Ia PRIVATIZAREA, neamule!!!

Vă pup pe suflet, români (cum spune Condurăţeanu, mare om la OTV).

Aţi auzit bine, se oferă privatizare contra voturi politice, indiferent că ele vin de la gospodinele ahtiate de serialul Elodia, de la oligofrenii care încă se mai uită în gura ştirbă a lui Dan Diaconescu (în direct) alias DDD, sau de la frustraţii acestei ţări greu încercate de tot felul de intelectuali “selecţi” gen MRU (Mihai Răzvan Ungureanu), creştin convins, altfel declarat de dreapta dreptei, om de caracter ca şi Baconschi, care vă cheltuie banii pe uleiuri selecte şi unguente de marcă, dar şi pe bunătăţi care mai de care mai răsunătoare şi mai costisitoare pentru foalele lor super-dezvoltate, ca să nu mai amintesc de chiriile enorme de la Paris.

Ia PRIVATIZAREA, neamule!!! Este strigătul lui DDD printre tot felul de declaraţii în faţa tuturor reporterilor şi camerelor de luat vederi de la toate televiziunile din România, care de ceva timp s-au transformat în ziare de scandar sau în tabloide puternic mediatizate.

Jos labele de pe Oltchim! Se aude tot mai des acest deziderat, fără ca prostimea să înţeleagă de fapt traducerea exactă al acestuia, adică: Dă-te tu la o parte de pe scaun să mă aşez eu ca să fur mai vaşnic.

Şi toate acestea în numele poporului, pentru popor şi pentru cei nevoiaşi…

Mă uluieşte din ce în ce mai mult discursul, care se vrea sobru, cu mesaj politic, al tuturor de pe scena acestei telenovele, transformată de DDD într-un nou serial gen Elodia, unde încă nu au apărut Magda Ciumac cu dansul ei lasciv pe muzică de manele de pe biroul marelui OTV-ist, alături de buna sa amică, Nichita, haidamaca aceea cu voce de bărbat şi cu o exprimare ca la uşa cortului. Nu a apărut nici Tolea Ciumac cu tomberonul, dar… nu este timpul pierdut. Se pare că dacă Tolea Ciumac nu a reuşit să-l vâre în tomberon în direct pe DD, o să reuşească poate o mână de oameni înfometaţi şi minţiţi de la Oltchim. Sau poate chiar poporul pe care DDD îl invocă mai tot timpul în toate acţiunile sale, ca un paravan din ce în ce mai fragil pentru averea sa nesimţită, câştigată într-un timp extrem de scurt, comparativ cu toate averile marilor clanuri din lume, care în generaţii şi generaţii au muncit cinstit şi şi-au închinat imaginaţia şi competenţa unui scop şi ţel nobil. Acela de a fi în folosul oamenilor.

Mă siderează cum mai poate cineva în acest secol să mai creadă faptul că un ditai bogătanul se poate gândi la popor, la pulime, cum spunea cineva, când însăşi avuţia pe care o are, licit sau ilicit este destinată numai lui.

Dar în România de astăzi, care încă se mai târăşte în Evul Mediu (e adevărat, netimpuriu) jocurile se fac altfel. Ia fiecare ce vrea de la oricine, înfulecă pe săturate, îşi face metehnele cu tot felul de bunuri ale tuturor, şi le însuşeşte fără explicaţii (haideţi domniţă, doar sunt prostiuţe… ce naiba) şi apoi propovăduieşte în faţa prostimii buna cuviinţă, austeritatea, abstinenţa, iubirea celui sărăcit, ajutorarea celor oropsiţi şi mai presus de toate… “vă reamintesc”: lupta pentru popor şi în slujba poporului, pentru ca ciocoimea să ia labele jos de pe averea poporului.

Dar nu se întreabă nimeni care este de fapt averea poporului, acela pe care-l invocă toţi îmbuibaţii din banii storşi de la popor, care de fapt sunt cetăţenii români. Ei da, vă spun eu care este averea poporului în viziunea mea. Vă spun eu care şi cum arată oamenii pe care-i invocă toţi cu mare emfază, dar vă las pe voi să decideţi ce mai este de stors de la ei.

Şi cum o imagine face cât o mie de cuvinte, priviţi cu atenţie mai jos şi pe urmă… vă pup pe suflet, români, dacă v-a mai rămas şi acela!!!

 

 

 

 

 

 

 

Mona Bernhardt-Lörinczi

Cum a compromis Băsescu Traian reţeaua externă de sprijin a României

Ce trebuia să se întâmple de mult timp, s-a întâmplat în sfârşit: Băsescu Traian ne-a făcut de râs pe toată planeta. A patra şi probabil ultima sa tentativă de lovitură de stat a eşuat jalnic.

Celelalte trei lovituri reuşite au fost în ordine: fraudarea alegerilor din 2004, auto-suspendarea sa din 2007 prin care s-a reîncărcat politic în dauna unei opoziţii nătânge şi, în sfârşit, re-alegerea sa dubioasă din 2009.

Aici nu este vorba de voturile supranumerar de la Paris, ci de cele vreo 2-3 milioane de voturi obţinute cu STS-ul, vorba făptuitorului.

După unii, loviturile de stat ale lui Băsescu Traian ar fi şi mai numeroase – vezi soluţia imorală Voiculescu, refuzul de a numi un prim-ministru al majorităţii ieşite din vot, constituirea UNPR-ului, reînnoirea mandatelor lui Emil Boc, numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca prim-ministru etc. De fapt, încă de pe vremea guvernului Ciorbea, Băsescu Traian o ţine într-o lovitură de stat permanentă. Starea naturală a unui aşa-zis preşedinte jucător este lovitura de stat cotidiană.

S-o luăm sistematic.

S-a observat deja – a făcut-o Sorin Roşca Stănescu printre alţii – că momentul suspendării a fost impus de însuşi Suspendatul. După ce a preluat guvernul şi a înregistrat un succes zdrobitor în alegerile locale, USL ar fi putut să aştepte pînă în iarnă ca să se debaraseze de epava politică Biruinţa, după o izbindă previzibilă la alegerile parlamentare. Pe Suspendat îl interesa însă să procedeze la auto-suspendare imediat, înainte ca puterea USL-istă să se instaleze temeinic şi înainte ca serviciile să-l abandoneze de tot. Băsescu Traian ştia încă din 2004 cum stăm, sau mai degrabă, cum nu stăm cu listele electorale. Ioan Rus părea numit de Suspendat, în înţelegere pe sub masă cu Victor Ponta. Băsescu Traian avea în mână toţi aşii, USL-ul nu putea decât să-i accepte timing-ul şi să încerce să-l bată în cursul jocului. Ceea ce, până la urmă a reuşit, piesa-cheie fiind din nou Ioan Rus care i-a comunicat Curţii Constituţionale că nu poate garanta cifra alegătorilor.

Dacă nu ar fi acceptat termenii şi calendarul lui Băsescu, USL şi-ar fi pierdut pe rând toţi miniştrii făcuţi plagiatori, vezi cazul Mang, cu dosare penale sau cu mape profesionale scoase oportun la analiză. Şi iată că, de-a lungul tentativei de lovitură de stat a Sabotorului altora, acesta a fost însoţit tot timpul de Vocea Rusiei, care pare a fi o adevarată specialistă GRU în logica non-lineară, paradoxală a strategiei militare practicată cu brio şi de preşedintele jucător în toată cariera lui, de la Rouen, scamatoria cu flota noastră şi până la ţipuriturile ICR-iste recente despre lovitura de stat.

Dar lovitura de stat a lui Băsescu Traian a avortat. Securistul comunist nu a luat în calcul jocul democratic. Şapte milioane şi jumătate de cetăţeni români l-au ciuruit. Băsescu Traian seamană din ce în ce mai mult cu un Dracula de bâlci, iar asistenta lui blondă pare şi ea să-l abandoneze. Site-ul cotidianul.ro a produs un serial cu susţinătorii externi folositi în interes propriu de Băsescu Traian.

Joseph Daul, politician de mâna a treia, aproape anonim în Franţa, specialist în abatoare şi carne de vită, promovat în zoo-ul politic de Nicolas Sarkozy; foarte cunoscutul la noi Mirel Bran, corespondent Le Monde şi media locală din Franţa şi Elveţia, cu o producţie tipărită în câteva rînduri pe banii ICR-ului, plus producţiile culturale ale soţiei de la dânsul, Laura Balomiri, Austria Presse Agentur, Televiziunea ZDF şi cotidianul austriac Der Standard, Vlad Odobescu, de la Dilema Veche, în USA Today. ICR-istul Keno Versek în Der Spiegel, Carmen Paun, clientă ICR, reporter în EU-Observer, Liliana Ciobanu, fostă Realitatea TV, în The Economist, Raul Sanchez Costa, în cotidianul El Pais, bursier ICR, o impresionantă pletora de corespondenţi la publicaţii de primă mărime din Belgia, Bruxelles, Germania, Spania, Austria, Marea Britanie, SUA etc. O foarte importantă reţea de sprijin construită cu mari eforturi, şi nu doar financiare, de serviciile noastre abilitate şi de ICR, el însuşi un serviciu, iată, deşi nu în sens cultural. Numai că aceşti oameni trebuiau folosiţi în interesul României, iar nu în cel personal al lui Băsescu Traian. Cine răspunde pentru asta? Vor urma demisii sau demiteri după ce referendumul va fi validat, dacă va fi validat?

Cât despre reţeaua internă de sprijin a lui Băsescu Traian, dirijată de istericul postsovietic Tismăneanu Vladimir de la Washington, împreună cu câţiva locotenenţi şi caporali locali şi alţi contribuitori rătăciţi ca Ioana-Ene-pe-la-gene, pseudonim neidentificat, rămâne de văzut dacă nu cumva e şi aceasta o reţea externă, plătită de fraierul contribuabil mioritic.

Ar mai trebui să atragem atenţia asupra sindromului, vorbitul în oglindă, asupra dedublării şi schizoidiei. De mai mult de 8 ani, Băsescu Traian vorbeşte în oglindă despre Adrian Năstase, despre corupţie, despre trădare de ţară. Şi psihiatrii români ar trebui să se pronunţe în această privinţă. Băsescu Traian e de mult o chestiune care nu ţine de politică sau de istorie, ci doar de patologie. În cele din urmă, lovitura de stat e una uşor de decriptat prin sindromul vorbitului în oglindă… Cine zice ăla e, sau hoţul strigă hoţii, e o strategie pe care o poate înţelege toată lumea.

*** Acest material a ajuns în posesia mea fiind transmis de un român stabilit cam de 30 de ani în SUA. Este interesant cum văd românii-americani pe românii-europeni.

Mircea Vintilescu

Cel mai dur banc!

Doctorul american spune:

- La noi în America, medicina e aşa de avansată, că scoatem un rinichi de la unu', îl transplantăm la altu' şi după 6 săptămâni deja îşi caută de lucru!

Doctorul german răspunde:

- E nimica toată. La noi în Germania, scoatem un plămân de la unu', îl transplantăm la altu' şi după 4 săptămâni… la lucru!

Doctorul rus spune:

- Nici asta nu-i mare scofală. La noi în Rusia, scoatem juma’ de inimă de la unu', o transplantăm la altu' şi după 2 săptămâni amândoi deja îşi caută de lucru!

La care doctorul român, amuzat, spune:

- N-avem cu ce să ne comparăm. Toţi sunteţi înapoiaţi faţă de noi. La noi în România, am luat câţiva fără creier şi fără inimă, i-am pus în fruntea ţării şi acum toţi ne căutăm de lucru...