Accesul femeilor interzis!

ȘTIAȚI CĂ MAI SUNT LOCURI ÎN LUMEA ACEASTA UNDE ACCESUL FEMEILOR ESTE ÎNCĂ INTERZIS?

Într-o epocă în care turismul pare să nu mai cunoască limite, mai există încă destinaţii interzise femeilor, din motive de natura religioasă sau care ţin de tradiţiile locale. Acestea sunt locuri în care femeile nu vor avea niciodată acces.

Muntele Athos

Muntele Athos

Muntele Athos din Grecia este unul dintre locurile în care inegalitatea de sexe se aplică în detrimentul femeilor. Mai mult, această restricţie se aplică şi în cazul femelelor din anumite specii de animale domestice. Cunoscută printre credincioşi şi ca “Muntele Sfânt”, regiunea cuprinde o parte dintr-o peninsulă a Macedoniei şi din regiunea muntoasă a Greciei. Ţinutul are autonomie, iar aici nu intră decât bărbaţii care au un permis special, deoarece locul este destinat călugărilor ortodocşi.

Arabia Saudită

Saudi Arabia

Dacă eşti femeie şi vrei să intri în Arabia Saudita de una singură, ar fi cazul să ştii că este mai uşor să ajungi pe Marte decât în această ţară. Turistele neînsoţite nu au voie să intre aici. Singura modalitate prin care femeile străine pot intra în această ţară este ca ele să fie însoțite de o rudă de sex masculin. Aici, femeile au nevoie de permisiunea bărbaţilor pentru aproape orice.

Mormintele sacre de la Haji Ali Dargah Shrine, din Mumbai, India

Haji Ali Dargah Shrine

Deşi este vizitată zilnic de un număr de turişti ce poate ajunge până la 20.000 de persoane, moscheea Haji Ali Dargah Shrine din Mumbai, India, interzice accesul femeilor în zona mormintelor sfinte de aici.

Muntele Omine din Japonia

omine japan

omine route ominesanji temple gate

ryusenji temple omine japan

Deşi în anul 2004 a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, Muntele Omine din Japonia rămâne în continuare una dintre destinaţiile turistice interzise femeilor. De mai bine de 1.300 de ani doar bărbaţii au escaladat stâncile care duc la templul budist aflat pe vârful muntelui. Acest lucru se întâmplă deoarece se consideră că femeile ar putea distrage atenţia pelerinilor care vin să se reculeagă şi să stea departe de orice tentaţie lumească.

Mănăstirea Frăsinei, România

frasinei manastirea

frasinei

Şi în România există un loc în care femeile nu au voie să intre, motivele fiind tot cele de natură religioasă. Este vorba despre Mănăstirea de la Frăsinei, aflată în comuna Muereasca din judeţul Valcea, loc destinat exclusiv călugărilor şi credincioşilor veniţi să se reculeagă. Rânduiala a fost lăsată de Sfântul Ierarh Calinic, care vizitând mănăstirea în secolul al XIX-lea, a decis ca aici să nu se mănânce niciodată carne şi ca înăuntrul ei să nu calce vreodată picior de femeie.

Mircea Vintilescu

Ce vrea Donald Trump de la UE

Donald Trump nu are nici aliați, nici inamici, ci doar oportunități, circumstanțe care pot apropia sau îndepărta viitoarea administrație a Statelor Unite de orice țară a lumii. Washingtonul va avea o viziune pur economică asupra lumii, iar aceasta va aduce Statele Unite în competiție cu Uniunea Europeană și în special cu Germania. Aceasta este schimbarea radicală de tactică prefigurată de Donald Trump în interviurile oferite publicațiilor The Times şi Bild.

trump-european-union

Iată unele declarații ale lui Donald Trump care au șocat Uniunea European[ cu doar câteva zile înainte învestirii sale în funcție.

UE va fi părăsită și de alte state. Deși a avut cuvinte de laudă despre Germania și a amintit de originea germană a tatălui său, Donald Trump a ales clar partenerul privilegiat din Europa. ”Uitați-vă la Uniunea Europeană. În mare, este un instrument pentru Germania. Este motivul pentru care Marea Britanie a trebuit să plece. Oamenii și țările vor să aibă o identitate. Britanicii doreau propria identitate. Cred că, dacă nu ar fi fost obligați să primească atât de mulți refugiați – cu toate problemele ce vin împreună cu ei – atunci nu ar mai fi fost Brexit. A fost picătura care a umplut paharul. Dacă mă veți întreba, vă voi spune că mai sunt și alte state care vor ieși din UE” a spus Trump.

Germanii au fost incorecți cu SUA. Viitorul președinte american iubește Germania. ”Sunt mândru de Germania și Germania este foarte specială. Îmi place ordinea. Îmi place când lucrurile merg bine. Germanii sunt recunoscuți pentru asta, și eu la fel. Și îmi mai place forța” a spus Trump. Însă bunele sentimente se opresc când vine vorba despre economie, profit, oportunism: ”Germania este o țară genială, un mare producător. Când mergi pe 5th Avenue vezi că toata lumea are un Mercedes parcat, nu-i așa? Or, problema este că voi germanii ați fost foarte nedrepți cu Statele Unite. Câte mașini Chevrolet aveți în Germania? Nu prea multe, aproape niciuna, nu văd niciuna afară. Lucrurile trebuie să meargă în dublu sens. Eu vreau să fiu corect. Puteți fabrica maşini pentru Statele Unite, însă trebuie să plătiți o taxă de 35% pentru fiecare mașină care intră în SUA”, a avertizat Trump.

A fost un atac frontal la adresa BMW, o companie despre care Trump nu a vorbit până acum. Președintele SUA a avertizat BMW să nu deschidă o uzină în Mexic, care ar urma să aprovizioneze piața americană și să reducă vânzările producătorilor autohtoni. Purtătorul de cuvânt al BMW a reacționat spunând că constructorul german oferă, indirect, locuri de muncă pentru nu mai puțin de 70.000 de americani și că nu are de gând să renunțe la proiectul din Mexic.

Politica aproape catastrofală a Angelei Merkel. Un alt atac dur la adresa Berlinului a vizat politica migrației. ”Mă voi întâlni cu cancelarul Merkel. O respect și o apreciez. Însă cred că asta a fost o greşeală. Oamenii mai fac greşeli, dar cred că aceasta a fost o greșeală cu adevărat gravă. Nu vrem ca oamenii din Siria să vină la noi, oameni pe care nu-i cunoaștem cum sunt. Nu vreau să facem ce a făcut Germania. Trebuie să spun că o respect pe doamna Merkel, însă ce s-a petrecut în Germania este un lucru nefericit. Știți că iubesc Germania, pentru că tatăl meu era din Germania. Însă nu vreau să ajungem în aceeași situație. Avem deja suficiente probleme” a spus Trump.

Ce ar fi făcut Donald Trump dacă ar fi fost în locul Angelei Merkel? Din nou o viziune economică: ”Ar fi trebuit să creăm zone de securitate în Siria. Ar fi costat mult mai puțin. Şi ar fi plătit statele din Golf, pentru că, până la urmă, au mai mulți bani decât oricine”.

NATO este depășit. Urmează apoi o lovitură în punctul nevralgic al Europei – dependența de Statele Unite în materie de apărare. ”NATO este învechit. În primul rând, pentru că a fost conceput cu mulţi ani în urmă. În al doilea rând, pentru că țările membre nu plătesc cât ar trebui” și apoi pentru că ”NATO nu se ocupă de terorism” a spus Trump.

Pentru ca șocul aliaților europeni să fie total, Donald Trump a declarat că dorește să ridice sancțiunile impuse Rusiei pentru agresiunea împotriva Ucrainei, pentru ca, în schimb, să poată încheia un acord cu Vladimir Putin pentru reducerea armelor nucleare.

Donald Trump este deranjat de existența NATO, pentru că un bloc militar împarte lumea în aliați și inamici, iar aceasta contravine viziunii sale oportuniste, de a căuta parteneri în funcție de profitul cel mai mare pe care îl poate obține Washingtonul. Nu mai puțin, în interviul pentru Bild, Trump a declarat că NATO rămâne ”important”, însă cu siguranță logica organizației va fi modificată de noua administrație.

Interviurile publicate de The Times şi Bild i-au șocat pe jurnaliştii care au discutat cu Trump. ”Trump este Trump și vă pot spune cu siguranță că este cel mai uimitor interviu din cariera mea. Cuvintele lui nu sunt aranjate, nu a intervenit niciun consilier de comunicare. Am scris tot ce ne-a spus Trump și apoi am tradus. Când am citit interviul, am făcut-o altfel decît cu interviurile politice obișnuite” spune Kai Diekmann, redactorul-șef al tabloidului Bild.

Germania: pitic politic și rival economic al SUA. Guvernul care a fost cel mai atins de declarațiile lui Trump a fost, fără îndoială, cel de la Berlin. Germania vede cum își pierde statutul privilegiat pe care l-a avut până acum în Europa, dincolo de aspectele economice: statutul de pilon european al politicii americane. Declarațiile lui Donald Trump arată că Germania va deveni un stat ca oricare altul din punct de vedere politic, iar din punct de vedere economic, mercantila Germanie va deveni un rival al Statelor Unite. Prin extensie, întreaga Uniune Europeană, văzută ca o sferă de influență germană, va deveni rivala economică a Statelor Unite. Nici vorbă de încheierea acordului de liber-schimb transatlantic ale cărui baze au fost puse de Angela Merkel, George W. Bush şi Barack Obama. Acum, noul președinte al SUA declară că ”îi este indiferent” dacă UE va supraviețui sau nu.

O șansă pentru Europa. Pentru Angela Merkel este limpede că SUA nu mai sunt doar un aliat, ci și un rival. Cum va răspunde Merkel acestei provocări? Va întări cooperarea în interiorul UE sau va promova pe mai departe aceeași politică europeană mortificată? ”Este o ocazie pentru a riposta și a întări autonomia și forța europenilor într-o lume pe care Trump o vede ca pe o adevărată junglă”, scrie publicația franceză La Tribune. Franța a sugerat imediat linia de acțiune. Ministrul de Externe, Jean-Marc Ayrault, a declarat imediat după intervențiile lui Trump: ”Cel mai bun răspuns este unitatea europenilor, care să acționeze ca un bloc”.

Sau poate că Donald Trump nu face decât să-și continue strategia aplicată în imperiul său imobiliar? Toate aceste declarații tactice, unele șocante, pot fi doar o rampă de lansare pentru noi negocieri, exact aşa cum Trump a făcut în lumea afacerilor, când prefera să-și reducă la tăcere partenerii, pentru a obține cel mai bun târg. În acest caz, UE ar trebui să se pregătească pentru o renegociere la sânge a parteneriatului economic și militar cu SUA.

Mircea Vintilescu

Spoiala educațională

SPOIALA EDUCAȚIONALĂ COMPROMITE STATUTUL DE DEMNITAR ȘI DE EDIL ÎN ROMÂNIA

O știre banală m-a făcut să mă întreb: ”Oare de ce demnitarii noștri nu vor să mai pună și ei mâna pe carte ?”. Iată știrea:

”Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Cristiana Pasca Palmer, a declarat joi că a finalizat Hotărârea de Guvern prin care Delta Văcărești va căpăta statutul de parc natural, documentul aflându-se în procesul de avizare interministerială.

Ministerul Mediului a încheiat această Hotărâre de Guvern, am semnat-o săptămâna trecută și este acum în avizare interministerială, cu șapte ministere. De îndată ce toate aceste avize vor fi luate, probabil în doar câteva săptămâni, va intra pe agenda de lucru a Guvernului și atunci când va fi aprobată, practic, Parcul Natural Văcărești se poate declara în mod oficial, a spus ministrul Mediului, citat de Agerpres.

Parcul natural va fi o arie protejată și, conform OUG 57, care reglementează regimul ariilor protejate, există o procedură. (...) Se va licita cine va fi administratorul acestui parc, pentru ca aceia care o vor prelua în administrare vor trebui să facă un plan de management, un plan de zonare și ei sunt cei care vor trebui să găsească și resursele financiare pentru a administra această zonă.

Primăria Capitalei dorește să candideze pentru a prelua, alături de o serie de ONG-uri, administrarea Deltei Văcărești, după ce va intra în vigoare Hotărârea de Guvern în baza căreia această zonă va deveni parc natural protejat, a anunțat, joi, primarul general interimar, Răzvan Sava, în urma unei discuții cu ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor.”

Din conținutul acestei știri constat că nu numai cetățeanul de rând este total dezinformat de o hotărâre ministerială total aberantă, dar și demnitarii noștri din 7 ministere alături de primarul Capitalei, la care se mai asociază și numeroase ONG-uri, care toate habar nu au în ce vor să se implice, apoi cum vor acestea să ne risipească banii noștri, ai cetățeanului de rând, pe o investiție care culmea, va avea un impact negativ semnificativ asupra zonelor de locuit care înconjoară acest domeniu impropriu denumit astăzi drept ”Delta Văcărești”.

Surprinzător este faptul că toți consilierii Doamnei Ministru nu au informat-o corect despre ce este cu adevărat o deltă. Probabil fie că nu știu nici ei acest lucru, sau poate că știu, dar doresc să o compromită public, pentru că este firesc ca un ministru tânăr chiar nu le poate știi pe toate.

5

Trebuie specificat că ”Delta Văcărești” din buricul Bucureștiului nu este o DELTĂ, ci o amărâtă de MLAȘTINĂ, pentru că definiția oficială a DELTEI este: ”forma de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, deltă care se sfârșește într-o mare sau un ocean” (sursa: DEX 2009, noțiune adăugată de Laura Gellner), sau definiția dintr-un dicționar de specialitate arată că: delta este zona de la gurile de vărsare ale unui râu într-un lac sau mare unde se pot acumula cantități mari de material terigen în raport cu materialul spălat de valuri, curenți sau maree și se extinde prin procese de progradare, determinând acumulări groase de sedimente, cu geometria tipică a conurilor de dejecție” (sursa: Petro-Sedim).

Bucureștenii din zona învecinată cu MLAȘTINA VĂCĂREȘTI știu că în ea nu se varsă nici un râu care să aducă sedimente, dar mai știu că această MLAȘTINĂ nu se sfârșește în nici o mare sau ocean, ci într-un bulevard care o și mărginește. De aici te întrebi cine este acel om total needucat care a definit acestă mlaștină ca fiind deltă? Dar dacă cauți cu atenție vei găsi numeroși indivizi care se dau drept mari oameni de știință, membrii marcanți în diferite ONG-uri, dar care au interese speciale și personale cu valorificarea terenului care face obiectul acestei amărâte de mlaștini.

Mai interesant este faptul că această MLAȘTINĂ se dorește de actualul Guvern să fie transformată, sau mai bine zis redefinită din ”Delta Văcărești” în ”PARCUL NATURAL VĂCĂREȘTI”, adică să fie conservată această mlaștină urbană de natură antropică și nici de cum naturală, într-o zonă de băltoace dezagreabile și total inutile pentru cetățean și pentru un oraș de talia Bucureștiului.

Cei interesați ar trebui să cunoască că pentru declararea unui parc natural, acesta trebuie să conserve elemente de unicitate (de floră, faună etc.), care să facă parte din ”patrimoniul natural”. Termenul de patrimoniu natural în sensul oficial dat de legiuitorul român, se referă la un ”ansamblu de componente și structuri fizico-geografice, floristice, faunistice și biocenotice ale mediului natural a căror importanță și valoare ecologică, economică, științifică, biogenă, sanogenă, peisagistică, recreativă și cultural-istorică au o semnificație relevantă sub aspectul conservării diversității biologice floristice și faunistice, al integrității funcționale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal și animal, precum și pentru satisfacerea cerințelor de viață, bunăstare, cultură și civilizație ale generațiilor prezente și viitoare”.

4

Prin prisma acestei definiții nu se pot regăsi nici măcar un singur element în cadrul acestei mlaștini care să reprezinte un ”bun al patrimoniului natural” care să necesite un regim special de ocrotire, conservare și utilizare durabilă în beneficiul generațiilor prezente și viitoare, dar absolut nimic, dar dorim ca acest NIMIC. prin legi speciale să-l conservăm.

Lăsând la o parte faptul că această mlaștină evidențiază rezultatul unui program de amenajare a teritoriului urban nefinalizat și lăsat de izbeliște, pentru că pe amplasamentul acestei mlaștini ar fi trebuit să se amenajeze LACUL VĂCĂREȘTI, constatăm că actuala mlaștină nu își dorește să reliefeze și mai ales conservă destul de bine numai LENEA, LIPSA DE INTERES A EDILILOR DE A SALUBRIZA ACEST TEREN MLĂȘTINOS, DEZINTERESUL CETĂȚENILOR de a avea o zonă de spațiu verde bine gospodărită și întreținută care să nu îi agreseze sau să le genereze disconfort.

Din această știre halucinantă, mai putem constata că demnitarii noștri și mai ales edilii orașului și ai sectorului nu au nici până astăzi habar sau un minim de cunoștințe referitoare la CE ESTE ȘI MAI ALES CE REPREZINTĂ ORAȘUL ȘI ÎN FOLOSUL CUI TREBUIE PUS SPAȚIUL URBAN artificializat de om ca să fie pus integral numai în folosul și spre utilitatea cetățeanului.

Constat cu mare regret că demnitarii noștri, împreună cu edilii acestui oraș, cu unele ONG-uri și mai ales cu un segment important am populației mai puțin educate din București, în loc să-și pună problema cum să transforme această mlaștină dezagreabilă și aducătoare de boli și necazuri bucureștenilor într-o zonă verde atractivă pentru toate categoriile de vârstă ale populației bucureștene, se căznesc să emită acte birocratice aberante și deosebit de complexe în care ar trebui să se implice 8 ministere, Guvernul României, Primăria Generală a Bucureștiului și multe ONG-uri, pentru a conserva haosul, lipsa de viziune despre oraș, disfuncțiile urbane și mai ales batjocura manifestată de către aceștia față de cetățeanul de rând plătitor de taxe și impozite.

Concluzia pe care o pot trage este că avem la conducere în multe ministere, dar și în administrația orașului oameni fără știință de carte, diletanți sadea, aceștia fiind secondați de profitori hrăpăreți care știu să se folosească de incultura cetățeanului, apoi că mai avem numeroși aspiranți la funcții supreme în conducerea și gestiunea orașului, respectiv o serie de candidați care mai trebuie să se școlarizeze dacă au asemenea năzuințe. Nu trebuie uitat și faptul că noi toți cetățenii acestui oraș și de ce nu al întregii țări mai trebuie să punem din când în când și mâna pe carte, astfel ca să ne putem structura bine gândurile și mai ales atitudinile dacă dorim cu adevărat să o ducem mai bine în acest oraș capitală de țară europeană.

Mircea Vintilescu

Un amplasament total neindicat

UN AMPLASAMENT TOTAL NEINDICAT PENTRU VIITOAREA
MEGA MOSCHEE DIN BUCUREȘTI

La debutul meu în meserie (anul 1972), un hâtru de șef îmi spunea că în meseria mea nu este bine să refuzi, sau să spui că nu se poate face ceea ce dorește un solicitant, ci să faci totul pentru a-i da o mică satisfacție de moment, dar în realitate, solicitantul să nu poată să facă nimic. Am luat la acea vreme acest sfat ca pe ceva puțin interesant și nici nu l-am aplicat ulterior. Dar acum constat că sfatul acesta a rezultat dintr-o experiență dictată din necesitatea supraviețuirii unor factori decidenți, că acest sfat face obiectul unor teme recente de studiu și predare a diplomației în comunicare, care se pare că în timp, s-au perfecționat și dezvoltat, el fiind utilizat în multe domenii.

3

Cred că așa stă situația și cu amplasamentul oferit de Primăria Bucureștiului pentru realizarea acestui proiect al viitoarei mega moschei.

Nu înțeleg ce a fost în capul Arhitectului Șef al Bucureștiului când a încercat să încadreze acest viitor obiectiv într-o enclavă unde vecinătățile existente nu pot permite funcționarea corespunzătoare a viitorului obiectiv de cult musulman.

Iată despre ce este vorba. Gard în gard cu acest amplasament se află un centru universitar de prestigiu pentru învățământul superior SNSPA. Peste drum sunt alte obiective reprezentative pentru educația bucureștenilor și nu numai, este vorba de clădirea Universității Româno-Americană, apoi complexul căminelor studențești de la Institutul Agronomic și de Medicină Veterinară, numeroase cluburi și terase ale studenților, apoi clădire și sediul Academiei ASAS, mai multe corpuri ale complexului Universitar de Agronomie și Medicină Veterinară etc.

În zona nordică a amplasamentului se desfășoară clădirile Complexului Expozițional București, apoi câteva hoteluri și mai multe cârciumi.

Toată zona de pe toate laturile acestui amplasament este intens circulată pietonal și rutier, aici traficul auto fiind unul din cele mai mari din București. Apoi activitatea studențească și mai ales cea dedicată Complexului Expozițional este foarte intensă, circulația pietonală este foarte mare, iar zgomotul și poluarea aerului depășesc aproape mereu pragurile impuse de lege, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte.

Numai din analiza acestor condiții de amplasament putem deduce fie că noua construcție a acestei clădiri pentru cultul musulman va genera elemente disfuncționale pentru obiectivele existente în imediata vecinătate, fie obiectivele existente și descrise anterior vor afecta în mod semnificativ buna funcționare a viitorului complex de clădiri specific pentru această mega moschee.

În urma promovării acestei noi investiții putem deduce că se va ajunge la forme de incomodare directă și indirectă a sistemului de bună funcționare a fiecărui obiectiv existent cu noua construcție preconizată. Din acest punct de vedere chiar mă întreb cum de pot da semnătura de accept a amplasării acestui obiectiv de cult musulman toți vecinii direcți sau foarte apropiați pe care i-am nominalizat?

1

Regula sau cutuma impusă pentru funcționarea corespunzătoare a unui obiectiv de cult, indiferent de ce cult vorbim, este de a avea un perimetru de protecție care să nu afecteze buna desfășurare a ceremoniilor religioase, perimetru care se realizează în principal prin amenajări de spații verzi în jurul acestui obiectiv. Dar despre acest lucru nici nu se poate vorbi pentru că suprafața de teren alocată de Primărie este total insuficientă.

2

Dacă luăm în serios spusele Președintelui României din timpul declarațiilor de presă de la Istanbul, cum că s-a ajuns în faza emiterii autorizației de construcție pentru realizarea acestei moschei, atunci fiecare cetățean al Bucureștiului ar trebui să se întrebe:

  • Primăria Generală a Bucureștiului încearcă să emită un document de reglementare în realizarea acestui obiectiv sfidând toate prevederile legale cu privire la respectarea procedurilor preliminare vizând realizarea unui studiu de impact, apoi luarea consimțământului vecinilor direcți și apropiați posibil de a fi afectați de construcția acestui obiectiv de cult, inclusiv dezbaterea publică și consultarea cetățeanului? Întrebarea este firească pentru că a devenit o practică a departamentelor de specialitate din Primărie ca să încalce legea în acest domeniu și uite că așa ne-am trezit cu un mega bloc cu o arhitectură atipică chiar lângă Catedrala Sfântul Iosif, bloc care acum trebuie demolat.
  • Sunt total dezinteresați vecinii direcți cu acest viitor obiectiv de cult musulman de faptul că activitatea lor poate fi afectă negativ de către această moschee și probabil că nu vor să se implice cu nimic în această problemă? Cred că este greu de crezut așa ceva.
  • Muftiul din România chiar dorește să realizeze în București pe acest amplasament un obiectiv de cult total nefuncțional care să mai și intre în situații conflictuale cu vecinii direcți sau apropiați?
  • Dorește Muftiul ca să se realizeze un obiectiv de cult musulman care ar urma să funcționeze cu unele restricții atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte pentru ca apoi să reclame că românii împiedică buna manifestare a convingerilor religioase ale populației de etnie turcă din România și prin aceasta să se genereze conflicte aducătoare de necazuri pentru toți cei care există și funcționează în această zonă?
  • Primăria Sectorului 1 chiar nu dorește să se implice și să rezolve încă din această fază preliminară deficiențele semnalate legate de funcționarea viitorului obiectiv de cult musulman? Dar instituțiile care răspund de siguranța cetățeanului și de buna funcționare a obiectivelor învecinate chiar nu au nici un cuvânt de spus?

Mă opresc aici cu șirul întrebărilor care ar putea continua cu încă multe altele. Se vede clar de fiecare cetățean care dorește să-și dea un răspuns pertinent la această problemă, că ne confruntăm cu un concurs al încălcărilor repetate a legii chiar de către autoritățile pe care noi le plătim, iar cei puși să răspundă de buna ficționare a acestor instituții probabil că și-au propus să tacă vreo zece ani pentru ca apoi să ne dea o listă cu vinovați atât de la instituții civile, militare, de cult etc.

Bălăcăreala aceasta instituțională nu este de acceptat de către cetățeanul bucureștean pentru că ea poate conduce la apariția unor conflicte care nu își au rostul. Ca să preîntâmpinăm aceste evenimente, cred că noi cetățenii bucureșteni ar trebui să cerem tuturor autorităților responsabile să demisioneze cât mai urgent, iar instituțiilor abilitate ale statului cu verificarea și controlul funcționării acestor autorități să își facă treaba în mod corect și profesional, acum când nu este prea târziu.

Mircea Vintilescu

Palatul Cotroceni

CE TREBUIE SĂ ȘTIM DESPRE PALATUL COTROCENI

În anul 1679 domnitorul Șerban Cantacuzino a ridicat pe Dealul Cotrocenilor o mânăstire la care s-a lucrat 2 ani, fiind terminată de Constantin Brâncoveanu.

În anul 1862, Alexandru Ioan Cuza a transformat mânăstirea în reședință domnească de vară.

La începutul domniei, Principele Carol I de România, primește ca reședință de vară vechile case domnești de la Cotroceni, hotărându-se să ridice un palat care să-i fie reședință oficială.

Primul arhitect al viitorului palat a fost Paul Gottereau, iar planurile edificiului au fost realizate în stil clasic elvețian. În mai 1883 se dărâmă vechile case domnești și se obține un credit de 1.700.000 lei pentru construcția palatului.

Construcția propriu-zisă a palatului a început în anul 1888. Grigore Cerchez, arhitectul român a conceput aripa de nord a palatului în stil românesc, adăugând o sală mare cu o terasă și două foișoare cu coloane, unul dintre ele fiind o copie fidelă a faimosului foișor de la mânăstirea Horezu.

În anul 1896 Principesa Maria și Principele Ferdinand s-au mutat la Palatul Cotroceni.

vizita_imparatului_franz_joseph_la_cotroceni

Holul de onoare amintește de Opera din Paris, fiind realizat de Charles Garnier în stil neoclasic francez. Un coridor lung, duce la primul etaj, spre prima încăpere, sufrageria germană decorată în stil neorenascentist german și restaurată de Gottereau.

Sala trofeelor de vânătoare este realizată în stil neorenascentist italian, fiind urmată de Salonul florilor renumit prin decorațiunile murale. În vecinătate se află Biblioteca, ca o cameră de lucru, fără lucrări de restaurare. În acel timp, biblioteca regelui Ferdinand avea un bogat fond de cărți de botanică.

Marele salon de recepție amenajat între anii 1925-1926 de Grigore Cerchez în stil românesc se învecinează cu Sufrageria Regală.

La etajul II sunt situate apartamentele regale, dormitor și sufragerie în stilul neorenașterii germane. Salonul oriental a fost inițial folosit ca atelier de pictură și pirogravură de către Regina Maria.

palatul cotroceni

În prezent, întreaga construcție este înconjurată de grădini cu numeroase specii dendrologice.

În cuhnia fostei mânăstiri este amenajat un spațiu muzeal deosebit de interesant.

Astăzi Palatul dispune în urma lucrărilor de refacere și restaurare de Salonul Ambasadorilor, Salonul Albastru o bijuterie a artelor, cu vitralii în ferestre ce reprezintă domnitorii români, Biroul Prezidențial, Sala Ședințelor CSAT, Galeria Domnitorilor, Sala Unirii cea mai mare încăpere din Palat folosită pentru ceremonii oficiale, are vitralii la ferestre cu chipurile domnitorilor români, iar tavanul acestei încăperi este ornat cu vitralii reprezentând stemele Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești.

În Palat mai este amenajat Salonul Oriental, Sufrageria Regală, Sala de spectacole cu Loja Prezidențială, Dormitorul Reginei Maria, Dormitorul în stil rococo, Camera Germană, Sala trofeelor de vânătoare, Salonul Florilor, Biblioteca și camera de lucru a Regelui Ferdinand, Marele Salon de Recepții unde este expusă sabia de paradă a lui A.I. Cuza.

Multe din decorațiunile exterioare au fost realizate în stil brâncovenesc.

palatul cotroceni 1 palatul cotroceni 2

Mircea Vintilescu

Istoria ignorată

BUCUREȘTIUL PRĂDAT ȘI DISTRUS DIN TEMELII DE CĂTRE TURCI, DAR CU O ISTORIE IGNORATĂ DE AUTORITĂȚILE NOASTRE DE ASTĂZI

Considerând ca o ofensă faptul că Mihai Voievod a îndrăznit să-și apere propria viață, dar și țara în fața unui emir otoman ce era însoțit de un detașament de 2.000 de oșteni care veneau dintr-o acțiune de jaf din Ungaria, pentru care Domnitorul Mihai nu a avut nici un fel de milă, nimicindu-l pe el și pe oștenii lui, Voievodul primește un răspuns dur din partea turcilor care întreprind o expediție de pedeapsă condusă chiar de Sinan Pașa în vara anului 1595.

Astfel, bătălia dusă de Mihai la Călugăreni împotriva turcilor, deși finalizată ca victorie, nu a putut împiedica înaintarea armatei turcești, care ajunge în București, unde au prădat totul și apoi au ars din temelii orașul și unele sate din împrejurimi. În timpul acestei acțiuni de jaf, turcii distrug din temelii, după ce au prădat de avuțiile deținute, toate mânăstirile și bisericile creștine de pe întregul zonelor ocupate.

calugareni-aman

În aceste condiții de mega dezastru făcut de turci asupra orașului nostru, Mihai Viteazu se retrage cu armata sa spre munți, așteptând întăririle promise de la Sigismund Bathory.

Bucureștiul aflat într-o ruină totală, rămâne astfel în mâna lui Sinan Pașa care vrea să-l transforme în fortăreață. El recrutează cu forța din împrejurimile orașului peste 3000 de meșteri și circa 70.000 de salahori și înconjoară orașul cu un șanț circular lat și adânc de circa 6 m, iar la marginea dinăuntru a șanțului realizează o întăritură din două rânduri de trunchiuri groase de copaci tăiați din codrii existenți în zonă. Între cele două rânduri ale îngrăditurii de trunchiuri de copaci se așterne pământul care se bătătorește. Pe această nouă fortificație se amenajează bastioane, dotate fiecare cu câte 15 tunuri.

Se mai fortifică în același stil de către turci și complexul voievodal de la Radu Vodă, inclusiv cimitirul din dreptul bisericii Bucur, alcătuindu-se ”palanca” lui Sinan Pașa care este menționată documentar și în documentele din veacul al XVII-lea. Biserica mânăstirii Radu Vodă, singura care a rămas nedărâmată este transformată în moscheie.

După toate aceste pregătiri militare se părea că toată țara va fi transformată în pașalâc turcesc, iar cronicarii întrevedeau acest lucru a se înfăptui cât de curând posibil.

Dar la scurt timp, armata lui Mihai, unită cu cea a lui Bathory, îl silește pe Sinan să se retragă de pe toate aliniamentele fortificate ale Bucureștiului. În timpul retragerii, Bucureștiul este din nou jefuit cu ceea ce mai rămăsese, apoi este complet incendiat fără a mai rămâne nimic, nici case, nici biserici, nici grădini, nici oameni, nici vite sau așezări boierești.

Palanca de la mănăstirea Radu Vodă este și ea distrusă în întregime de către turci, alături de biserica și mânăstirea care sunt făcute cu multă ură una cu pământul prin foc și explozii, dispărând chiar temeliile lor, concomitent cu luarea în robie a o mulțime mare de suflete umane și toate vitele existente.

După biruința armatelor lui Mihai și Bathory de la Giurgiu, Voievodul se întoarce în orașul său de scaun care era tot o ruină și un un scrum, inclusiv bisericile mari ale Doamnei Maria și ale soției lui, Doamna Stanca.

Interesant este că și după asemenea distrugeri totale, orașul nu este abandonat de către bucureșteni. Astfel, bucureștenii care au mai scăpat fugind în codrii din vecinătatea orașului, s-au reîntors și primind ajutor de la domnie, având lemn din belșug de la pădurile de la marginea orașului, stuf din bălțile Colentinei și ale Dâmboviței, precum și lut bun, au reușit ca în scurt timp să-și refacă locuințele, dar au mai rămas mult timp în ruină bisericile, mânăstirile și casele boierești de zid sau din piatră.

Dar necazurile nu se opresc aici, astfel la un an distanță, în octombrie 1596, pe neașteptate, dar cu acordul și mai ales la îndemnul turcilor, hoardele tătarilor produc un atac furibund asupra Bucureștiului și al satelor mărginașe, jefuind și incendiind iarăși tot. Pe deasupra, ca dezastrul să fie complet, a izbucnit în orașul nostru și o molimă cumplită, la care s-a mai asociat și o foamete de neînchipuit.

Și totuși, după asemenea necazuri, când Voievodul era retras la Târgoviște, iar mai toți cronicarii timpului anticipau abandonarea definitivă a orașului domnesc, bucureștenii cu o muncă stăruitoare fac ca Bucureștiul să renască din propria lui cenușă.

Cronicarii timpului explică acest miracol prin faptul că ”erau de ajuns doi-trei ani de liniște, cu recolte bune și vite de prăsilă, pentru ca bucureștenii să-și vadă din nou gospodăriile înflorind”.

Acum dacă Sinan nu mai este să ne facă alt mare dezastru, avem noi cu cine să-l înlocuim, respectiv cu demnitarii noștri neaoși care vor ca în locul ruinelor mânăstirești și ale bisericilor creștine distruse de furia barbară a turcilor, să se înalțe în Bucureștiul de azi o mega moscheie.

Iată ce înseamnă să nu cunoști istoria acestui oraș, iată ce însemnă să nu te consideri om demn, ci tot slugă la Poarta Otomană, să te închini în genunchi și să încerci prin acest gest să îngenunchezi și pe bucureștenii care au iertat aceste masacre, dar ele alături de altele chiar la adresa Brâncovenilor nu pot fi uitate.

Pentru demnitatea noastră de adevărați români, pentru apărarea spiritului și a credinței noastre creștine multimilenare, trebuie să oprim acest acest proiect de ridicare chiar în inima Bucureștiului a acestei mega moscheie, obiectiv care se realizează total în afara tuturor prevederilor legilor românești.

Cred că a fi bun român, trebuie ca să aperi atât legalitatea încălcată de demnitarii și autoritățile noastre de astăzi, dar trebuie să aperi cu mai multă îndârjire spiritul neamului românesc care nu a plecat capul nici când a fost obidit, nici când ciuma ne-a lovit și mai ales nici când din rândul nostru s-au ridicat unii trădători de neam, țară și credință creștină. FRUNTEA SUS ROMÂNI CĂ AVEM CE APĂRA așa cum a făcut-o Ștefan, Mircea, Țepeș, Mihai și de ce nu și NOI.

Mircea Vintilescu

Jaful guvernamental și indiferența cetățeanului român

O ADUCERE AMINTE DESPRE FINALITATEA JAFULUI GUVERNAMENTAL ÎN CÎRDĂȘIE CU INDIFERENȚA CETĂȚEANULUI ROMÂN

padurea

Anul trecut, am participat alături de mai mulți voluntari la o audiență la ROMSILVA, unde ne aștepta ministrul secretar de stat Erika Stanciu.
Trebuia să discutăm despre noile strategii care vor fi promovate de Ministerul Mediului în zonele în care s-au efectuat cu toate aprobările legale JAFUL PĂDURILOR, respectiv TĂIERILE LA RAS PĂDURILOR PE SUTE DE HECTARE.

Ca să ne închidă gura și mai ales să încerce a ne aburi pentru a trage serios de timpul alocat acestei audiențe, Doamna ministru a adus un slujbaș din subordine (o coadă de topor), care a încercat să ne prezinte în culori numai pozitive cum se realizează (dar numai în sistem pur declarativ), monitorizarea stării pădurilor în România.

Expunerea a fost tendențios realizată ca să fie lungă și mai ales plictisitoare, fără elemente de finalitate concretă cu privire la ceea ce solicitasem noi, respectiv elaborarea hărților tematice din care să se poată identifica sintetic care este adevărata situație a fondului național forestier și mai ales cum este el gestionat în prezent de către autoritățile abilitate ale statului. Dar pe acest subiect nu a fost prezentat nimic concret.

S-au prezentat în schimb numeroase grafice frumos colorate, pe care eu cred că nici specialiștii nu pot să le înțeleagă sau să le deslușească tâlcul. Totuși, din aceste grafice a respirat și ceva foarte îngrijorător care spre surprinderea celor de față m-a cutremurat doar pe mine.

În România, conform Inventarului Fondului Național Forestier, mai aveam (atenție!!!) la finele anului 2013, doar sub 15% ARBORI CU VALOARE ECONOMICĂ CARE MAI POT FI EXPLOATAȚI PENTRU O VALORIFICARE EFICIENTĂ. Restul suprafețelor împădurite erau ocupate doar cu arbori în curs de dezvoltare, cărora le mai trebuie zeci de ani buni pentru a ajunge la maturitate, astfel ca să dobândească și o valoare economică.

Dacă luăm în considerare că între anii 2014 și 2015 JAFUL PĂDURILOR A AJUNS LA PAROXISM, pot crede fără să greșesc că acest procent al ARBORILOR CU VALOARE ECONOMICĂ se situează în prezent sub procentul de 10%, arbori care în marea lor majoritate se află doar în arii protejate (rezervații), dar care și ei atrag atenția hoților de lemn și probabil că urmează a fi tăiați și ei tot în mod ”legal”.

Făcând o socoteală simplă și rapidă, constatăm că după mai puțin de 15 ani, astăzi avem mai puțin de 5% arbori cu valoare economică, care mai pot fi exploatați și care mai pot susține activitățile economice tradiționale. Cam aceasta este moștenirea pe care o lasă generației tinere de cetățeni români aceste monstruoase coaliții guvernamentale care s-au perindat pe la conducerea Ministerului Mediului, inclusiv fostul guvern așa-zis ”tehnocrat”.

Că s-a distrus cu bună știință pădurea de către toate guvernele care s-au succedat la cârma țării din anul 2004 și până astăzi este o problemă gravă care ar trebui analizată cu multă atenție de DNA și DIICOT, dar mai grav este că prin acest JAF BARBAR am pus în pericol STABILITATEA RELIEFULUI, A REȚELELOR HIDROGRAFICE, AFECTĂM SIGURANȚA EXISTENȚEI COMUNITĂȚILOR UMANE, A DRUMURILOR, APOI S-A PUS ÎN PERICOL VIAȚA, SĂNĂTATEA și BUNURILE MATERIALE ALE OAMENILOR.

Tot la fel de grav este și faptul că în această situație s-a OMORÂT CU BUNĂ ȘTIINȚĂ DE CĂTRE GUVERNANȚI ȘI POLITICIENI pe o perioadă de multe decenii de acum înainte și mica industrie de prelucrare și valorificare superioară a masei lemnoase din patrimoniul național. Iată că dacă mai vrem să mai producem mobilă sau alte produse valoroase din lemn, VA TREBUI CA AGENȚII ECONOMICI ROMÂNI SĂ RECURGĂ LA IMPORTUL DE BUȘTENI.

Interesantă a fost discuția finală, în care eu încercam să insist asupra necesității promovării de către ministerul de resort a unor STRATEGII de acțiuni viitoare pentru ATENUAREA DEZASTRULUI PRODUS, DAR MAI ALES ASUPRA CEEA CE URMEAZĂ A SE PRODUCE, aducând în acest sens argumente științifice concrete pentru aceste evaluări viitoare.

Dar am fost surprins foarte neplăcut cum ministrul a dat din colț în colț, iar apoi a răbufnit foarte istericos, cerându-mi mie, o simplă persoană fizică, să aduc date concrete, bazate pe studii certe despre aceste învinuiri pe care le adresam echipei ministeriale. Probabil că Dânsa a uitat că avea în subordine corpuri numeroase de control/inspecție, institute de specialitate precum și alte autorități care îi puteau furniza aceste informații cu caracter oficial, nu date și lucrări produse ONG-uri care nu au nici o responsabilitate oficială în acest domeniu.

Văd bine că nici GUVERNUL TEHNOCRAT NU A ÎNȚELES CĂ EL AVEA DATORIA SĂ ADUCĂ ACESTE DATE CERTE ȘI MAI ALES SĂ INFORMEZE CORECT POPULAȚIA. Se vede clar cum și acești pseudo-tehnocrați și-au învățat lecția solidarității la hoție ca în proverbul: ”CORB LA CORB NU ÎȘI SCOATE OCHII”, iar JAFUL POATE CONTINUA, CĂCI NOI NE FACEM CĂ NU VEDEM ȘI MAI ALES NU VREM SĂ FACEM NIMIC.

Trist și mai ales regretabil este că noi cetățenii care vom suferii direct sau indirect efectul dezastruos al acestui jaf prin nenumăratele prejudicii care se vor crea nu numai la nivelul comunităților locale, dar și la nivel de familii sau indivizi, tolerăm să nu tragem la răspundere cu nimic pe acești HOȚI AI AVUȚIEI NAȚIONALE ȘI GENERATORI DE GENOCID ECOLOGIC, ba chiar mai mult, acceptăm să-și continue treaba de JEFUIRE A ROMÂNIEI ȘI A CETĂȚEANULUI ROMÂN, prin toleranța nejustificată pe care o manifestăm și mai ales prin neimplicare în a lua taurul de coarne.

PĂCAT, MARE PĂCAT ce îl săvârșim prin această neimplicare legală a cetățeanului. Oare nu ne punem întrebarea dacă vom putea fi iertați de generațiile care vor urma după noi pentru această neimplicare civică?

Mircea Vintilescu

Fenomentul Tunguska

A fost o ciocnire între un meteorit și un OZN? Unii savanți ruși spun că DA.

Tunguska-and-ChelyabinskEvents

S-a scris extrem de mult despre el, dar adevărul începe abia acum să se lumineze! Despre OZN-ul care a salvat planeta Pământ!

Soarele se pregătea să răsară, când cerul a fost brusc inundat de o lumină orbitoare. O minge de foc își făcea apariția, străbate cu o viteză colosală taigaua siberiană și se prăbușește cu un zgomot asurzitor. Impactul este atât de puternic, încât undele seismice înregistrate s-au simțit până la Londra, iar sunetul exploziei s-a auzit până la o distanță de peste 800 de kilometri.

În urma ciocnirii cu solul, nu s-a format nici un crater, dar pe o suprafață de peste două mii de kilometri pătrați totul a fost culcat la pământ. Aproximativ 80 de milioane de copaci au fost smulși din rădăcini. Avusese loc așa-numitul fenomen de la Tunguska.

De-a lungul secolului, s-au vehiculat zeci de ipoteze și posibile explicații ale fenomenului petrecut în 1908 în îndepărtata Siberie, începând de la comete, asteroizi, fulgere globulare sau blocuri de gheață, până la teoria că Pământul s-ar fi intersectat cu o gaură neagră. Însă ce s-a petrecut în realitate acolo rămâne până astăzi un mister.

Conform calculelor moderne, corpul cosmic pră¬bușit în Siberia avea o masă mai mare de o mie de tone și a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de aproximativ 50 de mii de kilometri pe oră. La 8,5 kilometri distanță de pământ, din motive încă neelucidate, a explodat cu o putere de 185 de ori mai mare decât bomba atomică de la Hiroshima.

Dacă obiectul nu s-ar fi des¬compus înainte de impactul cu solul, poate că Pământul, astăzi, n-ar mai fi existat. Printre numeroasele ipoteze legate de accident, a existat și opinia că explozia a fost produsă de o navă extraterestră care s-a interpus, eroic, impactului cu un meteorit gigantic, ce se îndrepta spre Pământ. Cel puțin așa susține inginerul rus Iuri Labvin, președintele Fundației Tunguska și directorul Muzeului Meteoritului Tunguska și al altor obiecte cosmice.

De peste 20 de ani, Iuri Labvin studiază acest fenomen și a condus zeci de expediții în ținutul Krasnoiarsk, acolo unde speră să descopere fragmente ale navei extraterestre salvatoare. Teoria sa are la bază argumente aduse încă de la jumătatea secolului al XX-lea, când, în urma expedițiilor organizate în regiune, din pământurile răscolite au ieșit la iveală fragmente minuscule de sticlă, compuse din mari cantități de iridiu, nichel și elemente chimice de origine nepământeană.

Inginerul rus este convins că acestea nu reprezintă decât rămășițele tabloului de comandă al navei extraterestre. În prezent, nu există tehnologie care să permită realizarea unor astfel de aliaje. De altfel, cercetând solul dealurilor din regiune, a mai descoperit fragmente de obiecte necunoscute. În urma testelor, a depistat că acestea conțin silicat de fier, într-o formă care nu există în natură și care, cu atât mai puțin, ar fi putut fi creată de om. Astfel de materiale sunt categoric artificiale, de origine nepământeană, susține savantul rus.

La finele anului 2006, profesorul Iuri Labvin a organizat o nouă expediție, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, în apropierea căruia s-a produs evenimentul. Echipați cu diverse instrumente și aparate de detectare a metalelor, cercetătorii ruși au explorat minuțios malurile râului pe o distanță de câteva sute de kilometri, în căutarea altor fragmente din obiectul nepământean.

În apropierea localității Baikit, din aceeași regiune Krasnoiarsk, la două sute de kilometri distanță de epicentrul exploziei, savanții au descoperit niște pietre stranii, asemănătoare cuarțului, inscripționate cu diverse linii și forme geometrice. Deși cristalele au fost amănunțit studiate în laboratoarele Institutului de Fizică din Krasnoiarsk, nu s-a putut depista originea lor și nici stabili elementele lor componente. Le-a fost testată până și duritatea, încercând să le aplicăm tăieturi similare ce¬lor deja existente. Deși s-a utilizat un laser de performanță, nu s-a reușit decât să le zgârie superficial. Cu siguranță, natura nu ar fi putut crea astfel de reprezentări.

Pietrele cu semne necunoscute Pe de altă parte, este aproape exclus ca acestea să fi fost aplicate de om, manual. Se pare ca fragmentele sunt părți componente ale unei matrice în care sunt înmagazinate anumite informații.

Este foarte posibil să fie elemente ce au alcătuit cutia neagră a navei extraterestre. Semnele scrijelite probabil nu sunt decât niște marcaje, iar informația esențială se află în interior, afirmă inginerul Iuri Labvin.

Asemenea pietre au fost descoperite în mai multe locuri, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, unele la sute de kilometri distanță de epicentrul exploziei. Dar acest amănunt, afirmă savantul rus, nu este decât un argument în plus în susținerea presupunerii sale că deasupra Siberiei a avut loc o ciocnire între un meteorit și o navă de origine non-pământeană, iar în urma impactului, fragmente din nava cosmică au fost aruncate la distanțe apreciabile. Deasupra Siberiei a explodat, într-adevăr, un meteorit. Dar în același timp, acolo a explodat și o navă extraterestră, ale cărei rămășițe le descoperim astăzi.

Pasărea de foc. Timp de 20 de ani, cercetătorul rus a străbătut regiunea în lung și-n lat, adunând dovezi, culegând informații. Locuitorii din împrejurimi i-au povestit că au trecut deja decenii de când în acest loc terifiant nu mai îndrăznește nimeni să pătrundă. Se spune că de aici, în timpul nopților, se aud urlete stranii, nepământene, iar pădurea freamătă neliniștit.

Cei care s-au încumetat, totuși, să cerceteze locurile povestesc că, în mod neobișnuit, nu au întâlnit în taiga nici țipenie de vietate. De parcă ceva sau cineva le-ar fi avertizat de cataclismul ce avea să se petreacă și apoi le-ar fi alungat definitiv.

Studiind folclorul local, Iuri Labvin a descoperit cu uimire că în legendele tanguților, o populație nomadă din taigaua siberiană, se vorbește despre o ciocnire puternică, devastatoare, care va salva omenirea. Se pare că oamenii locului aflaseră că o tragedie este pe cale să se producă cu mult înainte ca evenimentul să aibă loc efectiv.

Poate că așa se explică faptul că în urma exploziei cumplite, nici o ființă omenească nu a avut de su¬ferit. Șamanii siberieni, cei care călăuzeau viața spirituală a comunității și vegheau asupra sufletului ei, au prevăzut viitorul dezastru. În stare de transă, au străbătut lumi diferite și, conectându-se la surse cosmice de informații, au aflat despre pericolul iminent. Spre Pământ zboară o pasăre de foc, desprinsă din Soare. O pasăre mânioasă. Dar Luna se va ciocni de Soare și vom fi mântuiți. Foc va fi pe Pământ, dar vom supraviețui, au prezis șamanii tanguți. Toți nomazii ce sălășuiau în acest ținut vast au dat ascultare vorbelor bătrânilor și-au părăsit zona pe care o populau, zonă ce avea să fie aproape complet distrusă. Și astfel, în dimineața exploziei, tanguții priveau de la distanță filmul Apocalipsei.

Bătrânul Serghei Pikunov, nepotul unui martor ocular al evenimentului își amintește și astăzi poveștile bunicului său despre acea zi înspăimântătoare. Oamenii știau că ceva se va petrece, dar nu se așteptau ca totul să fie atât de înfricoșător.

Un car de foc se prăvălea peste ei, într-un zgomot infernal, zguduind pământul. Pasărea de foc, așa cum o numeau bătrânii, avea o formă conică, asemănătoare unei iurte. Cu câteva clipe înainte de a se prăbuși la pământ, o minge strălucitoare, apărută de nicăieri, i-a curmat zborul, nimicind-o. Săgeți de foc au căzut pe pământ și totul s-a cutremurat. Dar asta ne-a fost salvare.

În arhivele Fundației Tunguska, înființată de Iuri Labvin, există zeci de mărturii similare, care atestă faptul că ceva sau cineva, dintr-un motiv necunoscut, ar fi ales să se autodistrugă pentru a salva Planeta de la pieire. Deși ipoteza cercetătorului rus pare desprinsă dintr-un roman science-fiction, totuși, nu putem să nu ne întrebăm dacă ea nu are o bază reală.
Ciudata pădure de la Tunguska

Pădurea transformată în deșert. Chiar din primele luni de după explozia de la Tunguska, în regiunea în care s-a produs catastrofa au început să se manifeste diferite anomalii și fenomene stranii. După incident, din taigaua deasă de conifere, ce se întindea pe mii de kilometri pătrați, nu a mai rămas decât jumătate.

Milioane de copaci au fost smulși din rădăcini și culcați la pământ, ca într-o imagine post-apocaliptică. Însă, la scurt timp, în mod miraculos și într-un ritm neobișnuit de rapid, din solul nisipos au început să crească alți copaci, însă de specii ce nu se întâlnesc în această zonă, mesteceni, stejari, fagi. În plus, exact în locul unde se presupune că ar fi avut loc explozia, copacii cresc anormal, unul răsărind din celalalt, într-o încrengătură stranie. Din trunchiul unui pin gros pornește, paralel, tulpina subțire a unui mesteacăn.

Un asemenea fenomen nu se mai întâlnește nicăieri în lume, susține același Iuri Labvin, care studiază atent fiecare amănunt ce îl poate ajuta la demonstrarea teoriei sale. Aici întâlnim o mutație genetică provo¬cată de obiectul cosmic. Tocmai explozia a creat acest efect.

Pădurea este plină de asemenea malformații, cu specii total diferite de copaci ce cresc din aceeași rădăcină, cu mesteceni de o înălțime de peste 20 de metri, cu arbori ce nu ar trebui să se dezvolte în mod normal în asemenea sol și climă, crescând cu o viteză accelerată. Așa ceva în natură nu mai există.

Vasul furat. Tocmai aici, în acest loc atât de misterios, în anii 60 ai secolului trecut, fizicianul rus Kiril Kabanov, în timpul unei expediții științifice secrete, a descoperit în solul nisipos din taiga un obiect aparent banal, care avea să-i schimbe întreaga existență.

Încă din anul 1950, în Rusia a început să se vehiculeze ipoteza conform căreia obiectul căzut în taigaua siberiană nu fusese un meteorit sau un asteroid, așa cum se susținea oficial, ci o navă extraterestră. Teoria a fost lansată de scriitorul și inventatorul rus Alexandr Kazantev și sugera faptul că incidentul de la Tunguska se datorase unei explozii nucleare provocate de un aparat de zbor de origine nepământeană.

Presupunerea sa pornea de la similitudinile existente între exploziile nucleare de la Hiroșima și Nagasaki și fenomenul ce avusese loc în Siberia. Drept urmare, în 1961, condu¬cerea de la Kremlin a desemnat o echipă de cercetători, cosmonauți, ingineri și geologi, pentru a porni într-o expediție secretă în taigaua siberiana.

Misiunea lor era de a descoperi dacă într-adevăr acolo se prăbușise sau nu o navă extraterestră. Conform rapoartelor ulterioare, expediția nu s-a soldat cu succes, cercetătorii întorcându-se la Moscova fără nici un fel de dovezi. Însă ni¬meni nu știa că fizicianul rus Kiril Kabanov, unul dintre membrii expediției, făcuse o descoperire ce putea revoluționa toate teoriile referitoare la fenomenul Tunguska. Printre copacii căzuți la pământ, savantul găsise, absolut întâmplător, un pocal dintr-un material straniu.

Pocalul. Dar în loc să declare obiectul, acesta a preferat să și-l însușească. Ajuns acasă, Kiril Kabanov a început să studieze pocalul și a depistat că acesta este creat dintr-un material ce are la baza siliciul, un element chimic răspândit în natură, dar care nu se găsește în stare liberă.

Cercetătorul a realizat că vasul este unul cu totul special și a hotărât să se folosească de el. Pocalul devenise aproape un obiect de cult. Noaptea dormea cu el lângă cap, iar ziua îl folosea pentru a bea apa din el. Cu timpul, a constatat că se simte excelent, că are mult mai multă energie și vigoare, deși nu mai era de mult la vârsta tinereții.

Kiril Kabanov a trăit 103 ani și nu a suferit niciodată de vreo afecțiune. Înainte de a muri, i-a povestit nepotului său că obiectul are o legă¬tură directă, specială, cu locul în care s-a petrecut explozia de la Tunguska. Cel mai probabil, pocalul are o origine extraterestră și a fost creat în scopuri terapeutice. Așa ceva nu mai are nimeni pe Pământ. El vine de acolo, a spus Kiril Kabanov cu privirea ațintită în sus. Povestea pocalului a fost recent relatată în presa rusească de către Igor Poduhevici, nepotul savantului, cel care în urmă cu 12 ani a moștenit vasul miraculos.

Graalul rusesc. Când a primit pocalul, Igor Poduhevici, un om pragmatic, nu a crezut o vorbă din spusele bunicului. A pus vasul într-o cutie din garaj și a uitat complet de existenta lui. Până într-o zi, când soția lui a fost diagnosticată cu cancer la pancreas. Deși a fost operată de urgență, medicii nu erau deloc optimiști în privința supraviețuirii sale. Sentința a căzut nemilos peste familia lui Igor Poduhevici, care de abia atunci și-a amintit de spusele bunicului și de pocalul tămăduitor. L-a adus de îndată și, punându-l pe masă, i-a spus soției pe un ton poruncitor:

- De azi înainte, vei bea doar din acest vas. Sunt sigur că el este salvarea noastră!

Și așa s-a întâmplat. În mai puțin de un an, Vera Poduhevici, spre uimirea medicilor, era complet vindecată nici urmă de celule canceroase active în organism. Cazul însănătoșirii ei miraculoase, cu ajutorul pocalului misterios, a fost larg dezbătut în presa din regiunea Krasnoiarsk și, cu¬rând, vestea s-a răspândit în întreaga Siberie.

Marile cotidiene din nord-estul Rusiei titrau cu litere de-o șchioapă pe prima pagină Graalul rusesc sau Vasul tămăduitor un dar al extratereștrilor. Nu după multă vreme, o mulțime de oameni au început să bată la ușa apartamentul familiei Poduhevici, cu rugămintea de a le permite măcar să atingă paharul miraculos.

Unii se prăbușeau în genunchi, cuprinși de evlavie, convinși fiind că pocalul este chiar Sfântul Graal, potirul din care a băut Iisus Hristos în timpul Cinei celei de Taină, povestește Igor Poduhevici. Din moment ce a fost un dar venit de Sus, am considerat că trebuie să se bucure de el toată lumea, astfel că nu am oprit pe nimeni să se folosească de virtuțile lui. Oamenii veneau ca la tratament, zi de zi, doar pentru a-și sorbi ceaiul din el. Și, mare ne-a fost și nouă mirarea când am văzut că, treptat, tot mai mulți se vindecau, ba de boli pulmonare, ba de diverse afecțiuni ale ochilor, ale pielii sau chiar de tulburări mai grave.

În câteva luni, știrea a ajuns până la Moscova și familia Poduhevici a fost contactată de mai multe institute de cercetare, cu cererea de a le oferi pocalul către studiu. Astfel, cupa miraculoasă a făcut înconjurul Moscovei, trecând prin mâinile diverșilor experți.

Rapoartele sunt absolut uluitoare. După toate probabilitățile, conform compoziției sale chimice, obiectul nu are o origine pământeană. A fost creat din 95,5% siliciu și restul dintr-un amestec din metale, precum, molibden, zirconiu, cupru, osmiu, argint, seleniu, cobalt și neodim, atesta Nikolai Podgornii, directorul Institutului Național de Geologie și Mineralogie de la Moscova.

În urma unui experiment, am ajuns la o concluzie uimitoare. Lăsat timp de 20 de ore într-un recipient cu apă, pocalul modifica calitățile acesteia, transformând-o într-una cu proprietăți terapeutice. Astfel, în contact cu elementele chimice din care este compus pocalul, concentrația sărurilor minerale din apă crește. Deși obiectul a fost studiat și analizat de diverse instituții științifice, cercetătorii ruși nu au reușit să stabilească cu exactitate originea și tehnologia lui de fabricare.

Toți au căzut însă de acord asupra aceleiași păreri, pocalul, cel mai probabil, nu a fost creat de mâna omului. Dar care este proveniența lui, nu se poate spune cu siguranță. Cert este faptul că între acest obiect misterios și evenimentul petrecut în taigaua siberiană există o tainică legătură. O legătură care ne duce cu gândul către aceeași părere, cineva sau ceva din Univers, o inteligență superioară, necunoscută, ne veghează și ne susține.

(Acest material a fost trimis de Mihai Vrabie stabilit în SUA, pentru a-l face cunoscut și publicului din România)

Mircea Vintilescu

Implicații tectonice și hidrogeologice la exploatarea gazelor de șist

POTENȚIALELE IMPLICAȚII TECTONICE ȘI HIDROGEOLOGICE GENERATE DE EXPLOATAREA GAZELOR DE ȘIST

Stratul de roci în care se presupune existența gazelor de șist poate fi constituit din mai multe pachete ale unor depozite de roci sedimentare și impermeabile. El este alcătuit dintr-o succesiune de roci compacte și foarte bine tectonizate, acestea fiind reprezentate în general din roci de tipul șisturilor argiloase și argilo-gazoase.

gaze sist

Peste aceste șisturi argiloase repauzează în general depozite de roci sedimentare cu permeabilitate foarte mare, fie de tip poros sau de tip fisural, constituite în principal din marno-calcare, calcare și dolomite, peste care repauzează alte tipuri de depozite permeabile poroase, constituite în principal din nisipuri, pietrișuri, nisipuri în amestec cu pietrișuri și bolovănișuri etc.

Această caracteristică stratigrafică a depozitelor sedimentare care repauzează peste pachetul gros de șisturi argiloase, permite atât fluidelor, cât și gazelor înmagazinate în aceste depozitele permeabile, să circule liber atât în plan vertical, cât și în plan orizontal, fără posibilități concrete de control și coordonare a condițiilor de migrare al acestora prin strat.

În condițiile în care se propune realizarea procesului de fracturare hidraulică de mare sau mic volum chiar in-situ, adică de sfărâmare a unui depozit de roci compacte și foarte bine tasate sau tectonizate prin tehnologii mecanice asociate cu metode hidraulice (injecții la presiuni foarte mari a unor diferite categorii de fluide), toate depozitele sedimentare care repauzează peste acestea, pot suferi deformări, putându-se modifica sistemul existent al diaclazelor și fisurilor existente în formațiunile carstice (calcaroase și grezoase), iar sistemele liniilor de falii intermediare și/sau generale pot cunoaște o reactivare a dinamicii lor, iar de aici o nouă dinamică ce poate genera o neotectonică zonală foarte activă.

Fracturarea hidraulică de mare sau mic volum care se preconizează a se realiza în subteran a acestor depozite de roci compacte foarte bine tectonizate (șisturi argiloase și/sau argilo-grezoase), reprezintă un procedeu ce nu poate fi controlat în nici un fel prin tehnologiile de care dispunem astăzi sub aspectul producerii deformărilor în stratele superficiale din coperiș și mai ales nici în interiorul stratului care face obiectul posibilei explorări/exploatări a gazelor de șist.

Procesul de sfărâmare și dislocare al rocilor componente acestor depozite de roci șistuase prin procese de fracturare mecanică și combinate cu fracturarea hidraulică de mare sau mic volum, presupune formarea unor cavități și fisuri în aceste pachete de roci compacte, fenomen care se amplifică și prin scoaterea la zi a unor volume impresionant de mari de rocă sfărâmată din stratul mamă, cu scopul de asigurare a unui sistem permeabil cât mai bun în aceste roci care la originea lor sunt roci impermeabile, astfel ca să se poată asigura migrarea lesnicioasă a eventualelor gaze de șist spre gura de sondă receptoare.

Prin aplicarea acestor proceduri mixte de fracturare mecanică și hidraulică de mic și mare volum a depozitelor de roci șistoase, se poate anticipa ca sigur o posibilă migrare a gazelor de șist și a fluidelor contaminate folosite la procedeele de sfărâmare/fisurare al rocilor spre zonele superficiale ale litologiei unei zone, prin tot sistemul de diaclaze și fisuri existent, fisuri care se vor dezvolta continuu, într-un mod ce nu poate fi controlat, anticipat și nici cuantificat.

În aceste condiții se pune întrebarea firească: ”ce garanții pot da cei care doresc exploatarea acestor resurse neregenerabile și mai ales, cine își asumă responsabilitatea reală și nu o responsabilitate declarativă și fără nici un fel de valoare juridică, pentru a se preîntâmpina agravarea pagubelor generate de intensificarea activităților seismice zonale, apoi de contaminarea ireversibilă a rocilor sedimentare superficiale și mai ales a acviferelor pe care acestea le înglobează”? Cine își asumă responsabilitatea distrugerii ireversibile a resurselor de apă subterană care constituie în multe locuri singura sursă de alimentare cu apă a comunităților umane?

Toate aceste elemente de risc pot avea repercursiuni deosebit de grave și total necuantificabile asupra vieții, sănătății, libertății și mai ales asupra condițiilor de trai ale populației, pot afecta stabilitatea cantitativă și calitativă a apelor subterane, a condițiilor de migrare a apei din acviferele și chiar a stabilității tectonice a arealelor supuse proceselor de fracturare mecanică și hidraulică.

În mod cert, prin condițiile litologice existente în zonele propuse pentru efectuarea testelor de explorare/exploatare a gazelor de șist, nu pot fi date nici un fel de garanții din partea unor autorități care se pretind responsabile, garanții care să preîntâmpine procesul de poluare a acviferelor, mai ales că în aceste zone s-a identificat un mare deficit al resurselor de apă care sunt destinate consumului prioritar al populației.

Procesul de identificare a prezenței gazului de șist în formațiunile acestea de tip compact și bine tectonizate prin executarea unor foraje de explorare se poate face și fără a genera operațiuni de fracturare mecanică și hidraulică de mare sau mic volum în stratul cu șisturi argiloase sau argilo-grezoase. Astfel, eșantioanele de carote care se pot obținute în timpul forării găurii de sondă pentru forajul vertical, în condițiile în care se utilizează tehnici de forare corespunzătoare, pot să furnizeze suficiente date necesare acestui proces de cunoaștere a condițiilor de zăcământ pentru aceste categorii de resurse considerate cu potențial energetic discutabil.

În aceste condiții se poate aprecia că explorarea depozitelor de șisturi argiloase, în care se propune generarea proceselor de fracturare mecanică și hidraulică in-situ, la care se vor folosi diferite substanțe chimice cu proprietăți deosebit de toxice pentru om și mediu, proces care se propune a se continua și cu o exploatare incipientă a gazului de șist, este total neindicată și de neacceptat.

Această tehnologie poate genera o contaminarea ireversibilă a resurselor de apă subterane de interes local și regional, proces care va scoate aceste resurse de apă definitiv din bilanțul rezervelor strategice de apă ale zonelor investigate, atât pe mari suprafețe ce nu pot fi estimate ca arie de desfășurare în spațiu, cât și în profunzimea mediului geologic în care sunt cantonate.

Pierderea ireversibilă a resurselor de apă destinate prioritar consumului uman din zonele care vor fi supuse investigărilor de acest tip, nu poate constitui un argument în favoarea obținerii unei parțiale independențe energetice, întrucât asigurarea necesarului de apă în zonele afectate ar costa mul mai mult comparativ cu beneficiul relativ redus adus de exploatarea gazelor de șist.

Riscurile potențiale privind stabilitatea tectonică atât zonală cât mai ales regională care pot apărea în urma procesului de sfărâmare/fisurare/dislocare in-situ al unor pachete groase de sute de metrii de roci șistuase foarte bine tectonizate, impune din partea autorităților responsabile cu reglementare promovării acestor categorii de investiții o atitudine de maximă prudență în executarea forajelor de explorare, acestea necesitând a fi investigate într-o primă etapă fără aplicarea nici unui proces de fracturare (mecanică și/sau hidraulică), respectiv numai pe eșantioanele de carote care se vor colecta din activitatea de executare a forajului vertical.

Pe baza acestor date se va putea executa un studiu geologic de amănunt privind condițiile de risc atât tectonic cât și hidrogeologic, în baza căruia se va putea stabili fie continuarea, fie oprirea executării viitoarelor foraje orizontale. Este necesar ca acest studiu de risc să ia în considerare și să analizeze cu maximă responsabilitate situația post-exploatare, respectiv când se vor opri exploatările gazelor de șist, dar întregul deranjament produs în interiorul depozitelor purtătoare de șisturi argiloase este posibil să se amplifice și să genereze o neotectonică zonală și regională foarte activă și total nespecifică pentru structura geologică supusă acestui experiment.

Pentru luarea deciziilor finale privitor la modalitățile de continuare a procesului de explorare în toate spațiile concesionate în vederea explorării unor resurse de interes pentru exploatarea gazelor de șist, este necesar asigurarea unei largi dezbateri publice cu participarea unor colective mixte de specialiști din diferite domenii (geologi, hidrogeologi, specialiști în tehnologia forajului de mare adâncime, specialiști în diferite probleme de protecție a mediului înconjurător etc.), a publicului interesat, cât mai ales a comunității locale atât din localitățile nominalizate, cât și din zonele învecinate acestora.

Menționăm că viața, sănătatea, libertatea, dreptul la proprietate și dreptul la bunăstare pentru populația din aceste zone în care se propune începerea operațiunilor de explorare/exploatare a gazelor de șist, reprezintă drepturi fundamentale ale omului care nu pot face obiectul unor negocieri și ca atare nici nu pot fi încălcate de nimeni, indiferent sub ce motivație se încearcă a se argumenta oportunitatea promovării acestui gen de investiții.

Toate aceste drepturi fundamentale ale cetățeanului român sunt foarte clar specificate atât în Constituția României, cât și în legile organice și ordinare care reglementează protecția mediului înconjurător în România. Atragem pe această cale atenția tuturor autorităților, indiferent de modul ierarhic de poziționare al lor că încălcarea acestor drepturi va atrage după sine, nu numai răspunderea penală, dar și pecuniară, mai ales în situația producerii unor prejudicii cu atingeri directe la viața, sănătatea sau asupra bunurilor materiale ale populației din zonele în care s-au emis acte de reglementare cu încălcarea gravă a prevederilor din legislația româna aflată încă în vigoare.

Mircea Vintilescu

(27 ianuarie 2014)

Efectele reale ale inculturii noastre

Apreciez faptul că Primăria Generală a Bucureștiului a aprobat realizarea unui monument dedicat marelui martir al neamului nostru CONSTANTIN BRÂNCOVEANU.

1

Mulți cârcotași au și început să spună că este o acțiune de spălare de bani, că nu avem nevoie de un așa monument, că suntem iar în situația de a arunca cu banii pe fereastră la fel ca în cazul realizării Catedralei Mântuirii Neamului. Acești indivizi cârcotași, fie vor să continue procesul spălării creierelor la români, proces care a început încă din 1945 și vor să-l desăvârșească astăzi, fie dovedesc că habar nu au de semnificația trecutului nostru și a acestui martir la neamului, care prin sacrificiul public făcut de el împreună cu fii săi la Istanbul, a dat o direcție nouă privind respectul de care trebuie să se bucure românismul și mai ales CREȘTINISMUL ORTODOX la nord de Dunăre.

Pentru acest martiriu pe care nici un domnitor sau voievod din lume nu l-ar fi făcut, marele nostru domnitor a fost trecut cu bună știință de către urmași săi neputincioși în paginile uitate ale istoriei. Faptul că VOEVODUL, ÎMPREUNĂ CU CEI PATRU FII AI SĂI au refuzat să de lepede de DREPTA CREDINȚĂ și să treacă la credința islamică, promițându-le în schimb viața și tronul țării pe vecie, spune enorm de mult pentru cei care știu să înțeleagă și să perpetueze acest gest al sacrificiului suprem în schimbul apărării unui element definitoriu pentru români: CREDINȚA NOASTRĂ STRĂMOȘEASCĂ CREȘTIN ORTODOXĂ ȘI MAI ALES SPIRITUL ROMÂNESC.

Ce ar fi însemnat dacă marele Brâncoveanu ar fi acceptat acest troc oribil propus de Marele Sultan. Noi românii care suntem primul popor creștin din Europa, deveneam un stat islamic pe vecie. Islamismul s-ar fi extins nu numai în Europa de est, dar și în vestul și nordul ei, iar astăzi puteam vorbi despre o Europă islamică în totalitatea ei încă din perioada secolului al XVIII-lea.

Sacrificiul făcut de acest martir al neamului românesc și al creștinătății în general, care nu a fost cinstit așa cum se cuvenea nici de către noi românii și nici de către europeni, a fost însă apreciat și mai ales respectat de către chiar Marele Sultan. Iată că văzând această dârzenie în valorile creștine a acestui sfânt Domnitor, s-a hotărât chiar de către Sultan să se acorde tot respectul cuvenit pentru populația balcanică care trăia la nord de Dunăre. Aici nu s-au făcut presiuni ca să se construiască moschei, nu s-au adus conducători islamici și nici nu s-a permis islamizarea cu forța a populației românești.

Dacă musulmanii au înțeles acest înalt sacrificiu pe care un domnitor îl poate face pentru poporul lui și pentru a își apăra cele mai de preț valori care defineau acest neam, respectiv CREDINȚA CREȘTINĂ, eu mă întreb de ce nu ne putem raporta și noi astăzi la acest sistem de comportament? Iată ce mă face să apreciez cu nota +10 și cu felicitări de rigoare la care mai adaug și coronița excelenței pentru demersul reparatoriu întreprins de Primarul Capitalei Gabriela Firea Pandele, de a repune în drepturile care se cuvin credința noastră strămoșească și de a cinstii așa cum nimeni nu a avut curajul să o facă pe MARELE MARTIR AL NEAMULUI ROMÂNESC - CONSTANTIN BRÂNCOVEANU.

Dacă din inconștiență sau lașitate i-am dedicat monumente grandioase în București lui Lenin și lui Stalin care ne-au adus sărăcia, bolșevismul și au propovăduit marxism-leninismul în țară timp de multe decenii, oare nici acum nu ne crapă obrazul de rușine când punem sub semnul îndoielii respectul pe care trebuie să-l acordăm celui care ne-a asigurat continuitatea firească a neamului românesc pe aceste meleaguri?

Incultura sau lașitatea față de românism în general și mai ales față de creștinism ne poate transforma din cetățeni români cu longevitate milenară pe aceste meleaguri în indivizi ai nimănui, iar gestul pe care îl va face Primăria Capitalei, de a cinsti memoria acestui MARTIR trebuie salutat de către toți cei care încă se mai simt cu adevărat că sunt ROMÂNI.

Mircea Vintilescu