Preţul indiferenţei

Nu mai este nici un secret pentru nimeni că România a ajuns în stadiul acesta de subdezvoltare, datorită indiferenței românilor asupra actului de guvernare, de administrare și de gestiune a tuturor resurselor țării.

Iată că am ajuns așa (cum confirmă datele oficiale statistice), ca peste jumătate din populația acestei țări, să trăiască sub pragul de sărăcie, peste 35% din locuitorii țării se situează în zona pragului sărăciei, iar România să nu mai aibe clasă de mijloc. Românii trăiesc în condiții de supraviețuire, similare cu cele de după un mare cataclism sau război nimicitor.

Am ajuns în acest stadiu nefiresc pentru o țară cu nenumărate resurse ale solului și mai ales ale subsolului, pentru că noi românii, AM PROMOVAT MEDIOCRITATEA, AM ADULAT ANALFABETISMUL PROFESIONAL, AM PREȚUIT HOȚIA ȘI TRĂDAREA ȘI NU AM VRUT SĂ PUNEM NICI UN PREȚ PE VALORILE UMANE PE CARE LE AVEM. Ba mai mult, am încercat și s-a reușit cu brio, desconsiderarea și batjocorirea celor care au învățat, a celor care au căpătat experiență profesională, a celor care știau că numai prin muncă și printr-o perfecționare continuă, se pot obține rezultate care să ne facă viața noastră, a tuturor mai bună și mai ușoară.

Am colege (multe din ele pensionare), care au titluri de doctor în științe, fără plagiat și fără formalismul didactic al zilelor noastre. Multe dintre ele au o pensie mai mică în comparaţie cu valoarea întreținerii pe timp de iarnă la un apartament obișnuit din cartierele mărginașe ale Bucureștiului. Ca să supraviețuiescă, pentru că nu au cum să-și mai valorfice astăzi experiența profesională pentru că sunt promovați toți submediocrii, au ajuns bone. Da, bone cu doctorat în chimie, fizică, biologie, medicină, știința mediului, climatologie, geologie și lista poate continua.

Acești oameni supertitrați, se bucură astăzi că pot mânca resturile de la copiii pe care îi au în grijă și astfel pot face mici economii pentru medicamente și pentru zilele negre la care se așteaptă începând cu venirea toamnei.

Acestor oameni și nu numai lor, prin indiferența noastră li s-a FURAT DEMNITATEA DE OM, DEMNITATEA DE CETĂȚEAN VÂRSTNIC CU MULTĂ ȘCOALĂ A VIEȚII LA ACTIV. Cred că cea mai mare crimă care poate fi făcută astăzi este să înjosești demnitatea individului, să-l faci să regrete că mai există, indiferent de vârsta sau condiția socială ale persoanei. Acest lucru generează cele mai crunte tragedii existențiale – DEZUMANIZAREA! ȘTERGEREA DEMNITĂȚII UNEI NAȚII ECHIVALEAZĂ CU GENOCITUL UMAN, CU DISTRUGEREA ACESTUI POPOR ȘI CU DISTRUGEREA ÎNTREGII ȚĂRI, CU DECIMAREA VIITORULUI PENTRU COPIII ȘI NEPOȚII NOȘTRI. Iată că din acest punct de vedere suntem pe marginea prăpastiei și nu ne mai trebuie mult ca să nu mai ajungem nici măcar pe fundul ei, adică să ne pierdem în neant.

1

Generația tânără, dar mai ales generația actuală care este în floarea vârstei, trebuie să se îngrijoreze și să conștientizeze această stare de fapt nefirească a nației. Acest model poate fi valabil atât pentru ei, dar mai ales pentru copiii lor în foarte scurt timp. Ei trebuie să fie motorul care să REDEA ACESTEI NAȚII DEMNITATEA DE OM, DEMNITATEA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, pentru a se salva în primul rând pe ei de la acest dezastru uman.

2

Din acest motiv invit pe toți locuitorii acestei țări la o solidaritate umană fără precedent la noi, probabil asemănătoare celei din țara vecină, Bulgaria. Trebuie să știm ce vrem, cu cine putem merge mai departe și în ce fel trebuie să acționăm. Trebuie să ne implicăm în luarea deciziilor care privesc viața noastră și să condamnăm indiferența și neimplicarea.

Există șanse de reușită? Cred că da, cu o condiție. să știm ce vrem, să dorim să devenim demni și generoși cu toți apropiații noștri. De noi toți depinde acest lucru care nu mai poate fi amânat dacă vrem să mai existăm ca neam și ca țară.

Mircea Vintilescu