Vă pup pe suflet, români (cum spune Condurăţeanu, mare om la OTV).
Aţi auzit bine, se oferă privatizare contra voturi politice, indiferent că ele vin de la gospodinele ahtiate de serialul Elodia, de la oligofrenii care încă se mai uită în gura ştirbă a lui Dan Diaconescu (în direct) alias DDD, sau de la frustraţii acestei ţări greu încercate de tot felul de intelectuali “selecţi” gen MRU (Mihai Răzvan Ungureanu), creştin convins, altfel declarat de dreapta dreptei, om de caracter ca şi Baconschi, care vă cheltuie banii pe uleiuri selecte şi unguente de marcă, dar şi pe bunătăţi care mai de care mai răsunătoare şi mai costisitoare pentru foalele lor super-dezvoltate, ca să nu mai amintesc de chiriile enorme de la Paris.
Ia PRIVATIZAREA, neamule!!! Este strigătul lui DDD printre tot felul de declaraţii în faţa tuturor reporterilor şi camerelor de luat vederi de la toate televiziunile din România, care de ceva timp s-au transformat în ziare de scandar sau în tabloide puternic mediatizate.
Jos labele de pe Oltchim! Se aude tot mai des acest deziderat, fără ca prostimea să înţeleagă de fapt traducerea exactă al acestuia, adică: Dă-te tu la o parte de pe scaun să mă aşez eu ca să fur mai vaşnic.
Şi toate acestea în numele poporului, pentru popor şi pentru cei nevoiaşi…
Mă uluieşte din ce în ce mai mult discursul, care se vrea sobru, cu mesaj politic, al tuturor de pe scena acestei telenovele, transformată de DDD într-un nou serial gen Elodia, unde încă nu au apărut Magda Ciumac cu dansul ei lasciv pe muzică de manele de pe biroul marelui OTV-ist, alături de buna sa amică, Nichita, haidamaca aceea cu voce de bărbat şi cu o exprimare ca la uşa cortului. Nu a apărut nici Tolea Ciumac cu tomberonul, dar… nu este timpul pierdut. Se pare că dacă Tolea Ciumac nu a reuşit să-l vâre în tomberon în direct pe DD, o să reuşească poate o mână de oameni înfometaţi şi minţiţi de la Oltchim. Sau poate chiar poporul pe care DDD îl invocă mai tot timpul în toate acţiunile sale, ca un paravan din ce în ce mai fragil pentru averea sa nesimţită, câştigată într-un timp extrem de scurt, comparativ cu toate averile marilor clanuri din lume, care în generaţii şi generaţii au muncit cinstit şi şi-au închinat imaginaţia şi competenţa unui scop şi ţel nobil. Acela de a fi în folosul oamenilor.
Mă siderează cum mai poate cineva în acest secol să mai creadă faptul că un ditai bogătanul se poate gândi la popor, la pulime, cum spunea cineva, când însăşi avuţia pe care o are, licit sau ilicit este destinată numai lui.
Dar în România de astăzi, care încă se mai târăşte în Evul Mediu (e adevărat, netimpuriu) jocurile se fac altfel. Ia fiecare ce vrea de la oricine, înfulecă pe săturate, îşi face metehnele cu tot felul de bunuri ale tuturor, şi le însuşeşte fără explicaţii (haideţi domniţă, doar sunt prostiuţe… ce naiba) şi apoi propovăduieşte în faţa prostimii buna cuviinţă, austeritatea, abstinenţa, iubirea celui sărăcit, ajutorarea celor oropsiţi şi mai presus de toate… “vă reamintesc”: lupta pentru popor şi în slujba poporului, pentru ca ciocoimea să ia labele jos de pe averea poporului.
Dar nu se întreabă nimeni care este de fapt averea poporului, acela pe care-l invocă toţi îmbuibaţii din banii storşi de la popor, care de fapt sunt cetăţenii români. Ei da, vă spun eu care este averea poporului în viziunea mea. Vă spun eu care şi cum arată oamenii pe care-i invocă toţi cu mare emfază, dar vă las pe voi să decideţi ce mai este de stors de la ei.
Şi cum o imagine face cât o mie de cuvinte, priviţi cu atenţie mai jos şi pe urmă… vă pup pe suflet, români, dacă v-a mai rămas şi acela!!!
Mona Bernhardt-Lörinczi
No comments:
Post a Comment