Energiile supreme ale Cosmosului şi Pământul nostru

000

Ca om de ştiinţă, mereu am fost fascinat de evenimentele care s-au produs sau se produc la nivel global pe suprafaţa Terrei. Încă de pe băncile studenţiei am avut privilegiul să iau cunoştiinţă cu numeroasele etape parcurse de Terra în decursul evoluţiei ei şi până astăzi. Am fost captivat de problematica abordată de paleogeografia terestră, de unde am aflat că de-a lungul erelor geologice am avut parte de mai multe orogeneze (procese de formare a munţilor şi a unor reliefuri specifice), care au dat naştere la întinse lanţuri montane, unde numai pe teritoriul României specialiştii au identificat orogeneze de tip Caledonian, Hercinic şi Alpin. Tot aceşti specialişti au încercat să explice procesul de formare şi apoi de involuţie până la dispariţia totală a lanţului montan Caledonic, Kimmeric sau parţială a lanţului Hercinic, dar şi a fazelor succesive de formare a fiecărui masiv montan al Carpaţilor.

001

De fiecare dată când încercam să-mi imaginez cu ochii minţii evenimentele geologice de tip cataclismic care s-au succedat pe teritoriul României mă cutremuram. Îmi imaginam catastrofele produse în timpul prăbuşirii în trepte a bazinului Transilvaniei, erupţiile de tip exploziv din munţii Oaş, Gutâi şi Ţibleş, dezastrele produse asupra paleofanunei şi paleoflorei şi parcă vedeam iadul de pe pământ.

003

Ceva mai târziu a apărut şi a fost acceptată unanim, teoria dinamicii plăcilor tectonice, proces care încearcă să explice pe temeiuri ştiinţifice şi o parte a cauzelor acestor orogeneze. Începeam să găsesc în aceste noi teorii unele răspunsuri legate de cauzele care au generat aceste procese dinamice ale reliefului terestru atât de-a lungul timpului, dar mai ales pentru viitor. Dar un lucru tot mă frământa şi mă chinuiam: Oare cine este responsabil de aceste impulsuri dinamice care duc la aceste frământări ale scoarţei? Cine generează ciclic aceste procese dinamice la care Terra răspunde cu aceste mişcări cataclismice ale scoarţei?

006

Discuţiile cu numeroşi geologi de seamă au pus în evidenţă că întreaga tectonică a Terrei este condiţionată de forţele interne existente în şi sub scoarţa terestră. Acesta este un adevăr de necontestat, dar el ridică o altă mare întrebare: Cine accesează periodic această forţă internă a Terrei? Cine poate fi considerat responsabil de declanşarea acestor elemente de dinamică excesivă a scorţei, cât şi de perioadele de calm ale ei?

004

La aceste întrebări, cu multă diplomaţie se ezit[ să se dea un răspuns clar, argumentat pe elemente ştiinţifice şi mai ales credibile. Logica gândirii umane începea să se blocheze şi nu se încerca să se abordeze această problematică nici măcar sub aspect S.F.

002

De ce oare se produc asemenea blocaje în logica gândirii umane? Poate un răspuns ar fi de găsit într-o formulă de educaţie dirijată, care voit vrea să te rupă de unele realităţi pe care refuzăm din nu ştiu ce motive să le acceptăm. Încă de pe timpul anticilor egipteni şi mai ales de la Aristotel încoace ştim că suntem total dependenţi de Soare, mai ştim că Luna, satelitul natural al Terrei ne influenţează în tot ceea ce suntem etc. Unii specialişti chiar încearcă să facă nişte corelaţii între fazele lunare şi intensitatea producerii unor erupţii vulcanice sau cutremure de pământ, demonstraţii care uneori pot să aibă un sâmbure de adevăr. Dar marea masă a specialiştilor în domeniu zâmbeşte discret în colţul gurii sau chiar îşi dă ghionturi lăsând vădit să se înţeleagă că omul respectiv a intrat pe aleea utopiilor.

007

Este regretabil că încercăm să consolidăm ideea de a ne considera pe noi şi planeta noastră, ca pe o entitate care ar trăi singură în tot Universul, că nimic ce poate avea consistenţă materială semnificativă nu ne poate afecta din exteriorul planetei, că numai Terra şi în ultimul timp poate chiar şi omul sunt responsbili de tot ceea ce se întâmplă sau se va putea întâmpla pe suprafaţa noastră terestră.

Mulţi specialişti susţin că această atitudine egocentristă este chiar benefică, căci ea induce o stare de acalmie în rândul populaţiei şi nu poate conduce la o panică globală. Alţi specialişti consideră că, introducând în ecuaţia condiţiei existenţei noastre şi a factorului extern terestru, ar accentua latura mistică a evoluţiei planetare, fapt care împiedică explicarea unor teorii materialiste larg acceptate de un numeros public, sau care le pot contrazice totalmente.

005

Despre această atitudine cu multe conotaţii ideologice se poate discuta foarte mult, dar mai important este ca să vedem ce efecte negative a produs în timp acest refuz cronic şi metodic de a ne racorda la realităţile obiective ale mediului terestru înconjurător.

În primul rând este de remarcat că în planul dezvoltării filosofice a problematicilor de interdependenţă, a totalităţii formelor de legătură din şi între corpuri, sistemele, fenomenele şi procesele care generează interacţiunea, condiţionarea, interferenţa, cauzalitatea, legea, necesitatea şi de ce nu, chiar întâmplarea producerii unor astfel de fenomene, toate au loc între multitudinea de corpuri care sunt dispuse într-un spaţiu vast.

Suntem din acest punct de vedere foarte mult rămaşi în urmă în ceea ce priveşte cunoaşterea proceselor care se pot produce între diferite corpuri la întâlnirea sau încrucişarea a două sau mai multe fenomene, respectiv a efectelor produse asupra Terrei de către factorii cosmici externi.

Din această perspectivă cunoaştem astăzi încă foarte puţin, avem un sistem încă primitiv de cunoaştere şi de monitorizare a fenomenelor cosmice care ne pot afecta, alocăm resurse financiare total nesemnificative pentru cunoaşterea acestora, dar investim nebuneşte în domenii care ne sunt mai puţin utile, cum ar fi înarmarea.

Am început să bagatelizăm chiar aici pe Terra procesul de cunoaştere a câmpurilor externe corpurilor şi nu vrem să acceptăm rolul lor în dinamica naturală a schimburilor permanente de materie, energie şi informaţie dintre corpuri. Nu facem mai nimic pentru a dezvolta o nouă formă de gândire bazată pe procesele de interdepenţă dintre corpuri, atât în şcoală sau universităţi, cât şi în societate. Dezvoltăm în schimb sistem de învăţământ care se bazează pe o acumulare nejustificată de informaţie, care din nefericire este şi foarte prost structurată.

Acceptăm cu multă seninătate şi uneori chiar şi cu bucurie dialogurile cu falşii profeţi, cu prezicători de tot felul, cu pseudo apostoli şi ne plecăm în faţa lor. Personal îmi este foarte greu să îmi explic această reticenţă faţă de o nouă gândire pe care trebuie să o manifestăm faţă de fiinţele, lucrurile şi fenomenele care ne înconjoară. Dar bănuiesc că există o teamă a celor care cârmuiesc colectivităţile că omul trebuie să fie cât mai puţin format în a înţelege rolul şi locul lui pe acest pământ.

Revenind la problematica orogenezelor, ca om de ştiinţă care am încercat să fac unele corelaţii între anumite evenimente cosmice şi dinamica tectonică a Terrei, personal consider că în anul 2012 şi probabil şi în 2013, când investigaţiile făcute asupra intensităţii erupţiilor solare atestă o perioadă de maximă efervescenţă, cred că vom avea parte de evenimente tectonice şi nu numai, de o mare complexitate. Probabil că nu numai energiile rezultate în urma acestor manifestări explozive ale Soarelui ne vor afecta din afara spaţiului terestru, dar ele sigur vor genera o nouă dinamică a corpurilor vii şi nevii de pe Terra. Acum sunt convins că aceste mari orogeneze au avut ca element declanşator dar şi motor aceste energii externe, care au schimbat ciclic toate elementele terestre biotice sau abiotice, până la formele cunoscute de noi astăzi.

Întrebarea care se pune este legată de modul cum suntem pregătiţi noi, ca fiinţe inteligente să ne conservăm existenţa în faţa acestor evenimente obiective. Din păcate constat că atât pe tărâmul nostru mioritic, dar şi în mai toată lumea nu se face mai nimic. Ne lamentăm, aşteptăm precum baciul moldovean din cunoscuta baladă Mioriţa, să primim cu braţele încrucişate obştescul sfârşit. Manifestăm în formule regretabile la acest început de secol un comportament fatalist, care se va vedea că va fi foarte dăunător tuturor.

Are we alone in Universe

Numai pornind de la aceste aspecte considerate de mine total nejustificate, vă invit pe toţi care vreţi să vă mai gândiţi la viitorul vostru, al copiilor şi nepoţilor voştri, să ne schimbăm comportamentul, să lărgim baza dialogului şi să constituim o solidaritate cetăţenească care să ne permită înfruntarea acestor evenimente în cunoştiinţă de cauză, pregătiţi sufleteşte pentru a rezista şi mai ales pentru a dăinui. AŞA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU.

Mircea Vintilescu