Trăim vremuri cu adevărat ciudate. Am trăit să văd cum un partid care nu a existat şi nici măcar nu a candidat la alegerile parlamentare din anul 2008, astăzi este partid parlamentar de frunte, dar şi mai mult, face regula în Parlamentul României. Cred că ştiţi la cine fac aluzie nu? Da, la U.N.P.R.
În aceste condiţii, când avem Curte Constituţională, când Preşedintele României este garantul Constituţiei, când avem un Parlament cu două Camere decizionale, când ..., cum de a fost posibil aşa ceva? De ce mai facem alegeri? De ce se mai cheltuiesc de la bugetul de stat sume uriaşe de bani pentru organizarea alegerilor parlamentare, când, dacă nu candidezi, nu eşti votat de nimeni, pentru că nu ai existat la vremea aceea, apari brusc, peste noapte în Parlamentul Românie, ca o structură politică nouă, fără de pată, recunoscută de toţi factorii decidenţi, primeşti ca partid parlamentar fonduri de la bugetul de stat, deh… ca să fii în rândul lumii, ca oricare formaţiune politică care s-a zbătut în alegeri, a trecut de pragul minim de 5%. Tot acest partid are aşa, peste noapte, senatori, deputaţi care nici nu au candidat, deci nu au fost aleşi de nimeni! Dar partidul îi are!
Se fac declaraţii sforăitoare în Parlament, că vezi Doamne, tinerii politicieni ai U.N.P.R. sunt oameni şantajabili, că au dosare penale grele, că dacă nu fac ce li se spune de către mai marii dregători ai ţării, imediat sunt anchetaţi de DNA şi probabil vor fi şi reţinuţi în arest. Parcă te apucă mila şi te înduioşezi când auzi aşa ceva.
Mă întreb cu multă seriozitate, cum de aceşti oameni cu „bube în cap” au fost acceptaţi în formaţiunile politice din care s-au desprins. Probabil că din „matrapaslâcurile” pe care le-au făcut, au reuşit să dea şi ei câte ceva la mai marii partidului-mamă, având grijă ca să-i îndestuleze suficient, pentru ca aceştia din urmă să se prefacă neştiutori, că nu observă, sau nu au citit informările SRI privitoare la activităţile „hoţiilor politice” care se derulează la nivel înalt. Despre aceşti oameni aşa-zişi „compromişi” aflăm numai în momentul în care ei dezertează şi ajung în U.N.P.R.
Dacă tei iei numai după declaraţiile preşedinţilor de partid care se simt abandonaţi de către aceşti politicieni dezertori, poţi - fără mari greutăţi - să tragi concluzia că noua formaţiune politică U.N.P.R. este alcătuită numai din senatori şi deputaţi „compromişi”, ce au pe drept „dosare penale stufoase”, care, la cel mai mic semnal, pot fi deschise ca să genereze scandaluri de presă uluitoare. Acest cuibuşor de „politicieni compromişi” stau liniştiţi însă în băncile Parlamentului României, alături de politicienii care se consideră „cinstiţi” şi „curaţi ca lacrima”, fac bancuri între ei, nu au nimic să-şi reproşeze, primesc fără nici un fel de jenă toate onorariile financiare pentru „matrapaslâcurile” făcute şi, colac peste pupăză, se pregătesc de zor şi pentru viitoarele campanii electorale.
În aceste condiţii este just ca să fim luaţi drept proşti, adică tot poporul român să fie etichetat aşa, respectiv toţi cetăţenii acestei ţări, dacă noi acceptăm să şi plătim din taxele şi impozitele pe care le achităm regulat Statului, asemenea categorii de politicieni şi formaţiuni politice de tipul U.N.P.R., care culmea, mai şi votează în grup, toţi într-un glas, reducerile de salarii ale bugetarilor cu 25%, impozitarea pensiilor, reducerea îndemnizaţiei pentru mame, creşterea TVA, destructurarea învăţământului, a sănătăţii, a culturii, a poliţiei, scumpirea alimentelor, a medicamentelor etc. Nimeni nu îşi pune problema că noi, societate civilă, am ajuns de râsul lor, dar mai ales de râsul nostru şi al copiilor noştri. Cum este posibil să mai şi plăteşti pe cineva să-ţi facă atâta rău, căci treaba asta urâtă o puteau face tot aşa de bine şi benevol.
Nu îmi pot explica cum actualul preşedinte executiv al U.N.P.R. îmbrăţişează pe noii politicieni veniţi din PSD, care mai ieri, votau cu surle şi trâmbiţe excluderea lui din partidul mamă PSD, pentru care îl şi criticau cu vehemenţă proletară, cum că este nedemn pentru a reprezenta doctrina socială, că are atitudini mafiote, că prin mijloace mai puţin ortodoxe a dobândit o avere colosală etc., etc., etc. Cum de noii politicieni veniţi în partidul U.N.P.R. ling acum unde au scuipat mai ieri pe acest om, fără a avea nici un pic de deminitate umană?!
De ce instituţiile abilitate ale statului nu se autosesizează şi nu cer ridicarea imunităţii parlamentare a acestor categorii de indivizi, dacă tot ce se spune în mod oficial de la înalta tribună a Parlamentului României că este adevărat tot ce se invocă la adresa acestor oameni politici? De ce Preşedintele României care este garantul Constituţiei nu se autosesizează despre modul fraudulos cum a ajuns această formaţiune politică partid parlamentar, când nici măcar nu a participat şi nici nu a candidat la alegeri? De ce Curtea Constituţională a României tolerează aşa ceva şi nu ia nici un fel de atitudine?
La această întrebare există şi un răspuns: pentru că toţi aceşti oameni muncesc din greu, fac eforturi supraomeneşti la locul lor de muncă, transpiră abundent, precum paznicii de noapte în jilţurile în care aţipesc. Aceşti oameni cu responsabilităţi clare la locul lor de muncă, nu au timp să se ocupe de aşa ceva, ei sunt profund preocupaţi de dezvoltarea democraţiei, de apărarea cu orice preţ a drepturilor cetăţeanului român, căci ei au de dus la bun sfârşit jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor, jurământ care l-au făcut cu mâna pe Biblie şi pe Constituţie, iar în final şi-au făcut şi SFÂNTA CRUCE şi au rostit cu glas tare, aşa, ca să poată fi auziţi de tot neamul: "AŞA SĂ-MI AJUTE DUMNEZEU."
Dar nu este cu nimic de mirare că mulţi dintre aceşti oameni au mai jurat tot aşa cu foc, unii ba cu mâna pe drapelul de stat, că vor apăra chiar şi cu propria lor viaţă România Socialistă, alţii au jurat cu mâna pe statutul PCR credinţă până la moarte Partidului Comunist Român în frunte cu Secretarul său General, dar după cum se vede ei nu au murit, cu toate că pentru tot ce au jurat dânşii mai ieri, astăzi este mort de-a binelea.
Există o vorbă că „ulciorul nu merge de multe ori la fântână”, iar cu jurăminte din acestă categorie nu este bine să te tot joci, că nu se ştie, în final poate chiar AŞA O SĂ LE AJUTE DUMNEZEU, exact după faptele pe care le-au făcut. Este mai puţin vizibil în momentul de faţă cum o să ne ajute pe NOI Dumnezeu, dacă am ajuns în stadiul acesta de inconştienţă, de indiferenţă şi mai ales de lehamite cetăţenească.
Mircea Vintilescu
