Dacă acei politicienii care propun astăzi defrișarea unor mari suprafețe de păduri ar merge în vizită la Muzeul Hărților din București, care se află pe strada Londra și ar consulta colecțiile cartografice vechi ar avea posibilitatea să constate că până la nivelul secolului XVII, teritoriul României avea un grad de împădurire de circa 78%.
Și în această situație, la producerea unor fenomene meteorologice periculoase (ploi torențiale de mare intensitate), cronicile au consemnat producerea unor inundații locale, dar care nu afectau așezările umane. Tot din aceste cronici aflăm că alunecările de teren care se produceau erau de o foarte mică intensitate și numai cu caracter sporadic.
După anul 1750, când s-a intensificat migrația românilor ungureni se stabileau pe terenurile din Valahia, despăduririle pe care e le făceau pentru genera noi zone de pășunat au luat proporții deosebit de mari, fapt care a îndreptățit pe domnitorii munteni să reglementeze prin hrisoave și edicte nivelul defrișărilor, mai ales din Podișul Getic, Podișul Mehedinți și din Câmpia Română. Se constatase încă de la acea vreme că defrișările cauzau nu numai ample alunecări de teren și inundații în zonele deluroase, dar ele se manifestau cu o mare violență și în zonele de câmpie, fenomen care până la acea vreme nu se producea chiar și în situația ploilor torențiale de vară.
Începând cu anul 1900, sfidând toată strădania domnitorilor români în a conserva și chiar dezvolta fondul forestier, defrișările de păduri au luat o mare amploare în toate provinciile țării, concomitent cu schimbarea nu numai brutală, dar și total nechibzuită a modului de utilizare al terenurilor din zonele despădurite. Tot din această perioadă putem vorbi de amploarea inundațiilor și al alunecărilor de teren care se produceau atât în zonele montane, în zonele deluroase și mai ales în zonele de câmpie.
După inundațiile catastrofale din anii 1970 și 1975, PCR analizând cauzele generatoare ale acestor fenomene distructive pentru mediu și om, ia prin lege o hotărâre fundamentală, respectiv aprobă și impune PROGRAMUL DE AMENAJARE COMPLEXĂ AL BAZINELOR HIDROGRAFICE, program care a început să fie pus în practică din anul 1980 și trebuia să se finalizeze în cea mai mare parte a lui în jurul anului 2000.
Pe lângă lucrările hidrotehnice de mare anvergură realizate, respectiv mari acumulări de apă, regularizări de cursuri de apă, îndiguiri și derivații, un mare accent se punea pe refacerea fondului silvic mai ales în zonele montane și deluroase. La câmpie s-au realizat numeroase perdele forestiere de protecție.
După 1990, s-a declanșat dezmățul asupra întregului fond silvic al țării, fenomen care a fost asigurat în principal de ambiguitățile voite din cuprinsul noilor legi care au abrogat prevederile PROGRAMUL DE AMENAJARE COMPLEXĂ A BAZINELOR HIDROGRAFICE și în numele democrației au dat liber la defrișări după placul și dorința de înavuțire a fiecăruia.
Tot poporul trebuie să știe și să responsabilizeze toată clasa politică de după anul 1990 că actualele distrugeri generate de inundațiile care se produc chiar și la ploi total nesemnificative se datorează actului criminal de a dezgoli teritoriul țării de pădurile care cu greu și multă cheltuială au fost regenerate și conservate în mai toate zonele considerate de mare risc la inundații de după perioada anilor 1970.
Așa s-a ajuns ca în perioada 1990-2013, peste 65% din fondul forestier existent să fie decimat fără nici o rațiune, iar nenorocirile generate de inundațiile și alunecările de teren să se producă în lanț. Ba mai mult, se dorește acum ca printr-o nouă inițiativă parlamentară propusă de PSD, ca defrișarea fondului forestier care a mai rămas în picioare, mai ales în zonele montane și deluroase, să se intensifice pentru a face loc amenajărilor de agrement, pentru că în zonele de câmpie, acest act criminal a fost deja desăvârșit.
Regretabil este că populația din bazinele hidrografice inferioare ale tuturor râurilor stă impasibilă și nu ia nici un fel de atitudine asupra acestei inițiative politice cu efect distrugător și chiar criminal față de mediul înconjurător, față de bunurile, viețile și mai ales față de sănătatea comunităților umane care vor resimți din plin efectul negativ al pasivității lor.
Mai exact, majoritatea localităților din zonele de deal și de câmpie vor suferi la cele mai mici ploi efectul dezastruos al inundațiilor, al alunecărilor de teren, al distrugerilor de drumuri, de terenuri arabile, al colmatării albiilor râurilor, al eroziunilor de albii etc., etc.
Văd că acești politicieni vor cu tot dinadinsul să TOARNE DIN BELȘUG ACID PE RĂNILE SĂRĂCIEI DIN ROMÂNIA. Pentru înavuțirea lor grabnică, ei vor să nenorocească pe toți românii, să transforme această țară într-un deșert care se va numi probabil BLESTEMUL CARPATIN AL EUROPEI.
Această atitudine a politicului din România are loc în momentul când se acutizează fenomenul schimbărilor climatice în toată Europa, când fenomenele hidro-meteorologice periculoase nu numai că s-au intensificat ca frecvență, dar au devenit și mult mai violente ca manifestare. În loc să gândim la modul de RENATURARE și/sau la REFACEREA FONDULUI SILVIC, LA UN MOD NOU ȘI JUDICIOS DE UTILIZARE A TERENULUI, iată că politicul nostru analfabet și hrăpăreț, gândește tocmai invers, respectiv la DISTRUGEREA TOTALĂ A PĂDURILOR ȘI CHIAR A ȚĂRII.
Pentru a stopa acest dezmăț al politicului aflat la putere, cred că a venit timpul ca Partidul Ecologist Român, chiar așa mic cum este acum, să se implice și să-și justifice prezența lui scena politică a țării, chiar dacă nu este încă o formațiune politică parlamentară. Cu sprijinul SOCIETĂȚII CIVILE, această formațiune politică poate nu numai opri acest dezmăț la nivelul fondului forestier al țării, dar poate chiar să-și aducă contribuția care i se cuvine la redresarea situațiilor dezastruoase în care ne aflăm acum în privința protecției mediului înconjurător în România.
Dacă societatea civilă va avea un reprezentant credibil și la nivelul clasei politice, conlucrarea dintre aceste două forțe va fi benefică pentru toată populația țării, iar satisfacția împlinirii eforturilor lor vor fi reale.
Pornind de la aceste realități fac un apel către toți cei care doresc BINELE ROMÂNIEI SĂ SE IMPLICE ACUM, CĂCI UN RĂU O DATĂ FĂCUT NU MAI POATE FI ÎNDREPTAT. Este timpul să luăm în serios acest apel, să ne implicăm cu toate energiile noastre dacă dorim să mai năzuim la bunăstare pe aceste meleaguri, țară care din păcate a ajuns pe mâna unor politicieni fără nici un căpătâi.
Mircea Vintilescu
