Trebuie să ne mândrim cu idioţii noştri conducători – Partea a I-a

Sfârșit de iulie cu inundații catastrofale în zona subcarpatică a Olteniei și a Munteniei. Începutul lunii august ne va găsi cu propagarea dezastrului hidrologic și în zonele de câmpie ale celor două regiuni, dar mult mai important este că am demarat neoficial campania electorală pentru alegerile prezidențiale. Nouă tuturor, nu ne pasă că nu mai avem drumuri, case, recolte, animale prin ogradă, bunurile de toate zilele etc., ne pasă că avem ce alege cam din belșugul de candidați pe noul președinte al țării.

Cauzele dezastrului generat de aceste inundații REPREZINTĂ NOTA DE PLATĂ A INDIFERENȚEI NOASTRE față de modul cum politicienii noștri au înțeles să administreze tot teritoriul țării. Platon spunea cu mai bine de un mileniu în urmă: ”UNA DIN PEDEPSELE PENTRU REFUZUL DE A PARTICIPA LA VIAȚA POLITICĂ ȘI A COMUNITĂȚII ÎN CARE TRĂIEȘTI ESTE ACEEA CĂ VEI AJUNGE SĂ FI CONDUS DE INFERIORII TĂI.” Iată un adevăr pe care poporul român îl trăiește și mai rău îl și plătește din plin astăzi.

Unii dintre cititor ar putea să mă creadă puțin cam sărit încercând să politizez acest dezastru. Ei vor argumenta că aceste precipitați așa de abundente, cum mai spun unii, chiar istorice, venite cu furie din cer, care au generat aceste inundații, nu au nimic a face cu decizia politică. Total fals și mai ales neadevărat.

În primul rând trebuie spus că autoritățile profită de naivitatea populație și mint cu nerușinare spunând că avem de-a face cu fenomene meteorologice nemaivăzute sau istorice. Vreau să vă informez că în aceste zone, începând cu anul 1550 și până astăzi, atât cronicile vechi, cât și măsurătorile pluviometrice ceva mai recente au evidențiat că de-a lungul timpului s-au produs în aceste zone precipitații (ploi) mult mai abundente pe metru pătrat într-un interval de 24 de ore față de cele produse recent. Iată câteva valori: 302 mm cu probabilitatea 0,5% în anul 1779 și 274 mm cu probabilitatea 0,75% în anul 1558, ploi care au produs revărsări minore de apă din râuri.

Apoi 246 mm cu probabilitatea 1,0% în anul 1837 și 169 mm cu probabilitatea 3% în anul 1668, dar care au produs revărsări importante de ape din râuri, fără a genera însă pagube materiale însemnate. Din anul 1940 și până în anul 2005 s-au mai produs 139 mm (cu probabilitatea 5%) și 121 mm (cu probabilitatea 7,5%), dar care au produs revărsări semnificative de apă din râuri și numeroase pagube materiale cu valori foarte importante.

inundatii romania 2014

Precipitațiile căzute în aceste ultime zile se situează însă sub probabilitatea de calcul de 10% (respectiv sub 100 mm în 24 de ore și metru pătrat) și iată că au produs un mare dezastru. Întrebarea care se pune este de ce niște ploi cu intensitate mult mai mică față de cele produse în perioadele anterioare au generat fenomene hidrologice dezastruoase?

Răspunsul este simplu, am modificat în mod brutal și total nerațional modul de utilizare al terenului din zonele montane și deluroase, mai ales prin practicare unor defrișări ale pădurilor până la nivelul de ras. Copacii aveau rolul de a reține cam ¼ din cantitatea de precipitații pe tot coronamentul arboricol, litiera de sub pădure (stratul de frunze moarte și resturile de crengi) rețineau și ele în jur de 1/6 din apa care ajungea pe sol, încetinind astfel coeficientul de scurgere al apelor de pe versanți spre albiile râurilor colectoare. Așa se explică și de ce timpul de concentrare al maximului undei de viitură era mult mai mare, dând posibilitatea comunităților umane să ia măsuri de protecție.

inundatii-romania-2014

Dispariția pădurilor a generat și intensificarea eroziunii versanților, dispărând stratul de litieră și favorizând dezvoltarea organismelor torențiale, concomitent cu intensificarea fragmentării reliefului și al alunecărilor de teren. În aceste condiții debitul de sedimente care ajunge de pe versanți în râurile afluente și colectoare a crescut de la un an la altul, contribuind semnificativ la colmatarea albiilor, respectiv la scăderea capacității lor de transport a apei.

Astăzi albiile râurilor din zonele deluroase și de câmpie au profilul transversal umplut cu sedimente (colmatat) într-o proporție mai mare de 50 % comparativ cu situația de la începutul anului 1950. Totodată lățimea albiilor s-a mărit considerabil, astfel că eroziunile de mal s-au dezvoltat foarte mult în detrimentul terenului agricol din zonele de luncă.

Toate persoanele care sunt victimele acestor inundații de la sfârșitul lui iulie, sau care au suferit prejudicii majore în bunuri, trebuie ”să le mulțumească politicienilor, autorităților publice locale și centrale” care au permis producerea defrișărilor în masă a pădurilor existente în zonele de deal și de munte. Dar nu trebuie să ocolim și indiferența sau neimplicarea manifestată de fiecare cetățean în parte asupra modului cum autoritățile au decis să gestioneze spațiile de intravilan al acestor localități afectate de inundații.

Iată adevărata valoare a notei de plată pe care Platon o invoca. Este inadmisibil să fi indiferent asupra modului total necorespunzător cum sunt întreținute și exploatate lucrările hidrotehnice de pe râurile care s-au revărsat, respectiv digurile, barajele, microhidrocentralele etc. Toate au fost lăsate de izbeliște. Mai mult, Guvernul prin noua rectificare de buget propusă a mai tăiat circa 25 milioane de lei de la investițiile care trebuiau să se realizeze în semestrul doi al acestui an tocmai pentru apărarea împotriva inundațiilor, iar noi tăcem. Costul acestei indiferențe îl vedem în urletele de disperare ale sinistraților, al oamenilor rămași fără adăpost sau fără nici un bun material personal.

Pe fondul acesta al lipsei de profesionalism al celor care ne conduc, al indiferenței totale al populației, situația dezastrelor cauzate de inundații se va accentua și mai mult în viitorul apropiat. Astfel, actualele sedimente cărate de râuri în urma acestor viituri vor accentua gradul de colmatare al albiilor atât la nivelul râurilor afluente, cât și la nivelul râurilor colectoare din zonele de deal și de câmpie. Vom ajunge ca în curând, la la ploi de mică intensitate, respectiv de 25 mm în 24 de ore și pe metru pătrat, să suportăm inundații mult mai violente.

Prețul acestei indiferențe totale nu îl plătesc numai cei care vor suporta direct prejudiciile generate de inundații, ci întreaga populație a țării, căci nu vom putea avea școli, spitale, drumuri moderne pentru că va trebui ca de la bugetul de stat să alocăm sume considerabile de bani pentru ajutorarea sinistraților. Dacă mai adăugăm că la aceste costuri se vor mai asocia și cheltuielile fără rost propuse în sistem pompieristic de toți ageamii în gospodărirea apelor, de hoția banilor publici care se practică în acest domeniu, atunci pe fruntea noastră va fi pecetluit calificativul de CETĂȚENI IRESPONSABILI.

Iată ce ne poate aștepta în viitorul cel mai apropiat dacă nu vom înțelege așa cum trebuie această maximă a lui Platon și zău că este păcat.

Mircea Vintilescu

Anarhia distruge România

Scriu aceste rânduri fiind foarte indignat de tot ceea ce se întâmplă în zona de vârf a politicii din România, fără a lua în considerare un nume al unuia sau altuia dintre personalitățile politice sau demnitarii români (pe care personal îi detest), ci numai modul de comportament din ultimele zile al unor instituții de la vârful societății de care depinde nu numai soarta statului român, dar chiar și destinul fiecărui cetățean al acestei țări.

Pe scurt despre ce este vorba:
a. Parlamentul României după ce a votat legea referitoare la reducerea cuantumului C.A.S.-ului pe care angajatorul trebuie să-l plătească la stat, trimite această lege spre promulgare la instituția prezidențială;
b. Președintele României identificând niște elemente neclare în conținutul acestei legi, solicită consultări și cheamă la palatul Cotroceni pe reprezentanții Guvernului României pentru a da unele explicații lămuritoare, indicând foarte clar și ce anume îl interesează să afle suplimentar și în detaliu de la aceștia.
c. O primă reacție (îndreptățită zic eu) a Premierului este că a refuzat să se prezinte la Cotroceni, întrucât legea în discuție a fost înaintată de Parlament spre aprobare, nu de către Guvern.
d. Premierul în mod total nejustificat, revine asupra deciziei inițiale și anunță că se va deplasa la Cotroceni împreună cu ministrul de finanțe pentru a purta discuțiile lămuritoare pe această temă cu Președintele României.

Interesant sub aspectul cum este guvernată țara îl reprezintă ceea ce în mod concret s-a întâmplat la palatul Cotroceni în timpul discuțiilor purtate între reprezentanții Guvernului României și Președinte. Iată că din imaginile difuzate, cam ce a putut constata cetățeanul de rând:
1. Reprezentanții Guvernului au venit la aceste discuții total nepregătiți, fără a aduce și prezenta cifrele lămuritoare solicitate de Președintele României. Personal consider acest gest ca un act de totală sfidare manifestată de Guvern la adresa unei instituții reprezentative a statului Român. Nu știu cum ar fi reacționat actualul premier (persoană numită în această funcție), dacă el ar fi fost în postura de președinte (persoană aleasă de popor în această funcție), la acest act jignitor manifestat de către guvern față de o solicitare a șefului statului, dar cred că ar fi avut o reacție plină de nervozitate constatând că la guvern nu se muncește așa cum ar trebui.
2. Pentru a nu bloca discuția pur declarativă și plină de lozinci nejustificate rostite de către premier, discuție care nu lămurea cu nimic prezența premierului la Cotroceni, Președintele României se adresează direct și corect sub formă instituțională ministrului finanțelor pentru obținerea unui minim de informații lămuritoare care să-i permită promulgarea acestei legi la care Guvernul este autorul primordial. Răspunsurile date de către ministrul finanțelor sunt total năucitoare, respectiv lozinci care nu aveau nimic comun cu subiectul abordat, dar mai ales cu forme de adresare total neprotocolare și chiar jignitoare.
3. Exceptând faptul că un ministru, indiferent cine este el, în calitatea lui de demnitar al statului român, trebuie să utilizeze un limbaj protocolar și la obiect față de superiorul lui, respectiv față de premier și mai ales față de Președintele ales al țării, acest om a dovedit din plin că nu stăpânește nici problematică tehnică, nici cea politică și mai ales nici calitatea de demnitar, utilizând în repetate rânduri expresii care nu trebuiesc să se afle în vocabularul curent al deținătorului acestei funcții, respectiv: ”Dar v-am mai spus ...” adică auditorul este tâmpit și nu a priceput sau nu a înțeles ceea ce s-a rostit inițial (adică nimic la subiect) sau ”Repet ...” adică auditorul este lipsit de memorie și nu reține nimic, sau că este totalmente distrat în timpul discuției din care nu se putea înțelege absolut nimic etc.

Dar asupra asupra gafelor verbale și atitudinale făcute de acest ministru al finanțelor nu vreau să mai insist pentru că fiecare cetățean a putut să conștientizeze singur că el este total nepregătit pentru ocuparea acestui post sau funcții, iar salariul pe care îl primește de la contribuabilu român este total nemeritat. Mă întreb totuși ce criterii de selecție se folosesc pentru aducerea în Guvernul României a unor oameni care sunt total nepregătiți atât profesional cât și ca demnitar, căruia i se dă pe mână managementul și gestiunea finanțelor României?

Totuși elementul cel mai grav constatat de mine se referă la încălcarea cu bună știință de către reprezentanții Guvernului României a legislației în vigoare nu numai în domeniul administrării bugetului de stat, dar și în multe alte domenii, din care cel mai vizibil pentru cetățeanul de rând sunt abaterile din domeniul protecției mediului.

Lipsa de profesionalism a majorității demnitarilor români, asociată cu sfidarea cu bună știință sau conștientă a ierarhiilor instituționale, dar mai ales a legilor care ar trebui să stea la baza actului de guvernare aduce pe cât de repede, pe atât de sigur această țară în pragul ANARHIEI. Iată cum aceste formule anarhice de conducere a țării distrug toate structurile instituționale de funcționare ale statului român, dar mai mult, ele lovesc direct în starea de sărăcie a cetățeanului accentuând-o de la zi la zi, indiferent de vârsta sau poziția socială pe care o ocupă fiecare om.

Cred că societatea civilă în ansamblul ei este pe deplin îndreptățită acum să ceară demisia în bloc a Guvernului, a Parlamentului și a Președintelui României, solicitând demararea de urgență a alegerilor anticipate. Cu cât vom întârzia în a duce la bun sfârșit acest demers, cu atât starea de haos, de hoție și mai ales de destructurare instituțională a statului român se vor accentua. Cred că responsabilitatea cetățeanului în aceste momente este maximă și ea trebuie să se manifeste nu printr-o toleranță nejustificabilă, ci prin măsuri energice de solidaritate colectivă care să permită redresarea cât mai curând posibil a României.

Mircea Vintilescu

Cine vrea să pună acid pe rană?

Dacă acei politicienii care propun astăzi defrișarea unor mari suprafețe de păduri ar merge în vizită la Muzeul Hărților din București, care se află pe strada Londra și ar consulta colecțiile cartografice vechi ar avea posibilitatea să constate că până la nivelul secolului XVII, teritoriul României avea un grad de împădurire de circa 78%.

Și în această situație, la producerea unor fenomene meteorologice periculoase (ploi torențiale de mare intensitate), cronicile au consemnat producerea unor inundații locale, dar care nu afectau așezările umane. Tot din aceste cronici aflăm că alunecările de teren care se produceau erau de o foarte mică intensitate și numai cu caracter sporadic.

După anul 1750, când s-a intensificat migrația românilor ungureni se stabileau pe terenurile din Valahia, despăduririle pe care e le făceau pentru genera noi zone de pășunat au luat proporții deosebit de mari, fapt care a îndreptățit pe domnitorii munteni să reglementeze prin hrisoave și edicte nivelul defrișărilor, mai ales din Podișul Getic, Podișul Mehedinți și din Câmpia Română. Se constatase încă de la acea vreme că defrișările cauzau nu numai ample alunecări de teren și inundații în zonele deluroase, dar ele se manifestau cu o mare violență și în zonele de câmpie, fenomen care până la acea vreme nu se producea chiar și în situația ploilor torențiale de vară.

Începând cu anul 1900, sfidând toată strădania domnitorilor români în a conserva și chiar dezvolta fondul forestier, defrișările de păduri au luat o mare amploare în toate provinciile țării, concomitent cu schimbarea nu numai brutală, dar și total nechibzuită a modului de utilizare al terenurilor din zonele despădurite. Tot din această perioadă putem vorbi de amploarea inundațiilor și al alunecărilor de teren care se produceau atât în zonele montane, în zonele deluroase și mai ales în zonele de câmpie.

După inundațiile catastrofale din anii 1970 și 1975, PCR analizând cauzele generatoare ale acestor fenomene distructive pentru mediu și om, ia prin lege o hotărâre fundamentală, respectiv aprobă și impune PROGRAMUL DE AMENAJARE COMPLEXĂ AL BAZINELOR HIDROGRAFICE, program care a început să fie pus în practică din anul 1980 și trebuia să se finalizeze în cea mai mare parte a lui în jurul anului 2000.

Pe lângă lucrările hidrotehnice de mare anvergură realizate, respectiv mari acumulări de apă, regularizări de cursuri de apă, îndiguiri și derivații, un mare accent se punea pe refacerea fondului silvic mai ales în zonele montane și deluroase. La câmpie s-au realizat numeroase perdele forestiere de protecție.

După 1990, s-a declanșat dezmățul asupra întregului fond silvic al țării, fenomen care a fost asigurat în principal de ambiguitățile voite din cuprinsul noilor legi care au abrogat prevederile PROGRAMUL DE AMENAJARE COMPLEXĂ A BAZINELOR HIDROGRAFICE și în numele democrației au dat liber la defrișări după placul și dorința de înavuțire a fiecăruia.

Tot poporul trebuie să știe și să responsabilizeze toată clasa politică de după anul 1990 că actualele distrugeri generate de inundațiile care se produc chiar și la ploi total nesemnificative se datorează actului criminal de a dezgoli teritoriul țării de pădurile care cu greu și multă cheltuială au fost regenerate și conservate în mai toate zonele considerate de mare risc la inundații de după perioada anilor 1970.

Așa s-a ajuns ca în perioada 1990-2013, peste 65% din fondul forestier existent să fie decimat fără nici o rațiune, iar nenorocirile generate de inundațiile și alunecările de teren să se producă în lanț. Ba mai mult, se dorește acum ca printr-o nouă inițiativă parlamentară propusă de PSD, ca defrișarea fondului forestier care a mai rămas în picioare, mai ales în zonele montane și deluroase, să se intensifice pentru a face loc amenajărilor de agrement, pentru că în zonele de câmpie, acest act criminal a fost deja desăvârșit.

Regretabil este că populația din bazinele hidrografice inferioare ale tuturor râurilor stă impasibilă și nu ia nici un fel de atitudine asupra acestei inițiative politice cu efect distrugător și chiar criminal față de mediul înconjurător, față de bunurile, viețile și mai ales față de sănătatea comunităților umane care vor resimți din plin efectul negativ al pasivității lor.

Mai exact, majoritatea localităților din zonele de deal și de câmpie vor suferi la cele mai mici ploi efectul dezastruos al inundațiilor, al alunecărilor de teren, al distrugerilor de drumuri, de terenuri arabile, al colmatării albiilor râurilor, al eroziunilor de albii etc., etc.

Văd că acești politicieni vor cu tot dinadinsul să TOARNE DIN BELȘUG ACID PE RĂNILE SĂRĂCIEI DIN ROMÂNIA. Pentru înavuțirea lor grabnică, ei vor să nenorocească pe toți românii, să transforme această țară într-un deșert care se va numi probabil BLESTEMUL CARPATIN AL EUROPEI.

Această atitudine a politicului din România are loc în momentul când se acutizează fenomenul schimbărilor climatice în toată Europa, când fenomenele hidro-meteorologice periculoase nu numai că s-au intensificat ca frecvență, dar au devenit și mult mai violente ca manifestare. În loc să gândim la modul de RENATURARE și/sau la REFACEREA FONDULUI SILVIC, LA UN MOD NOU ȘI JUDICIOS DE UTILIZARE A TERENULUI, iată că politicul nostru analfabet și hrăpăreț, gândește tocmai invers, respectiv la DISTRUGEREA TOTALĂ A PĂDURILOR ȘI CHIAR A ȚĂRII.

Pentru a stopa acest dezmăț al politicului aflat la putere, cred că a venit timpul ca Partidul Ecologist Român, chiar așa mic cum este acum, să se implice și să-și justifice prezența lui scena politică a țării, chiar dacă nu este încă o formațiune politică parlamentară. Cu sprijinul SOCIETĂȚII CIVILE, această formațiune politică poate nu numai opri acest dezmăț la nivelul fondului forestier al țării, dar poate chiar să-și aducă contribuția care i se cuvine la redresarea situațiilor dezastruoase în care ne aflăm acum în privința protecției mediului înconjurător în România.

Dacă societatea civilă va avea un reprezentant credibil și la nivelul clasei politice, conlucrarea dintre aceste două forțe va fi benefică pentru toată populația țării, iar satisfacția împlinirii eforturilor lor vor fi reale.

Pornind de la aceste realități fac un apel către toți cei care doresc BINELE ROMÂNIEI SĂ SE IMPLICE ACUM, CĂCI UN RĂU O DATĂ FĂCUT NU MAI POATE FI ÎNDREPTAT. Este timpul să luăm în serios acest apel, să ne implicăm cu toate energiile noastre dacă dorim să mai năzuim la bunăstare pe aceste meleaguri, țară care din păcate a ajuns pe mâna unor politicieni fără nici un căpătâi.

Mircea Vintilescu