribuabilii. Numai din aceste considerente aceste formaţiuni ar trebui să aibă răspundere faţă de cetăţean şi să informeze corect asupra tuturor faptelor care sunt considerate necorespunzătoare faţă de stat, de Senat, de partid etc. Dacă mai punem la socoteală că tot noi, contribuabilii, plătim şi funcţionarea corespunzătoare a Senatului, atunci pot considera că românul este lipsit de informaţiile care îi pot scoate în evidenţă disfuncţionalităţile instituţionale, disfuncţionalităţi care îi afectează viaţa de zi cu zi - mai ales în sens negativ.
Presa toată, cea scrisă, vorbită sau vizuală face şi ea din această problemă o multitudine de ştiri senzaţionale, întoarce vorbele fiecărui protagonist pe toate feţele, încearcă să genereze diverse curente de opinii şi chiar se lansează în diferite forme de prognozare a finalului acestor dispute. Totul devine senzaţional şi face obiectul „primei paginii”. Pe scurt, cam aceasta este preocuparea majoră a clasei noastre politice aflată în opoziţie, dar şi a presei din ultimele zile.
Interesant este că faţă de fraudarea voturilor parlamentarilor din actuala coaliţie de guvernare, care doresc să treacă prin Parlament o lege care modifică substanţial şi în plan negativ sistemul ajutoarelor sociale (lege care va afecta un număr foarte mare de cetăţeni români) nu se face vâlva cuvenită pe nici un canal de informare al cetăţeanului.
Opoziţia care a declarat în numeroase rânduri că apără cu toată tăria interesele omului nevoiaş, se lamentează că nu are numărul suficient de voturi pentru a face ceva benefic pentru cetăţean. Presa aminteşte foarte vag acest incident din Parlamentul României, sub formă de ştire trecută la paginile dosnice ale ziarelor. Analiştii politici discută însă foarte vârtos despre cazul Geoană şi despre posibilele implicaţii în viaţa politică a PSD-ului.
Nimeni nu ia în serios frauda parlamentară la o lege care afectează milioane de indivizi aflaţi cam de multă vreme sub pragul de sărăcie. Opoziţia se vaită că este neputincioasă, că nu poate să facă mai mult de atât şi vezi Doamne, românul ar trebui să aştepte momentul alegerilor, să îşi dea votul numai pentru USL, ca abia atunci, în funcţie de cum o să fie bugetul, să încerce să mai îndrepte câte ceva din răul făcut de actuala coaliţie de guvernare.
Mă întreb de ce PSD-ul nu iese cu acelaşi aplomb să condamne public actul de fraudare al acestui vot din Parlamentul României, de ce nu se adresează societăţii civile pentru a cere sprijinul real în vederea funcţionării normale a acestei instituţii. Iată o formulă foarte meschină de a face propagandă politică de către cei aleşi şi mai ales plătiţi de noi ca să ne reprezinte interesele, pentru elemente care nu sunt reprezentative pentru cetăţean. Iată şi cârdăşia presei cu politicul într-o totală opoziţie cu interesele cetăţeanului.
Constat cu deosebit regret că USL uită că are în spate o bună parte a societăţii civile româneşti, că prin actualul sistem de comunicare cu cetăţeanul de rând nu face decât jocul puterii, convenindu-i această stare de fapt din cel mai înalt for al ţării: PARLAMENTUL ROMÂNIEI.
Cum poate cetăţeanul de rând să accepte ca hoţia să se facă în văzul lumii de către unii parlamentari iresponsabili şi aceştia să nu dea nici un fel de socoteală în faţa electoratului? Cum poate crede USL-ul că va fi votat de cetăţenii sărăciţi când el nesocoteşte forţa societăţii civile în a îndrepta acele lucruri pe care politicul nu are capacitatea să le corijeze?
La aceste întrebări se mai pot adăuga multe altele, dar una din principalele probleme care se poate pune este legată de conlucrarea USL-ului cu societatea civilă. Acest lucru nu există şi nici speranţe nu se întrevăd în acest domeniu. Se sfidează forţa societăţii civile cu bună-ştiinţă. Se încearcă să se arunce pe piaţă informaţii care nu au nici un fel de relevanţă pentru viaţa cetăţeanului de rând, cu scopul de a se câştiga capital electoral. Prin dezinformarea populaţiei se speră ca aceste fapte de o mare gravitate să fie trecute uşor cu vederea şi apoi date uitării, cum au mai fost şi altele de acest gen. Este de neînţeles cum societatea civilă în ansamblul ei poate tolera ca parlamentarii bine plătiţi de către toţi contribuabilii să se dedea la fraudarea votului în Parlament. Chiar nu avem puţin respect faţă de lege, de onoarea profesională şi de cea de demnitar?
Pentru mine, un lucru este clar. Prin marginalizarea societăţii civile, întreaga clasă politică se auto-marginalizează. Presa devine neinteresantă pentru cetăţean, iar omul de rând conştientizează că politicul nu este în slujba lui, ci împotriva lui. Faţă de această situaţie gravă, noi, toţi cetăţenii acestei ţări, trebuie să cerem imediat demisia parlamentarilor care se dedau la aceste acte oribile de hoţie, să cerem instituţiilor abilitate ale statului să-i pedepsească exemplar pentru că au săvârşit acte care lezează demnitatea unei instituţii reprezentative pentru democraţia noastră. Consider că pentru acest subiect trebuie să manifestăm o solidaritate totală, căci dacă politicul nu se poate educa singur pentru a respecta propriile lui norme, atunci noi suntem obligaţi să-i educăm atât pentru binele lor, pentru binele nostru, dar mai ales pentru binele copiilor şi urmaşilor noştri.
Mircea Vintilescu
