Showing posts with label PAMFLET. Show all posts
Showing posts with label PAMFLET. Show all posts

Neguţătorul de indulgenţe al lui Gigi Becali

Cuvântul indulgenţă din latină indulgentia însemna la originea lui favoare. În dreptul roman şi în Vechiul Testament din Biblia Vulgata (Isaia 61:1) cuvântul era folosit pentru a exprima eliberarea de la o pedeapsă. În limbajul teologic, acelaşi cuvânt poate semnifica mila lui Dumnezeu. Dar sensul adevărat al cuvântului indulgenţă, aşa cum a fost tratat de-a lungul timpului şi mai ales de Biserică, reprezintă de fapt o iertare temporară pe care o primeşte cineva pentru că a păcătuit, dar căruia, cu ajutorul acestei indulgenţe, i se iartă vina. Printre sinonimele indulgenţei în antichitate, se numără cuvinte precum pax, remission, donation, condonatio.

În Biserica timpurie, începând cu secolul al III-lea, autorităţile ecleziastice au permis ca un confesor sau un creştin care aştepta martiriul, să intervină în numele altui creştin, pentru ca acestuia din urmă să i se scurteze penitenţa canonică.

ind0

Atunci mi-a fugit imediat mintea la situaţia actuală, cea cu Gigi Becali şi condamnarea lui controversată la trei ani de închisoare cu executare. Nu am să spun aici dacă sunt o “fană” a lui sau nu. Este de ajuns faptul că toţi “apărătorii” la toate “toc-şoaiele” de pe toate canalele TVse simt de la bun început obligaţi (de cine?!) să specifice cu insistenţă că sunt sau nu simpatizanţi ai lui Gigi Becali (“apărători” = cei care apar la TV), de parcă asta ar avea vreo importanţă pentru partea adversă sau pentru posteritate.

Când Gigi Becali (un creştin, supus la o penitenţă, adică mai pe înţelesul tuturor în accepţiunea timpurilor prezente, condamnat la trei ani de închisoare cu executare) a dat ultimul său interviu în faţa camerelor în Parlament, a spus printre altele că nu îi este ruşine să ceară graţierea de la Preşedintele Băsescu (alt creştin, care-şi aşteaptă martiriul, probabil după 2014). Cum se repetă istoria!

BECALI - BASESCUbec2

 În anul 517 Conciliul de la Epaon a înlocuit penitenţele canonice severe cu ceva mai acceptabil, aşa că a devenit un obicei, o cutumă, ca aceste penitenţe să fie compensate prin muncă impusă, rugăciuni, posturi negre şi chiar plata unor sume fixe de bani, în funcţie de gravitatea faptei. Prin secolul al X-lea, unele penitenţe au fost chiar compensate cu donaţii pioase, pelerinaje sau munci merituoase similare. Apoi, în secolele XI şi XII valoarea penitenţelor a început să fie asociată cu penitenţa canonică. La Conciliul de la Clermont din anul 1095, Papa Urban al II-lea a considerat participarea la Cruciade drept echivalentul unei penitenţe complete.

Teologii au privit către mila Domnului, către valoarea rugăciunilor din Biserică, către meritele sfinţilor, ca baze ale acordării indulgenţelor. În jurul anului 1230 s-a introdus ideea “tezaurizării” indulgenţelor.

Indulgenţele au devenit foarte populare în Evul Mediu, ca o recompensă pentru pietate, pentru înfăptuirea de fapte bune, creştineşti, din punct de vedere al Bisericii Creştine. Dar în anul 1567, Papa Piul al V-lea a anulat toate aceste garanţii ale indulgenţelor şi a introdus o taxă pentru fiecare indulgenţă primită (un fel de tranzacţie cu Domnul prin intermediul trimisului său, Papa, cu puteri depline asupra supuşilor – prostimea). După care au urmat abuzurile. Pentru orice indulgenţă vândută, se duceau negocieri acerbe pentru a se obţine o sumă cât mai mare de bani în numele Bisericii. “Iertătorii profesionişti” (quaestores în limba latină) care erau trimişi să colecteze sumele de bani pentru o anumită faptă considerată păcat, practicau vânzarea fără restricţie a tuturor indulgenţelor din acea vreme. Mulţi dintre aceşti quaestores (chestorii de azi?!) depăşeau învăţăturile Bisericii printr-un zel dus la extrem şi promiteau recompense imposibile precum şi salvarea de la pedeapsa veşnică, iar totul era făcut în schimbul unei sume de bani cât mai consistente. Cu permisiunea Bisericii, indulgenţele au devenit o sursă pentru proiectele costisitoare ale acesteia, cum ar fi Cuciadele, ridicarea de catedrale, precum şi cumpărarea de terenuri în folosul capilor Bisericii (adică pentru ei înşişi). Şi pe vremea aceea se falsificau documente prin care se declara că indulgenţele vândute garantau exonerarea de pedeapsă (graţierea de astăzi). De atunci, indulgenţele au cunoscut o dezvoltare extremă, considerând longevitatea aplicării lor şi calea lor de iertăciune.

Gravură de Israhel van Meckenem (1490) Mass of Saint Gregory

Documentele false cu indulgenţe de sute şi chiar mii de ani au început să fie înregistrate de-a lungul istoriei. În 1392 Papa Bonifaciu al IX-lea a scris Episcopului de Ferrara condamnând practica unor membri din ordinele religioase care consideau că sunt autorizaţi de Papă să ierte tot felul de păcate în schimbul unor sume exorbitante de bani.

Ce nu este însă o indulgenţă. Nu este o permisiune de a comite un păcat şi nici nu garantează vreo putere anume. Nu este iertarea vinii de a păcătui. Presupune doar că păcatul a fost deja iertat. Nu este o exonerare de la lege sau de la vreo datorie şi nici iertarea de la vreo obligaţie. Mai presus de toate, indulgenţa nu garantează salvarea cumpărătorului acesteia de la trecerea prin Purgatoriu (conform teoriei creştine).

Revenind la prezent, am descoperit cu stupoare că neguţătorul de indulgenţe pentru Gigi Becali este Zeus (cum îl numeşte adesea Victor Ciorbea pe ştiţi dvs. cine). Graţierea pe care se pregăteşte să o ceară Gigi Becali întru fericirea familiei sale, este de fapt indulgenţa despre care vorbeam că se vindea şi se cumpăra pe sume exorbitante de bani începând cu Evul Mediu. România se pare că încă se află într-un Ev Mediu prelungit, strict din punct de vedere al mentalităţii unui procent de 40% care încă mai crede că Soarele se învârte în jurul Pământului, în care acelaşi procent nu cunoaşte că omul a coborât pe Lună în anii ‘60. Nu mă mai miră faptul că se va lua în calcul ca “cel mai mare hoţ al statului din 1996 încoace” adică cel care a “păgubit statul român” cu o punguţă cu patru sute mii de arginţi, să nu cumpere o singură indulgenţă (graţierea) de la Zeus, pe principiul ca de la creştin la creştin, căci oameni suntem şi suntem supuşi greşelilor. Isus spunea că nu a venit aici pentru oamenii sănătoşi ci pentru cei bolnavi.

bec1

Suntem o societate bolnavă. Boala noastră se numeşte ignoranţă. Iar de această ignoranţă profită capii (indiferent de vremuri şi denumiri). Cu cât poporul este mai ignorant, mai înfometat, mai needucat, mai îndobitocit, cu atât este mai facil de stăpânit, de manipulat, de încarcerat şi de executat. Unii spun că s-a făcut dreptate. Alţii vorbesc de o justiţie pusă sub semnul întrebării. Nu poţi să treci uşor cu vederea faptul că păgubirea Bancorex a fost considerată mic copil pe lângă ce a păcătuit Gigi  Becali tot în acea perioadă cu schimbul de terenuri cu armata! Nu poţi să nu te întrebi, dacă mai ai încă un neuron, ce e cu “afacerea Căşuneanu”, ce e cu “dosarul flota”, ce e “casa din Mihăileanu”, ce este “afacerea ALRO” şi multe altele. Iar creştinul care-şi aşteaptă martiriul este acum obligat să vândă o indulgenţă creştinului care vrea să o obţină (solicitarea graţierii). Şi cum ambii creştini sunt şi oameni de afaceri recunoscuţi (unul sub acoperire, celălalt la vedere), nu pot să nu mă întreb care va fi miza.

bec0

Cine cui va vinde indulgenţa lui Gigi Becali?! Este clar că va exista un singur neguţător, capul suprem sub care supuşii acestui pământ, România, nu crâcnesc, acel quaestore cu puteri de guvernator, date de o hidră mult mai periculoasă (căci tot suntem în anul Şarpelui de apă).

Români, dormiţi liniştiţi ! Guvernatorul veghează somnul vostru dulce, cu indulgenţe de la Hidră !

Mona Bernhardt-Lörinczi

Imbecilitatea românească

Mă întrebam dacă există poziţii comune între toate formaţiunile de pe eşichierul politic românesc, indiferent dacă formaţiunile politice sau ”cultural-etnice” sunt la putere sau nu. După multe căutări am găsit ceva extraordinar. Da, toate taberele consideră pe toți cetăţenii acestei ţări nişte incurabili IMBECILI şi acţionează asupra acestora ca cei mai buni medici specializaţi în tratamente neuro-psihice.

Constat că nu mai există pudoare şi demnitate la politicianul român. Azi mă bălăcăresc cum nu se poate mai virulent cu un adversar politic pe ”importantele” probleme ideologice, iar mâine, dacă lucrurile nu mai merg bine în partidul meu şi nu mai am privilegii, dau fuga la adversar, ling unde am scuipat, plătesc în numerar tot ce este de plătit şi devin aşa, peste noapte, un alt om politic, curat şi cu o altă docrină în suflet, pe care jur (ca şi la partidul mamă de la care am plecat), să o apăr (doctrina) şi să apăr şi interesele partidului adoptiv chiar şi cu preţul vieţii, până la moarte.

Bietul Caragiale, cred că ar fi spus la asemenea gesturi „CURAT SPERJUR”, dar bietul popor român care a uitat şi de Caragiale şi de morală şi de propriile lui aspiraţii și valori, nu zice nimic! Poporul TACE!!!

Mă întreb cum se simt astăzi revoluţionarii de la Timişoara care în anul 1990 au introdus în proclamaţia lor, la puncul 8, o prevedere care interzicea foştilor comunişti să mai activeze în structurile politice timp de 8 sau 10 ani. Era o prevedere bună, pentru care s-au tot zbătut să fie aplicată, dar nu au avut nici o şansă de reuşită. Cei care s-au opus probabil că anicipau că va trebui din când în când să se revopsească politic.

Astăzi, după ce poporul a lăsat fără scaun, prin vot şi nu prin ”revoluţie” sau ”revoltă populară”, un partid ce a fost considerat de alegători ca responsabil de tot dezastrul românesc, membrii lui dau fuga prin dezertări succesive la cei pe care mai ieri îi făceau trădători ai dreptei, oameni care au strâmbat linia de afirmare a capitalismului popular, care s-au vopsit în socialişti şi mai au puţin până să devină chiar comunişti.

Interesant este că şi cei care primesc asemenea dezertori şi ”sperjurişti” politici fac comentarii cu mult laudatio la adresa lor, uitând că mai ieri se luptau şi să bălăcăreau cu aceştia pentru a câştiga voturi şi pentru a le fura scaunul aducător de profituri. Toţi au recurs la tot felul de comparaţii care mai de care mai înspăimântătoare, fie că sunt anti americani, fie că sunt pro ruşi etc. şi s-au bălăcărit şi în faţa corpului diplomatic acreditat în România, au făcut conferinţe de presă în ţări străine sau la Consiliul Europei arătând fie cât de trădători sunt unii, fie cât plini de loialitate sunt alţii pentru valorile europene sau americane.

Se pare însă că în fața forţei banului, toate animozitățile anterioare dintre politicienii aflaţi la putere sau în opoziţie dispar. Poate că aceste clipe şi gesturi ale unui teatru absurd nu ar trebui să dispară sau să fie uitate de către alegători şi mai ales de către tineretul nostru cu aspiraţii politice. Lipsa de demnitate şi de moralitate a politicianului român era intuită de cetăţenii acestei ţări încă din anii 1990, dar ca să se ajungă atât de departe, poate că nimeni nu-şi mai imagina.

Mă aştept acum ca după acest model, şi Elena Udrea sau Monica Macovei, sau de ce nu, chiar Traian Băsecu să se înscrie în USL, să condamne vechea guvernare din care au făcut parte şi de ce nu, aceştia să fie primiţi în ”Uniunea Socialistă” cu aplauze furtunoase, scandări şi multe flori, iar la final, ”useliştii de frunte” să vină cu un bogat repertoriu de fraze laudative la gestul de trădare al ”sperjuriştilor-traseişti” care să beneficieze de cele mai calde urări de BUN VENIT… De ce nu ar face acest gest şi Dan Diaconescu?! Pentru că tot îi plac formele de laudatio şi lui.

Văzând toate aceste lucruri m-am întrebat, aşa ca să mă pot dumiri asupra stării mele: OAMENII ACEŞTIA CHIAR CRED CĂ AM AJUNS UN IMBECIL INCURABIL, NEVINDECABIL?! SAU EI SUNT CEVA CARE FUNCȚIONEAZĂ ÎN AFARA REGULILOR BUNULUI SIMȚ?!

Pentru a da un răspuns corect am apelat la un medic, acesta a promis că mă va programa pentru o consultaţie amănunţită cam prin luna decembrie 2013, pentru că are foarte multe solicitări de acest gen de la mai toată populaţia educată şi cu bun simţ  din România. Am acceptat programarea aceasta târzie, numai din dorinţa de a prezenta alături de mulţi alţi membri ai societăţii civile, certificate oficiale că nu noi suntem imbecilii din această ţară, ci alţii, care dacă văd prost lucrurile, trebuie să-şi pună fie ochelari, fie să se retragă pentru a face un tratament de lungă durată. Cred că acestora din urmă, politicieni de frunte, dar şi de mare ruşine pentru neamul nostru, trebuie să le urăm:

ÎNSĂNĂTOȘIRE MINTALĂ GRABNICĂ, ÎNCEPÂND SĂ CULTIVE BUNUL SIMȚ FAȚĂ DE CETĂȚEAN, DACĂ PENTRU ACESTA DIN URMĂ RESPECTUL NU EXISTĂ.

Mircea Vintilescu

Sărbătoarea Crăciunului în anul de graţie 2012

18

Am apucat să trăiesc şi acest sfânt moment din viaţa creştinătăţii. Cu multă emoţie în suflet am încercat să respect tradiţia acestui mare eveniment şi să mă comport mai ceva ca un bun creştin atât faţă de cei din jurul meu, cât şi faţă de cei mai puţin apropiaţi mie.

38

Cu mult regret am constatat că pentru foarte mulţi români această sărbătoare are doar semnificaţie de mare chiolhan. Am conştientizat că pentru cei mai mulţi semeni de-ai noştri valorile acestei naţii nu reprezintă nimic, sau poate că nici nu le cunosc. Îngrijorător este că valorile spirituale ţi tradiţiile româneşti au fost total neglijate şi de cei care au obligaţia morală de a le promova. Mă refer aici la toţi demnitarii noştri proaspăt aleşi sau acceptaţi (Preşedintele ţării, Preşedintele Senatului, al Camerei Deputaţilor, Premierul, deputaţii şi senatorii, minişti etc.).

images

Nici unul dintre aceşti aleşi ai neamului nu au dorit să fie colindaţi, cu toate că toţi se pretind a fi buni creştini. Unii se dau pe derdeluş, alţii se îmbuibă cu bucate şi băuturi, unii se plimbă prin lume considerând în mod greşit că această perioadă este o bună vacanţă pentru relaxare sau distracție. Nu am văzut vreun demnitar, care în campanie alerga să dea tot felul de plocoane electoratului naiv, să se ducă aşa cum se cuvine cu daruri la azile, orfelinate, la oamenii amărâţi sau pe la rudele mai sărace. Dacă înainte de alegeri toţi candidaţii alergau pe la biserici, de Crăciun nici nu s-au sinchisit să aprindă măcar o lumânare.

57

Ce pot înţelege din acest comportament? Aceşti oameni nu mai au nimic comun cu neamul românesc. Nu mai au nimic nici cu respectarea principalelor valori umane, dar nici cu tradiţiile care ne-au ţinut legaţi pe acest pământ. Pentru că ne merităm aleşii, pot spune acum fără să greşesc că suntem o turmă care tolerăm o populaţie înapoiată, needucată, lipsită de aspiraţii, chiar fără Dumnezeu. Dacă vom continua aşa, se duce de râpă totul, inclusiv noi cei care asistăm neputincioşi la glorificarea mitocăniei.

45

Sper din tot sufletul ca aceste lucruri să se îndrepte cât mai curând posibil, să începem să învăţăm ce înseamnă să fi şi să ne comportăm ca un popor educat, să devenim cu adevărat un segment european care, cu mândrie, să poată spune că suntem români! Pentru că avem cu ce să ne mândrim. Din păcate, până acum nu prea avem cu cine să ne mândrim iar acest lucru este cel mai trist.

58

Poate că s-ar cuveni să spunem, în loc de LA MULŢI ANI, o nouă frază:

LA MAI MULTĂ CONȘTIINȚĂ ȘI EDUCAȚIE CIVICĂ ROMÂNEASCĂ!

xmasnewyear

Mircea Vintilescu

Iluzii… iluzii… iluzii

În curând va începe campania electorală în România.

Que sera, sera! Vor spune unii mai puţin informaţi. Alţii vor lupta din răsputeri ca să convingă electoratul că statutul lor din “opoziţie”, adică ARD = PDL (culoarea portocalie disimulată în vernil, roz, mov şi toate culorile curcubeului) va “reporni inima României” pe care tot ei au băgat-o în comă prelungită de opt ani.

Va fi o campanie dură, aşa cum spun toţi analiştii politici. Cât de dură, vom vedea. Mai dură decât tăierile de salarii şi de pensii… Iar dacă va fi mai dură, asta s-ar putea referi la violenţe verbale, bătăi, injurii, defăimări, calomnii şi multe altele, de care românii, dar mai ales cei din actuala opoziţie, alături de aliaţii lor “de încredere” vor face uz din plin.

Până la campanie mai este o săptămână. Folosesc prilejul ca să vă prezint “iluzii… iluzii” (nu surprize… stupize) ca să vă descreţiţi frunţile şi să hotărâţi, privind imaginile, cu cine veţi vota.

Nu uitaţi, iluziile sunt pretutindeni în jurul nostru, de la afecţiunea unui partener până la iluzia unei vieţi întregi. Alegerea este a dvs. Cu ce iluzie vreţi să trăiţi de acum încolo sau ce iluzie v-a fost spulberată de realitatea dură la care toţi suntem supuşi.

Vizionare plăcută. Lucrările sunt nemaipomenite.

illusion 02illusion 01

illusion 03

illusion 05illusion 04

illusion 07illusion 06

illusion 10illusion 08

illusion 12illusion 11

illusion 14illusion 13

illusion 16illusion 15

illusion 18illusion 17

illusion 19

illusion 21illusion 20

illusion 22

illusion 23

Mona Bernhardt-Lörinczi

Cum a compromis Băsescu Traian reţeaua externă de sprijin a României

Ce trebuia să se întâmple de mult timp, s-a întâmplat în sfârşit: Băsescu Traian ne-a făcut de râs pe toată planeta. A patra şi probabil ultima sa tentativă de lovitură de stat a eşuat jalnic.

Celelalte trei lovituri reuşite au fost în ordine: fraudarea alegerilor din 2004, auto-suspendarea sa din 2007 prin care s-a reîncărcat politic în dauna unei opoziţii nătânge şi, în sfârşit, re-alegerea sa dubioasă din 2009.

Aici nu este vorba de voturile supranumerar de la Paris, ci de cele vreo 2-3 milioane de voturi obţinute cu STS-ul, vorba făptuitorului.

După unii, loviturile de stat ale lui Băsescu Traian ar fi şi mai numeroase – vezi soluţia imorală Voiculescu, refuzul de a numi un prim-ministru al majorităţii ieşite din vot, constituirea UNPR-ului, reînnoirea mandatelor lui Emil Boc, numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca prim-ministru etc. De fapt, încă de pe vremea guvernului Ciorbea, Băsescu Traian o ţine într-o lovitură de stat permanentă. Starea naturală a unui aşa-zis preşedinte jucător este lovitura de stat cotidiană.

S-o luăm sistematic.

S-a observat deja – a făcut-o Sorin Roşca Stănescu printre alţii – că momentul suspendării a fost impus de însuşi Suspendatul. După ce a preluat guvernul şi a înregistrat un succes zdrobitor în alegerile locale, USL ar fi putut să aştepte pînă în iarnă ca să se debaraseze de epava politică Biruinţa, după o izbindă previzibilă la alegerile parlamentare. Pe Suspendat îl interesa însă să procedeze la auto-suspendare imediat, înainte ca puterea USL-istă să se instaleze temeinic şi înainte ca serviciile să-l abandoneze de tot. Băsescu Traian ştia încă din 2004 cum stăm, sau mai degrabă, cum nu stăm cu listele electorale. Ioan Rus părea numit de Suspendat, în înţelegere pe sub masă cu Victor Ponta. Băsescu Traian avea în mână toţi aşii, USL-ul nu putea decât să-i accepte timing-ul şi să încerce să-l bată în cursul jocului. Ceea ce, până la urmă a reuşit, piesa-cheie fiind din nou Ioan Rus care i-a comunicat Curţii Constituţionale că nu poate garanta cifra alegătorilor.

Dacă nu ar fi acceptat termenii şi calendarul lui Băsescu, USL şi-ar fi pierdut pe rând toţi miniştrii făcuţi plagiatori, vezi cazul Mang, cu dosare penale sau cu mape profesionale scoase oportun la analiză. Şi iată că, de-a lungul tentativei de lovitură de stat a Sabotorului altora, acesta a fost însoţit tot timpul de Vocea Rusiei, care pare a fi o adevarată specialistă GRU în logica non-lineară, paradoxală a strategiei militare practicată cu brio şi de preşedintele jucător în toată cariera lui, de la Rouen, scamatoria cu flota noastră şi până la ţipuriturile ICR-iste recente despre lovitura de stat.

Dar lovitura de stat a lui Băsescu Traian a avortat. Securistul comunist nu a luat în calcul jocul democratic. Şapte milioane şi jumătate de cetăţeni români l-au ciuruit. Băsescu Traian seamană din ce în ce mai mult cu un Dracula de bâlci, iar asistenta lui blondă pare şi ea să-l abandoneze. Site-ul cotidianul.ro a produs un serial cu susţinătorii externi folositi în interes propriu de Băsescu Traian.

Joseph Daul, politician de mâna a treia, aproape anonim în Franţa, specialist în abatoare şi carne de vită, promovat în zoo-ul politic de Nicolas Sarkozy; foarte cunoscutul la noi Mirel Bran, corespondent Le Monde şi media locală din Franţa şi Elveţia, cu o producţie tipărită în câteva rînduri pe banii ICR-ului, plus producţiile culturale ale soţiei de la dânsul, Laura Balomiri, Austria Presse Agentur, Televiziunea ZDF şi cotidianul austriac Der Standard, Vlad Odobescu, de la Dilema Veche, în USA Today. ICR-istul Keno Versek în Der Spiegel, Carmen Paun, clientă ICR, reporter în EU-Observer, Liliana Ciobanu, fostă Realitatea TV, în The Economist, Raul Sanchez Costa, în cotidianul El Pais, bursier ICR, o impresionantă pletora de corespondenţi la publicaţii de primă mărime din Belgia, Bruxelles, Germania, Spania, Austria, Marea Britanie, SUA etc. O foarte importantă reţea de sprijin construită cu mari eforturi, şi nu doar financiare, de serviciile noastre abilitate şi de ICR, el însuşi un serviciu, iată, deşi nu în sens cultural. Numai că aceşti oameni trebuiau folosiţi în interesul României, iar nu în cel personal al lui Băsescu Traian. Cine răspunde pentru asta? Vor urma demisii sau demiteri după ce referendumul va fi validat, dacă va fi validat?

Cât despre reţeaua internă de sprijin a lui Băsescu Traian, dirijată de istericul postsovietic Tismăneanu Vladimir de la Washington, împreună cu câţiva locotenenţi şi caporali locali şi alţi contribuitori rătăciţi ca Ioana-Ene-pe-la-gene, pseudonim neidentificat, rămâne de văzut dacă nu cumva e şi aceasta o reţea externă, plătită de fraierul contribuabil mioritic.

Ar mai trebui să atragem atenţia asupra sindromului, vorbitul în oglindă, asupra dedublării şi schizoidiei. De mai mult de 8 ani, Băsescu Traian vorbeşte în oglindă despre Adrian Năstase, despre corupţie, despre trădare de ţară. Şi psihiatrii români ar trebui să se pronunţe în această privinţă. Băsescu Traian e de mult o chestiune care nu ţine de politică sau de istorie, ci doar de patologie. În cele din urmă, lovitura de stat e una uşor de decriptat prin sindromul vorbitului în oglindă… Cine zice ăla e, sau hoţul strigă hoţii, e o strategie pe care o poate înţelege toată lumea.

*** Acest material a ajuns în posesia mea fiind transmis de un român stabilit cam de 30 de ani în SUA. Este interesant cum văd românii-americani pe românii-europeni.

Mircea Vintilescu

Cel mai dur banc!

Doctorul american spune:

- La noi în America, medicina e aşa de avansată, că scoatem un rinichi de la unu', îl transplantăm la altu' şi după 6 săptămâni deja îşi caută de lucru!

Doctorul german răspunde:

- E nimica toată. La noi în Germania, scoatem un plămân de la unu', îl transplantăm la altu' şi după 4 săptămâni… la lucru!

Doctorul rus spune:

- Nici asta nu-i mare scofală. La noi în Rusia, scoatem juma’ de inimă de la unu', o transplantăm la altu' şi după 2 săptămâni amândoi deja îşi caută de lucru!

La care doctorul român, amuzat, spune:

- N-avem cu ce să ne comparăm. Toţi sunteţi înapoiaţi faţă de noi. La noi în România, am luat câţiva fără creier şi fără inimă, i-am pus în fruntea ţării şi acum toţi ne căutăm de lucru...

 

Noua gastronomie românească

Tocană cu ciolan a la... Băsescu

Ingrediente:

- Un popor mare, necopt, fără miez;
- Mult ciolan;
- Trei patru partide mari şi câteva mai mici de diverse culori;
- O blondă de Pleşcoi;
- Un vârf de boc;
- O legatură mare de servicii secrete cu urechi fine;
- O curte constituţională moale şi bine fragezită;
- Câteva cozi de procurori;
- Două trei sindicate stafidite.

Condimente:

- Apă de ploaie;
- Praf în ochi;
- Gargară măcinată;
- Zeamă de baliverne;
- Tupeu vărsat.

Mod de preparare:

Se taie poporul în două părţi, una bună şi una rea. Apoi fiecare bucată se taie în două, una bună, una rea, şi tot aşa până se formează bucăţele mici ce pot fi mâncate dintr-o înghiţitură.

Se separă apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienţi, profesorii de studenţi, copiii de părinţi, graşii de slabi şi se lasă la decantat până se ridică la suprafaţă uscăturile. Acestea se culeg cu atenţie şi se pun deoparte într-un recipient călduţ.

Din restul se taie 25%, se scoate vlaga şi se pune la foc mic, cu zeamă de baliverne şi cu praf în ochi, să nu se prindă. Se acoperă cu un capac mare ca să nu răsufle şi din când în când se stinge cu puţină apă de ploaie.

Separat se ia un partid portocaliu şi se întoarce de pe stânga pe dreapta. Apoi se împănează pe toate părţile cu bucatele tăiate din celelalte partide. Se presară deasupra uscături, iar peste se pune vârful de boc şi blonda de Pleşcoi cu ciolanul în gură şi se lasă mai mult timp la dospit. Celelalte partide se toacă mărunt împreună cu sindicatele şi se învelesc cu servicii secrete. Apoi se freacă bine cu cozile de procurori, se trag în ţeapă şi se păstreaza la răcoare.

Din când în când se gustă şi se reevaluează. Se aşează partidele într-un parlament din teflon cu mânere. Cel portocaliu se pune cu grijă în mijloc. Pe lângă el se mai presară două-trei partide mici şi bine frăgezite. Restul de partide se presară după gust. Se dă totul prin curtea constituţională şi se înveleşte cu gargară măcinată. Se aşeaza totul peste poporul deja bine instruit şi se dă la copt.

Din când în când se strânge caimacul de deasupra, cu care se ung bine blonda şi uscăturile de deasupra, iar peste restul se toarnă zeamă de baliverne cu tupeul vărsat. Se serveşte rece, pe stomacul gol, în piaţă.

În caz de probleme digestive sunaţi la 112.

P.S. Ca să fiu sincer, reţeta nu îmi aparţine. Am primit această reţetă de la un bun amic stabilit cam de 40 de ani în SUA. Interesant este cum suntem priviţi de românii de peste ocean.

Mircea Vintilescu

Cursuri de gropar

Cursuri de calificare recunoscute Internaţional!!

pamflet 00

Centrul de formare profesională IeuroGroapa derulează cursurile de calificare în meseria de gropar pe timp de zi, de noapte, de îngheţ şi pe timp ploios, FĂRĂ SCOATERE DIN PRODUCŢE pentru următoarele meserii:

  1. Gropar şef
  2. Ajutor de gropar
  3. Gropar asistent
  4. Auditor gropar
  5. Gropar expert

pamflet 01

Tema cursului: CINE SAPĂ GROAPA?

pamflet 02

Cursurile se desfăşoară sub egida prestigioasei organizaţii non-guvernamentale România curată, condusă de preacuvioasa Alina Pippidi-Mungiu, in clădirea Colegiului Naţional de Imbecilizare a Românilor.

pamflet 03

Se asigură burse unui număr de 322 de cursanţi. Valoarea bursei este de 20.000 Euro pe toată perioada şcolarizării de trei ani, finanţarea fiind obţinută de la generalul filantrop Dan Diaconescu-Direct. Pe lângă burse, se mai acordă tuturor cursanţilor următoarele:

  • Bonuri de masă
  • Echipament de protecţie
  • Carnet de conducere escavator

Cursanţii care nu obţin bursă vor fi nevoiţi să dea un examen de admitere la aceste cursuri. Materia unică de examen este: Succesuri şi eşece din viaţa de zi cu zi.

pamflet 04

Viitorii cursanţi sunt obligaţi să îndeplinească următoarele condiţii la înscriere:

  • Pentru calificarea de: gropar şef, gropar asistent şi auditor gropar – viitorii  cursanţi trebuie să fie absolvenţii unui Master în indiferent ce domeniu, cu excepţia celor care au obţinut un Master în Drept.
  • Pentru calificarea de gropar expert – viitorii cursanţi trebuie să aibă Doctorat în indiferent ce domeniu, cu excepţia celor care au Doctorat în Psihologie.
  • Pentru calificarea de ajutor de gropar – viitorii cursanţi trebuie să fie absolvenţi de studii superioare în indiferent ce domeniu, cu excepţia celor care au absolvit Facultatea de Teologie.

Cursurile se desfăşoară pe tot teritoriul României. Sunt preferaţi absolvenţii Universităţii Spiru Haret, Hyperion, Universităţii Ecologice şi Universităţii Vasile Goldiş din Arad, care vor obţine primordial bursele oferite în număr limitat de numai 322 de locuri.

pamflet 05

Pentru Învăţământul la Distanţă se acordă alte 322 de burse în valoare fiecare de 2450 Euro pe toată perioada de şcolarizare de trei ani.

Cursurile se ţin în celebra Şcoală de Fete Românească dotată cu mobilier ultramodern, de ultimă generaţie, ergonomic şi cu mult aplomb.

pamflet 06

Înscrierile la aceste cursuri se fac la Consiliul Judeţean Suceavamedaliatul cu aur la Olimpiada Luminii din anul 2012.

pamflet 07

Deschiderea cursului va fi făcută de următoarele personalităţi care vor vorbi despre următoarele teme de larg interes public:

  • Victor Ponta – Cum se decopertează solul
  • Crin Antonescu – Săpatul în profunzime
  • Daniel Constantin – Aşezare plăci cavou

Profesorii şi cursurile predate:

  • Emil Boc (Doctor Docent în Constituţie) – Poziţionarea sicriului pe timp de criză
  • Mihai Răzvan Ungureanu (Profesor Universitar) – Specializarea în slujbe şi parastase înainte de ridicarea la ceruri
  • Kelemen Hunor (Profesor) – Inscripţii bilingve pe monumentele funerare româneşti
  • Nelu Botiş (Profesor) şi Ligia Botiş (Asistent/Preparator) – Reconversia profesională în meseria de gropar, asistată de clasa politică
  • Gabriel Oprea (Profesor) – Armonia corului funerar al aleşilor divini
  • Sorin Frunzăverde (Profesor) şi Mariana Popa (Asistent) – Tehnica transferurilor de cadavre din groapa comună în cavouri
  • Cseke Atilla (Profesor Emerit), Ritli Ladislau (Profesor) şi Mihai Niţă (Asistent) – Tehnici de îmbălsămare cu poţiuni pe datorie
  • Laszlo Borbely (Profesor) – Sisteme performante pentru realizarea mormintelor ecologice
  • Ion Iliescu (Profesor Universitar) – Necrologuri
  • Roberta Anastase (Profesor) – Arta realizării colivei fără nucă şi fără grâu (numărarea boabelor lipsă)
  • Elena Udrea (Profesor) – Sisteme performante de decorare a mormintelor cu frunze verzi şi uscate şi dezvoltarea turismului medieval
  • Corneliu Vadim Tudor (Profesor Universitar) – Inscripţii pe cruce gen Cimitirul Vesel de la Săpânţa
  • Sorin Oprescu (Profesor) şi Nicuşor Dan (Asistent) – Specialişti şi tehnici de tămâiere a mormintelor cu aghiazmă şi busuioc uscat
  • Silviu Prigoană (Lector) – Întreţinerea mormintelor şi curăţarea lor de dăunători şi necrofage
  • Olguţa Vasilescu (Lector) – Tehnici de întreţinere a candelelor
  • Anca Boagiu (Profesor) – Specialistul în carele mortuare
  • Monica Ritzi (Lector) – Lumânăreasa
  • EBA (Doctor Docent în Ieuro-Parliament) – Vânzătoarea de prescuri şi succesuri şi promovarea acestora în UIE
  • Marian Vanghelie (Profesor) şi Oana Mizil (Asistent) – Specialişti în conservarea cavourilor şi alimentelor (în oţet sau saramură) şi realizarea de parastase fastuoase la nivel local şi naţional
  • Traian Băsescu (Doctor Honorius Cauza) – Performanţa utilizării lopeţii şi hârleţului la formarea valurilor de pământ rezultate din escavarea gropii, în condiţiile în care înmormântările nu se fac pe mare. Responsabilul cu organizarea şi supravegherea ceremoniilor funerare pentru toţi susţinătorii apropiaţi.

La cererea cursanţilor, se pot aduce şi alte personalităţi la prădarea cursurilor.

După absolvire se eliberează Certificate de calificare sau de Absolvire de tip Fie Ce-o Fi cu un Supliment Descriptiv care conţine informaţii despre competenţele obţinute conform standardelor UIE, recunoscute la nivel naţional şi internaţional.

Dacă vreţi să câştigaţi mai mulţi bani sau să lucraţi în străinătate, trebuie să aveţi o calificare şi numai noi vă putem ajuta dacă urmaţi cursurile noastre!

Echipa Şcolii:

Toţi Doamne şi Toate Trei

pamflet 08