Istoria ignorată

BUCUREȘTIUL PRĂDAT ȘI DISTRUS DIN TEMELII DE CĂTRE TURCI, DAR CU O ISTORIE IGNORATĂ DE AUTORITĂȚILE NOASTRE DE ASTĂZI

Considerând ca o ofensă faptul că Mihai Voievod a îndrăznit să-și apere propria viață, dar și țara în fața unui emir otoman ce era însoțit de un detașament de 2.000 de oșteni care veneau dintr-o acțiune de jaf din Ungaria, pentru care Domnitorul Mihai nu a avut nici un fel de milă, nimicindu-l pe el și pe oștenii lui, Voievodul primește un răspuns dur din partea turcilor care întreprind o expediție de pedeapsă condusă chiar de Sinan Pașa în vara anului 1595.

Astfel, bătălia dusă de Mihai la Călugăreni împotriva turcilor, deși finalizată ca victorie, nu a putut împiedica înaintarea armatei turcești, care ajunge în București, unde au prădat totul și apoi au ars din temelii orașul și unele sate din împrejurimi. În timpul acestei acțiuni de jaf, turcii distrug din temelii, după ce au prădat de avuțiile deținute, toate mânăstirile și bisericile creștine de pe întregul zonelor ocupate.

În aceste condiții de mega dezastru făcut de turci asupra orașului nostru, Mihai Viteazu se retrage cu armata sa spre munți, așteptând întăririle promise de la Sigismund Bathory.

Bucureștiul aflat într-o ruină totală, rămâne astfel în mâna lui Sinan Pașa care vrea să-l transforme în fortăreață. El recrutează cu forța din împrejurimile orașului peste 3000 de meșteri și circa 70.000 de salahori și înconjoară orașul cu un șanț circular lat și adânc de circa 6 m, iar la marginea dinăuntru a șanțului realizează o întăritură din două rânduri de trunchiuri groase de copaci tăiați din codrii existenți în zonă. Între cele două rânduri ale îngrăditurii de trunchiuri de copaci se așterne pământul care se bătătorește. Pe această nouă fortificație se amenajează bastioane, dotate fiecare cu câte 15 tunuri.

Se mai fortifică în același stil de către turci și complexul voievodal de la Radu Vodă, inclusiv cimitirul din dreptul bisericii Bucur, alcătuindu-se ”palanca” lui Sinan Pașa care este menționată documentar și în documentele din veacul al XVII-lea. Biserica mânăstirii Radu Vodă, singura care a rămas nedărâmată este transformată în moscheie.

După toate aceste pregătiri militare se părea că toată țara va fi transformată în pașalâc turcesc, iar cronicarii întrevedeau acest lucru a se înfăptui cât de curând posibil.

Dar la scurt timp, armata lui Mihai, unită cu cea a lui Bathory, îl silește pe Sinan să se retragă de pe toate aliniamentele fortificate ale Bucureștiului. În timpul retragerii, Bucureștiul este din nou jefuit cu ceea ce mai rămăsese, apoi este complet incendiat fără a mai rămâne nimic, nici case, nici biserici, nici grădini, nici oameni, nici vite sau așezări boierești.

Palanca de la mănăstirea Radu Vodă este și ea distrusă în întregime de către turci, alături de biserica și mânăstirea care sunt făcute cu multă ură una cu pământul prin foc și explozii, dispărând chiar temeliile lor, concomitent cu luarea în robie a o mulțime mare de suflete umane și toate vitele existente.

După biruința armatelor lui Mihai și Bathory de la Giurgiu, Voievodul se întoarce în orașul său de scaun care era tot o ruină și un un scrum, inclusiv bisericile mari ale Doamnei Maria și ale soției lui, Doamna Stanca.

Interesant este că și după asemenea distrugeri totale, orașul nu este abandonat de către bucureșteni. Astfel, bucureștenii care au mai scăpat fugind în codrii din vecinătatea orașului, s-au reîntors și primind ajutor de la domnie, având lemn din belșug de la pădurile de la marginea orașului, stuf din bălțile Colentinei și ale Dâmboviței, precum și lut bun, au reușit ca în scurt timp să-și refacă locuințele, dar au mai rămas mult timp în ruină bisericile, mânăstirile și casele boierești de zid sau din piatră.

Dar necazurile nu se opresc aici, astfel la un an distanță, în octombrie 1596, pe neașteptate, dar cu acordul și mai ales la îndemnul turcilor, hoardele tătarilor produc un atac furibund asupra Bucureștiului și al satelor mărginașe, jefuind și incendiind iarăși tot. Pe deasupra, ca dezastrul să fie complet, a izbucnit în orașul nostru și o molimă cumplită, la care s-a mai asociat și o foamete de neînchipuit.

Și totuși, după asemenea necazuri, când Voievodul era retras la Târgoviște, iar mai toți cronicarii timpului anticipau abandonarea definitivă a orașului domnesc, bucureștenii cu o muncă stăruitoare fac ca Bucureștiul să renască din propria lui cenușă.

Cronicarii timpului explică acest miracol prin faptul că ”erau de ajuns doi-trei ani de liniște, cu recolte bune și vite de prăsilă, pentru ca bucureștenii să-și vadă din nou gospodăriile înflorind”.

Acum dacă Sinan nu mai este să ne facă alt mare dezastru, avem noi cu cine să-l înlocuim, respectiv cu demnitarii noștri neaoși care vor ca în locul ruinelor mânăstirești și ale bisericilor creștine distruse de furia barbară a turcilor, să se înalțe în Bucureștiul de azi o mega moscheie.

Iată ce înseamnă să nu cunoști istoria acestui oraș, iată ce însemnă să nu te consideri om demn, ci tot slugă la Poarta Otomană, să te închini în genunchi și să încerci prin acest gest să îngenunchezi și pe bucureștenii care au iertat aceste masacre, dar ele alături de altele chiar la adresa Brâncovenilor nu pot fi uitate.

Pentru demnitatea noastră de adevărați români, pentru apărarea spiritului și a credinței noastre creștine multimilenare, trebuie să oprim acest acest proiect de ridicare chiar în inima Bucureștiului a acestei mega moscheie, obiectiv care se realizează total în afara tuturor prevederilor legilor românești.

Cred că a fi bun român, trebuie ca să aperi atât legalitatea încălcată de demnitarii și autoritățile noastre de astăzi, dar trebuie să aperi cu mai multă îndârjire spiritul neamului românesc care nu a plecat capul nici când a fost obidit, nici când ciuma ne-a lovit și mai ales nici când din rândul nostru s-au ridicat unii trădători de neam, țară și credință creștină. FRUNTEA SUS ROMÂNI CĂ AVEM CE APĂRA așa cum a făcut-o Ștefan, Mircea, Țepeș, Mihai și de ce nu și NOI.

Mircea Vintilescu