Salvaţi satul românesc – Episodul 5 (ultimul)

SOCIETATEA CIVILĂ, CA SĂ DEVINĂ „PRIMA PUTERE ÎN STAT” TREBUIE SĂ ŞTIE CE VREA
De ce ar trebui să ne gândim foarte serios cum să promovăm acest gen de proiecte? Iată o întrebare la care vom încerca să dăm un răspuns pertinent.
Toate măsurile de austeritate care au fost luate de Guvernul României în ultimii doi ani au avut ca motivaţie CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ şi CRIZA FINANCIARĂ care, după cum spun toţi politicieni noştri, a afectat foarte grav România. Dacă acest lucru este adevărat, atunci pentru a ieşi din aceste multiple crize, strategiile politice ar trebui să se îndrepte cu precădere pentru atragerea de noi surse financiare la bugetul de stat, dar fără a mai genera creşteri valorice asupra impozitelor şi taxelor care sunt suportate foarte greu atât de cetăţeni cât şi de toţi agenţii economici. La nivel macro-economic, acest gen de proiecte, a demonstrat că începând cu primul an de la promovare, poate genera minim 500.000 de noi locuri de muncă în mediul rural, respectiv în acele zone unde sărăcia a atins cote maxime şi este din ce în ce mai greu suportabilă. Aceşti noi angajaţi vor fi plătitori de taxe şi impozite la bugetul de stat, dar şi contributori la fondurile de pensii şi de sănătate, putând aduce numai în primul an o contribuţie de peste 253.000.000 Euro. Dacă la acestă valoare am mai adăuga şi despovărarea bugetului de stat rezultat în urma suspendării ajutoarelor sociale către noii lucrători agricoli în valoare de minim 500.000.000 Euro, atunci statul român ar avea la dispoziţie, sau mai bine zis ar câştiga minim 753.000.000 Euro, bani pe care îi poate utiliza în alte domenii bugetare pe care le consideră prioritare sau în investiţii.
sere 05 sere 00
În condiţiile în care acest tip de proiect ar avea o continuitate şi în anii viitori, sau pentru activităţi similare care se pot desfăşura în gospodăria ţărănească, veniturile la bugetul de stat ar putea creşte în progresie geometrică, dând posibilitatea la realizarea unor programe serioase de investiţii în mediul rural, concomitent cu scoaterea satului românesc din sărăcie, contribuind prin aceasta şi la modernizare edilitară a acestor aşezări rurale pentru care timpul s-a oprit la perioada medievală.
Dar pentru buna reuşită a acestui gen de proiecte, SOCIETATEA CIVILĂ trebuie să ceară parlamentarilor să se gândească şi la binele cetăţeanului şi să reglementeze din punct de vedere legislativ şi în regim de urgenţă câteva probleme care parcă în mod voit ţin în loc relansarea economiei agrare româneşti, respectiv:
  • reglementarea prin lege a comerţului cu legume şi fructe atât în pieţe cât şi în magazinele specializate pentru desfacerea acestor produse;
  • stimularea prin diferite mijloace fiscale a micilor producători agricoli şi mai ales a asociaţiilor micilor cultivatori de legume şi fructe pentru utilizare prioritară a tehnologiilor de vârf şi neagresive pentru mediul înconjurător pe toate terenurile disponibile din incintele gospodăriilor individuale, astfel ca recoltele să fie preponderent realizate în condiţii naturale, conferindu-le acestora o calitate deosebit de bună, ceea ce va favoriza dezvoltarea consumului pentru acest gen de produse;
  • dezvoltarea investiţiilor în mediul rural prin sistemul parteneriatului public privat corelat cu dezvoltarea sitemelor moderne pentru stocarea controlată a surplusului de producţie în depozite specializate, cât şi realizare în mediul rural a unor microîntreprinderi pentru prelucrarea şi industrializarea produselor legumicole şi a fructelor;
  • îmbunătăţirea legislaţiei privind controlul calităţii produselor agricole comercializate, concomitent cu înăsprirea pedepselor pentru comercializarea în sistem ilegal de legume şi fructe care sunt contaminate chimic, radioactiv sau bacteriologic;
  • întărirea sistemului de control financiar pentru eradicarea evaziunii fiscale în comercializarea legumelor şi fructelor care provin atât din producţia internă cât şi din import, desfiinţarea mafiei din pieţe şi a comercianţilor volanţi clandestini, concomitent cu dotarea punctelor comerciale cu aparatură şi personal calificat pentru controlul eficient al calităţii produselor comercializate.
În condiţiile în care criza alimentară se acutizează de la zi la zi ca urmare şi a modificărilor climatice care se produc la nivel planetar, fapt care face ca produsul agricol să se găsească din ce în ce mai greu şi la preţuri mult mai mari, este necesar să se găsească şi să se promoveze prioritar acele tehnologii care atribuie un serios element de siguranţă producţiei agricole. Tocmai realizarea acestor microsere performante garantează siguranţa producţiei legumicole indiferent dacă se produc fenomene meteorologice periculoase, cum ar fi seceta sau aridizarea climatului, brume timpurii sau târzii, ploi torenţiale însoţite de grindină, cât mai ales poluări accidentale ale aerului atmosferic care generează ploi acide, ce conduc la contaminarea solului, a plantelor şi a surselor de apă de suprafaţă etc. Aceste recolte sigure au şi avantajul că sunt realizate în condiţii naturale care le conferă o calitate deosebit de bună, stimulând prin aceasta şi starea de sănătate a consumatorului direct, fie că acestea urmează a fi consumate atât în stare proaspătă, sau sub formă industrializată (diferite tipuri de conserve).
sere 03 sere 01 sere 02
Este de remarcat faptul că producţia de tomate în acest tip de microsere performante nu afectează cu nimic structura actuală a modului de utilizare a terenurilor agricole din câmp, ba mai mult, asigură condiţiile pentru disponibilizarea unor terenuri pe care s-au amenajat grădini în câmp, astfel ca ele să poată fi utilizate în alte scopuri agricole, atrăgând după sine atât o diversificare a producţiei agricole, cât şi o dezvoltare cantitativă a recoltelor care vor fi semănate în câmp deschis. Recoltele sigure de legume stimulează dezvoltarea consumului atât în mediul urban cât şi în cel rural, favorizând şi dezvoltarea unor centre de comercializare moderne şi adaptate la toate cerinţele legislaţiei europene.
Prin abandonarea agriculturii de subzistenţă, respectiv prin faptul că peste 97% din producţia de tomate a unei microsere este destinată comercializării prioritar în pieţele din mediul urban sub formă de produse proaspete şi de o foarte bună calitate, tomate care vor fi vândute la preţuri rezonabile şi nu la preţuri de speculă cum se comercializă în prezent, se va dezvolta spiritul de solidaritate şi de întrajutorare între populaţia din mediul urban şi cea din mediul rural, stimulând prin aceasta investiţiile sub forma parteneriatului public privat la sate.
sere 06
În plan social, din calculele efectuate a rezultat că încă din primul an al promovării acestui tip de proiect, pot intra în buzunarul micilor cultivatori de tomate peste un miliard de Euro, respectiv peste 8.000 Euro/cultivator şi sezon de producţie, bani care sunt câştigaţi numai prin muncă cinstită. Această infuzie de venituri în mediul rural poate avea efecte benefice semnificative în lupta pentru combaterea sărăciei de la sate, dând speranţele necesare că nivelul de trai al ţăranului român se poate îmbunătăţi de la an la an, fără ca statul român să facă eforturi investiţionale majore. Şansa pe care o asigură acest tip de proiecte pentru stabilizarea forţei de muncă activă din mediul rural (mai ales pentru tineret), de a putea munci şi câştiga mulţumitor pe plaiurile natale, în condiţiile în care persoana respectivă nu are în posesie teren agricol în afara vetrei satului, ci doar mici suprafeţe de teren în incintele gospodăriilor individuale, inhibă procesul migraţiei spre alte state şi reduce simţitor procesul de depopulare al satelor româneşti. Prin promovarea acestui gen de proiecte este de aşteptat ca foarte mulţi lucrători agricoli români care s-au stabilit în unele state ale Uniunii Europene, dar nu numai în acest spaţiu, să considere atractivă reîntoarcerea în ţară, aducând cu ei experienţa civilizaţiei şi a tehnologiilor agricole care se practică în ţările de adopţie. Pentru societatea românească, stabilizarea populaţiei din mediul rural reprezintă un element deosebit de benefic, având repercusiuni pozitive într-o multitudine de planuri, respectiv:
  • consolidarea familiei, în care copii pot creşte alături de părinţii naturali şi nu alături de bunici sau alte rude, cum se întâmplă astăzi cu familiile în care părinţii sunt plecaţi la lucru în străinătate;
  • faptul că timpul de lucru alocat activităţii din aceste microsere performante se reduce la una sau maxim două ore/zi, permite părinţilor să se preocupe direct cu educaţia copiilor, eliminându-se abandonul şcolar, vagabondajul, cerşetoria etc., toate acestea contribuind la formarea unei societăţi în care tineretul din mediul rural va fi educat şi bine motivat pentru a face parte ca membru activ în cadrul comunităţii în care trăieşte;
  • se va dezvolta interesul pentru dezvoltarea spiritului de întrajutorare a persoanelor mature pentru toţi membri familiei (copii, părinţi, bunici etc.), evitându-se formele de abandon a bătrânilor, copiilor sau a persoanelor aflate în dificultate, fenomen care din păcate astăzi ia o amploare din ce în ce mai mare.
sere 01
Acest gen de proiecte dă posibilitatea utilizării durabile a tuturor resurselor de mediu existente în zonele de intravilan din mediul rural, respectiv:
  • solul care nu este contaminat chimic, poate asigura creşterea în sistem intensiv a tomatelor, întrucât bonitatea sa nu a fost afectată în curţile gospodăriilor tăreneşti de procesul chimizării intensive a agriculturii;
  • apa subterană de mică adâncime (pânza freatică), care datorită lipsei instalaţiilor edilitare din satele noastre (în special a reţelelor de canalizare) a fost contaminată cu diferiţi poluanţi de origine antropică şi animalieră, această resursă de apă nemai putând fi utilizată direct pentru consumuri în scop potabil, menajer şi pentru adăpatul animalelor, dar poate fi utilizată cu mare eficienţă la irigarea legumelor din aceste microsere, asigurând prin procesele de pompare care se va efectua şi o depoluare în timp a acviferului, putându-se ajunge chiar la atingerea parametrilor calitativi iniţiali (sau a calităţii apei în regim natural);
  • exploatarea în regim controlat a acviferului freatic în scopul irigării tomatelor din microsere, va contribui şi la stabilizarea nivelului piezometric al apelor subterane, fenomen care astăzi, datorită evacuărilor necontrolate de ape uzate în subteran a generat creşteri ale nivelului pânzei freatice, contribuit la apariţia excesului de umiditate chiar în incinte gospodăreşti, atrăgând după sine deteriorarea construcţiilor, apariţia igrasiei etc, procese care afectează starea de sănătate a populaţiei;
  • valorificarea superioară a forţei de muncă calificată din mediul rural, în condiţiile în care veniturile realizate de către micii lucrători agricoli pot creşte substanţial de la un an la altul.
supermarket1
În plan local, asigurarea creşterii veniturilor populaţiei rurale prin desfăşurarea activităţilor propuse în acest gen de proiecte, va avea un efect imediat privind reconsiderarea valorii de cost a gospodăriilor ţărăneşti care astăzi sunt vândute la preţuri total subevaluate. Asigurarea unor venituri sigure şi mulţumitoare în acestă primă etapă de promovare a proiectului, va contribui la creşterea nivelului de trai a populaţiei rurale, impunând dezvoltarea sistemelor performante de asistenţă medicală (pediatrie, ginecologie, medicină generală şi de urgenţă), servicii care astăzi au ajuns deficitare sau chiar au fost desfiinţate total în mediul rural. Prin dezvoltarea continuă a bazei de venituri rezultate din implicarea unui număr cât mai mare de persoane în aceste proiecte, populaţia din mediu rural va putea investi mult mai eficient în ocrotirea sănătăţii (chiar şi profilactic), atât pentru ei cât şi pentru restul membrilor familiei, evitându-se astfel cronicizarea bolilor specifice din satul românesc, contribuind la diminuarea suferinţei pacientului şi chiar la vindecarea rapidă a unor boli pentru care astăzi statul cheltuie enorm de mulţi bani pentru tratamentele pacienţilor proveniţi din mediul rural.
 sere 08
În urma conştientizării de către populaţia rurală a noilor valori pe care le pot crea prin implicarea conştientă în acest gen de activităţi, se va dezvolta foarte mult spiritul de implicare în viaţa comunitară, responsabilizând tot ceea ce înseamnă decizie locală din domeniul administraţiei sau al politicului, fapt care va determina dezvoltarea coeziunii umane intracomunitare. Atitudinea de indiferenţă sau de neimplicare a cetăţeanului în problemele curente ale satului va dispărea, existând motivaţia concretă că numai împreună se poate aduce prosperitatea în mediul rural. Este de aşteptat solidarizarea populaţiei rurale pentru dezvoltarea elementelor de siguranţă a locuitorilor şi a bunurilor acestora, participând în mod voluntar, alături de personalul specializat la protejarea satului românesc de tot ceea ce ar putea fi disfuncţional, sau ar pune în pericol buna dezvoltare a comunităţii locale. Înfăţişarea satelor şi a gospodăriilor rurale se va putea schimba radical, ţăranul român având în condiţiile participării active la acest proiec, să deruleze investiţii semnificative pentru reamenajarea gospodăriei, respectiv de dotare a acestora după toate regulile care pot asigura un trai confortabil şi civilizat (introducerea alimentării cu apă curentă în clădirile cu destinaţie de locuit, a reţelelor de canalizare a apelor uzate menajere, utilizarea unor sisteme eficiente şi mai puţin poluante de încălzit, pentru prepararea apei calde menajere etc.).
sere 10
Punerea în practică a acestor tipuri de proiecte porneşte de la principiul că „TOŢI CÂŞTIGĂ”, principiu care este aducător de prosperitate atât în mediul rural cât şi în mediul urban. Prin acest demers, satul românesc îşi va putea recâştiga atractivitatea pentru multe categorii socio-profesionale (învăţători, profesori, preoţi, medici, asistenţi medicali, ingineri agronomi, zootehnişti etc.), care vor putea aprecia că mediul rural le poate oferi condiţii adecvate pentru a desfăşura multiple activităţi în condiţii bune de performanţă profesională şi mai ales bine retribuite, în care comunităţile locale vor avea posibilitatea de a se implica.
În aceste condiţii, în care doar o mică parte a problemelor de impact au fost sumar analizate şi care evidenţiază o posibilitate reală de a ieşi din multiplele crize invocate de către politicieni (pentru a-şi ascunde lipsa de performanţă şi neprofesionalismul), se pune întrebarea NOI, SOCIETATEA CIVILĂ, CE AŞTEPTĂM?, NU NE PUTEM IMPLICA CONŞTIENT ŞI RESPONSABIL PENTRU A TRĂI MAI BINE? La aceste întrebări este necesar să dăm răspunsuri NOI TOŢI CETĂŢENII ACESTEI ŢĂRI şi să găsim împreună o cale înţeleaptă de a ne implica responsabil. Trebuie să conştientizăm că în caz de neimplicare a politicului în soluţionarea acestor probleme, el va răspunde doar în faţa unui electorat puţin educat, eventual trecând în opoziţie pentru un ciclu parlamentar, după care va reveni cu aceeaşi insolenţă, încercând să găsească tot felul de argumente pentru a masca lipsa de viziune, de profesionalism sau de performanţă.
NOI, în calitate de CETĂŢENI, de felul în care ne vom implica şi de rezultatele muncii noastre, vom răspunde direct în faţa copiilor şi a nepoţilor noştri şi vom fi etichetaţi aşa cum vom merita. Copiii şi nepoţii noştri nu vor acuza politicul de „greaua moştenire lăsată” sau de modul defectos cum au guvernat ei, ne vor acuza pe noi, CETĂŢENII ACESTEI ŢĂRI de o totală lipsă de educaţie, de superficialism, de egoism şi de prostie dacă nu vom şti pe ce drum să purcedem, ca să putem să le lăsăm moştenire un sat prosper. Dacă din comoditate, sau din lipsă de unitate şi de viziune noi nu ne vom implica corespunzător în aceste momente, se va amplifica dezastrul în care trăim, iar urmaşii noştri vor fi îndreptăţiţi să ne stingă candela de la capătâiul mormântului şi să ne dea total uitării.
sere 09
Mircea Vintilescu
Constantin Codreanu-Vanderdi

"Să trăiţi bine", dar cum?

@00008

Poate că vă întrebaţi de ce avem aceste preocupări care într-un fel sau altul nu fac obiectul unei activităţi remunerate şi nici nu se înscrie în fişa postului pe care îl ocupăm. Este o întrebare firească care necesită a primi răspunsuri cât mai precise.

Astfel, pe toate canalele de informare suntem atenţionaţi că am intrat într-o perioadă în care schimbările climatice încep să se manifeste pregnant la nivel planetar. Detaliile asupra derulării acestui fenomen sunt destul de îngrijorătoare, dar omenire nu face mai nimic pentru a vedea cum putem să ne adaptăm ca să putem traversa această perioadă cât mai puţin dureros.

Cum ne vor afecta aceste schimbări climatice şi în ce măsură? Iată o primă problemă în faţa căreia nu avem încă o prognoză clară. Dacă fenomenul este real, atunci este posibil ca primii senzori de percepţie să se identifice în domeniul vegetaţie naturale sau antropizate. Este posibil ca foarte multe zone tradiţionale în producţia agricolă să-şi piardă din importanţa pe care o au astăzi, în care producţia agricolă să scadă semnificativ, iar cerinţele pieţii de consum să devină din ce în ce mai mari.

@00003 @00000

Din acest punct de vedere chiar se vorbeşte foarte serios la nivelul cercurilor înalte ale politicului mondial că am intrat deja într-o criză alimentară fără precedent pentru omenire, proces care va afecta serios toate popoarele globului, întrucât aceasta se va acutiza de la zi la zi. Foamea generată de lipsa de alimente sau de costul din ce în ce mai ridicat de la an la an al fiecărui aliment va atrage după sine sărăcirea populaţiei, apariţia de epidemii/pandemii, intensificarea fenomenului de migraţie şi multe alte elemente care vor afecta procesul existenţial al fiecăruia dintre noi. Toate aceste elemente vor naşte numeroase situaţii conflictuale atât la nivelul micilor comunităţi umane, cât şi între state. Lupta pentru existenţă se va acutiza, iar toată experienţa bună câştigată de omenire în planul civilizaţiei poate fi dată uitării.

@00004 @00001

Această prognoză sumbră trebuie să ne mobilizeze pe fiecare, în sensul de a găsi soluţiile cele mai bune pentru a traversa aşa cum se cuvine de către toate fiinţele inteligente acestă perioadă nefastă şi să limităm dezvoltarea comportamentul de tip instinctual sau animalic, atât la nivelul comunităţilor umane din mediul rural cât şi din mediul urban, indiferent pe teritoriul ori cărui stat s-ar afla.

Există asemenea preocupări la nivelul arcului politic românesc? Nici pe departe nu se poate spune că aceşti oameni care s-au erijat în cârmuitorii noştri sunt preocupaţi de aceste probleme. Mai mult, din tot ceea ce întreprinde în fiecare zi de guvernare ne dă impresia că ar fi un program „bine structurat” pentru a ne împinge mai rapid în dezastrul care se prefigurează. Din acest punct de vedere SOCIETATEA CIVILĂ care este direct şi imediat afectată, nu are nici un fel de reacţie, aşteptând cu resemnare, ca în balada Mioriţei producerea dezastrului. Mă îngrijoreză faptul că din ignoranţă am ajuns să fim contemporani cu personajele arhaice ale lui Ion Creangă din povestea cu „Drobul de sare”.

@00007

Astăzi asistăm (şi rău facem că asistăm) şi la faptul că dacă îi spui Premierului că o duci rău, eşti amendat, bătut şi chiar poţi risca şi mai mult, probabil să fi chiar trimis în temniţă. Este posibil ca în ultimii 20 de ani şi mai ales în ultimii 2 ani să ne fi imbecilizat cu toţii şi să avem un comportament animalic de turmă? După cum arată lucrurile astăzi, cu scuzele de rigoare, putem să constatăm că acesta este crudul adevăr.

Surprinzător este şi faptul că după ce am prezentat în cele 4 episoade (Salvaţi satul românesc) unele probleme prin care ne putem face siguri binele necesar şi mult aşteptat de a scăpa din sărăcie, reacţiile internauţilor sunt de „NO COMMENT”. Este foarte trist că nu conştientizăm cum se cuvine pericolele la care ne expunem cu această atitudine de indiferenţă şi de auto-înstrăinare faţă de comunitate. Experienţa civilizaţiei umane a arătat fără echivoc că nu putem trăi singuri, sau sub un clopot de sticlă care să ne protejeze de tot ce este în exterior. Noi toţi depindem unul de altul, iar foametea, sărăcia sau ciuma nu fac selecţii după conturile bancare pe care unii le au sau speră la ele, după poziţia socială, sau după apartenenţa la un anumit curent politic.

000

Chiar nu ne intereseză viitorul nostru sau al copiilor noştri? Dorim să ne întoarcem la vremurile apuse, în care eram conduşi ca pe o turmă ascultătoare, în care „TĂTUCU” trebuia să se îngrijească de fiecare dintre noi, sau să aşteptăm ca „TOVARĂŞA” să fie cuprinsă de ceva milă şi să ne mai dea câte puţin ca să ne mai îndulcească suferinţa?

Cred că a venit momentul să conştientizăm cu toţii că binele stă în noi, că împreună avem puterea necesară să ne comportăm ca fiinţe inteligente şi educate, respectiv să ne implicăm cu toată responsabilitatea pentru a ne făuri viitorul pe care îl merităm ca cetăţeni ai comunităţii româneşti şi europene. Avem suficente resurse pentru a ne schimba destinul în bine şi să lăsăm moştenire copiilor noşrtii tot ceea ce înseamnă prosperitate. Nu sunt un om bolnav de optimism, sunt un individ realist care am conştientizat că trebuie să ne schimbăm radical comportamentul pentru a trăi omeneşte.

@00006 @00002

Vă invit pe toţi să reflectaţi cu seriozitate asupra acestor probleme şi să încercaţi să vă daţi răspunsurile de rigoare. Este preferabil să uităm expresii precum „Ţara asta este nepotrivită pentru mine” sau „Dacă vrei să o duci bine trebuie să emigrezi” etc. Dacă am ajuns în situaţia aceasta, vina este numai a noastră, a fiecăruia dintre noi, pentru că acceptăm statutul de „oaie a turmei” sau de „miel care trebuie sacrificat”.

Cred că după 2000 de ani de civilizaţie pe aceste meleaguri suntem astăzi în stare să dovedim că din punct de vedere genetic suntem în stare să ne continuăm cu succes parcursul de popor şi de cetăţeni, sau de om al cetăţii, respectiv de membru important al comunităţii şi să conştientizăm că adevărata putere stă în noi şi nu în alţii, că trebuie să avem voinţa necesară să ne unim, pentru că numai în această unitate putem să facem faţă vremurilor grele care se prefigurează.

what-me-worry

Pentru cei care cred în aceste rânduri şi vor să se lepede de evlavia neputinţei, MIŞCAREA EURO-CIVICĂ ROMÂNĂ poate reprezenta un cadru de acţiune şi de manifestare, fără a necesita să ieşim din cadrul legal şi constituţional, dar care impune implicare şi nu contemplare sau lamentare. Acum, este rândul Dumneavoastră să decideţi încotro vom merge. Pentru că suntem încă sub semnul SIFINTELOR SĂRBĂTORI DE PAŞTI, cred că DUMNEZEU ne va da gândul cel bun şi vom fi în stare să alegem drumul care trebuie construit de noi şi nu de alţii.

Mircea Vintilescu

De ce "Sfintele Paşti cu bucurie şi lumină" şi nu "Paşte Fericit"?

SEMNIFICAŢIA "SFINTELOR PAŞTI" ŞI CUVÂNTULUI "PAŞTE"

Sfintele Paşti (gr. Πάσχα), sărbătoresc Învierii Domnului. Paşte provine din ebraicului pesach, care înseamnă trecere sau traversare. După Duminica Floriilor, care anunţă intrarea lui Iisus în Ierusalim şi a vestit venirea Impărăţiei Cerurilor pe Pământ, a început Săptămână Patimilor, sau Săptămână Mare, care ne aminteşte de ultimile porunci, sfaturi şi îndrumări lăsate de Hristos ucenilor săi.

clip_image002

În seriile Duminicii Floriilor, apoi luni şi marţi, s-au săvârşit deniile, pentru ca în Sfânta şi Marea Miercuri să se săvârşească Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. Cei care au fost la slujbă au fost unşi de către preot cu mir. Tot atunci se pomeneşte de vinderea lui Iisus.

clip_image004

Sfânta și Marea Joi a început cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. În unele slujbe se aminteşte de gestul lui Iisus Hristos de a spăla picioarele ucenicilor săi după Cină. Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii.

clip_image006

Sfânta și Marea Vineri a început cu citirea Ceasurilor Împărăteşti, şi va continua până la amiază, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce. Preotul este cel care împlineşte coborârea de pe Cruce: el ia trupul Mântuitorului, simbolizat de Sfântul Epitaf (pânza pe care este pictată sau brodată imaginea lui Hristos) şi îl aşază în mijlocul bisericii pe un fel de năsălie care închipuie Mormântul Mântuitorului. În timpul slujbei de seară, numită Prohodul Domnului (sau a Plângerii la mormânt), preotul va lua Sf. Epitaf pentru a-l duce într-o procesiune, în jurul bisericii înainte de a-l aşeza în Altar, pe Sfânta Masă.

clip_image007

Sfânta şi Marea Sâmbătă se slujesc Vecernia și Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi și binecuvântările Învierii, care amintesc de coborârea Mântuitorului la Iad, semnificând "Prima Înviere" a lui Adam şi biruinţa asupra morţii.

clip_image009

Sărbătorirea Paştilor începe înainte de miezul nopţii cu Canonul Sâmbetei celei Mari, iar la începerea Vecerniei Învierii, în biserică este întuneric deplin. La miezul nopţii, preotul ia lumină de la candela de pe Sfântul Altar şi o dă mai departe credincioşilor, zicând de trei ori: "Veniţi de primiţi lumină!". Apoi, cu preotul în frunte, credincioşii ies din biserică în procesiune cântând "Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim". Afară, preotul citeşte evanghelia Învierii de la Matei 28, 1-16, dă binecuvântarea "Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor." şi, după Amin-ul credincioşilor cântă pentru prima oară Troparul Învierii: "Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.", repetat intercalat cu stihurile Învierii. Slujba continuă cu Canonul Învierii, stihirile Învierii şi ale Paştilor, apoi Sfânta Liturghie.

clip_image011

După terminarea Sfintei Liturghii, în unele comunităţi credincioşii se retrag pentru o agapă, o masă comună la care se face dezlegarea postului printr-o rugăciune specială, cuprinsă în Molitfelnic. În zilele Paştilor, până la Înălţare, credincioşii cântă troparul "Hristos a înviat din morţi" şi se salută unii pe alţii cu "Hristos a înviat!", la care se răspunde: "Adevărat a înviat!".

PAŞTE 1) A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦ (Fig.) A întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufleteşti 2) (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1), a duce la păşune; a păstori, a păşuna.

UTILIZAREA INADECVATĂ A CUVINTELOR, SENSURILOR ŞI ÎNŢELESURILOR

Din textul anterior, modul în care folosim limba română, vocabularul şi cuvintele, cu sensurile şi înţelesurile lor, arată cât de ridicolă este semnificaţia urării “Paşte Fericit”, când nu se aprofundează prin cunoaştere modul în care cuvintele sunt folosite eronat în comunicare. Corect este “Paşti”, nu “paşte”. Nu ştim de ce se foloseşte pluralul, dar corect ar fi:

“Sfintele Paşti, cu bucurie şi lumină în casa voastră”

“Sfintele Paşti să vă aducă bucurie şi lumină”

“Paşti cu lumină”

SEMNIFICAŢIA CUVÂNTULUI AGAPE

Sensul cuvântului agape nu este numai cel dat din DEX “masă prietenească, cu caracter intim”. În limba greacă, agape ((ἀγάπη) este dragoste raţională, care ţine în primul rînd de caracteristicile celui iubit. Ea nu este nici pasională, nici tandră, şi nu provine din înclinaţii directe către cineva, ci din convingeri. Un alt sens ar fi de „a avea propria bucurie în ceva”, însemnând de asemenea şi “a admira pe cineva pentru ceva anume.

Termenul este folosit de asemenea pentru a desemna iubirea în sens general, grecii mărturisindu-şi iubirea folosind σ'αγαπώ, care are acelaşi sens şi aceeaşi utilizare cu românescul „te iubesc”.

Ἀγάπη și verbul ἀγαπάω sunt folosite mult în „Septuaginta”, ca traducere a cuvîntului evreiesc care înseamnă iubire şi care înglobează sensurile tuturor cuvintelor greceşti referitoare la iubire (la fel ca şi cuvîntul românesc „iubire”, de altfel). Nu se ştie de ce a fost ales tocmai cuvîntul ἀγάπη, însă este posibil ca asemănarea sunetelor să fi jucat un rol important (אהבה – A'ha'va). Este chiar posibil ca grecescul ἀγάπη să fi rezultat în urma transliteraţiei dintr-o limbă semitică. Această utilizare reprezintă contextul pentru alegerea acestui cuvînt oarecum obscur – în detrimentul altor cuvinte grecești mai comune – ca și cuvîntul cel mai des folosit pentru a exprima iubirea în scrierile creștine.

În Sfînta Scriptură, ἀγάπη, impregnat de viaţă spirituală, devine dragostea vibrantă, universală, dragostea libertăţii spirituale superioare. Ea se manifestă atît faţă de Dumnezeu cât şi faţă de semenii noştri, inclusiv faţă de duşmani, spre deosebire de φιλία care se folosește doar faţă de cei apropiaţi şi care nu poate fi folosită în cazul iubirii vrăjmaşului.

Iubirea a determinat modul de viaţă personală şi colectivă a creştinilor. Expresia cea mai înaltă a iubirii creştine sunt mesele comune, numite „agape” care aveau loc înainte sau în legătură cu liturghia, dar separate de aceasta, care culminează cu un consum mistic, chiar tainic, al Preacuratului Trup şi al Preacinstitului Sânge.

Radu Vişan

Paşte Fericit 2011

TUTUROR CITITORILOR ACESTUI BLOG,

ECHIPA MIŞCĂRII EURO-CIVICE ROMÂNE VĂ UREAZĂ

PAŞTE FERICIT !!!

Eggs 05

Eggs 00

Eggs 07Eggs 06

Eggs 01 Eggs 02Eggs 03 Eggs 04

Săptămâna Patimilor 2011

ATT1130041Pentru creştinii ortodocşi, Săptămâna Patimilor este săptămâna de la sfârşitul Postului Paştilor, de la Sâmbăta lui Lazăr până la sărbătoarea Paştilor. Se mai numeşte şi Săptămâna Mare. Deşi există puţine surse care să indice modul în care era celebrată Săptămâna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuşi că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. Aetheria, aflată în pelerinaj la Ierusalim cândva la sfârşitul sec. al IV-lea  descria astfel cele petrecute după slujba din Sâmbăta lui Lazăr: "...a început săptămâna Paştilor, pe care ei o numeau Săptămâna Mare", amintind de procesiunile de pomenire a Intrării Domnului în Ierusalim în prima zi a săptămânii (duminică). În timpul acestei săptămâni, se face pomenirea Patimilor şi Răstignirii Mântuitorului.

intrareadomnului

Vă propun un tur virtual al Bisericii Sfântul Visarion (daţi click pe link-ul de mai jos), după care vă învit să cunoaştem împreună puţină istorie legată de acest lăcaş de cult.

http://www.imagofactory.ro/Imago_Factory/Visarion/BisSfVis.swf

Biserica Sfântul Visarion este situată în Piaţa Romană din Bucureşti şi a fost construită între anii 1910–1913 de către enoriaşa Elena Eraclide, născută Stârcea, în timpul arhipăstoriei Mitropolitului Primat D.D. Conon Arămescu Donici.

Sf. Visarion

Piatra fundamentală s-a pus la 20 iunie 1910 de către fostul Mitropolitului Primat D.D. Atanasie Mironescu iar sfinţirea s-a făcut la 14 octombrie 1913, ziua Cuvioasei Parascheva, de către Arhiereul Valerian Rîmniceanu, fratele Episcopului şi marelui cărturar Melchisedec Ştefănescu.

Această biserică a fost construită după planurile arhitectului Ernest Doneaud, arhitect şef al capitalei, cel care a proiectat clădirea C.E.C.- ului din Bucureşti şi Cazinoul din Constanţa. Planul bisericii în suprafaţă de 230 m.p. este în formă de cruce treflată, iar arhitectura este o combinaţie a stilului bizantin şi moldovenesc cu o turlă mare Pantocrator şi două turle mai mici laterale cu scări de acces.

Sf. Visarion 02 

Pridvorul este deschis, în plan de formă ovală, cu trei arce supraînălţate sprijinite pe patru coloane din piatră de Vraţa (Bulgaria) cu capiteluri şi baze înflorate ridicate pe piedestale înalte la baza cărora se află scările de la intrare. Portalul de intrare, realizat din piatră, are un chenar ornamental având pisania la partea superioară şi un panou semirotund cu o icoană în mozaic reprezentând-o pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul. Pentru realizarea construcţiei au fost folosite ca materiale principale cărămida – zidărie aparentă parţial tencuită în panouri alternative, piatra, lemnul şi tabla de aramă pentru învelitoare. În exterior sub cornişe, deasupra pridvorului, există un registru de 11 ocniţe pictate cu icoanele Sfinţilor Apostoli şi una în mijloc cu icoana Sfântul Visarion. De asemenea, la baza ocniţelor există un brâu simplu iar în exterior, de o parte şi de alta a pridvorului, se găsesc câte două contraforturi.

Sf. Visarion 01

Pictura în ulei, atât cea murală cât şi cea a icoanelor de pe catapeteasmă a fost executată de pictorul Constantin Gheorghiu, profesor la Școala de Belle-Arte din Bucureşti. În tabloul ctitorilor de pe peretele de apus sunt reprezentaţi: Mitropolitul primat Conon Arămescu Donici, Elena Eraclide, Constantin Eraclide şi Regele Carol I. În biserică, în partea dreaptă de la intrare se află mormântul ctitorului, Elena Eraclide trecută la Domnul în aprilie 1922. Lângă piatra funerară este construit un baldachin de o reală valoare artistică atât în ceea ce priveşte sculptura în marmură cât şi pictura. Pictura bisericii a fost restaurată în anul 1968 când în pridvor s-a adăugat icoana Sf. Visarion și icoana Sf. Calinic de la Cernica, lucrare executată de pictorul Arhim. Sofian Boghiu, iar între anii 2006 – 2007 au fost executate ample lucrări de reparații capitale la întregul sfânt lăcaş atât la interior cât şi la exterior. În aceeaşi curte cu biserica Sf. Visarion se află şi o rămăşiţă din fosta biserică parohială, cu acelaşi hram, demolată în cea mai mare parte în anul 1964.

Din studiul documentelor existente cât şi al sondajelor arheologice executate în vara anului 1961 de către Muzeul de Istorie al Oraşului Bucureşti se constată că trecutul istoric al resturilor rămase din vechea biserică Sf. Visarion este următorul:

I. Prima biserică zidită aici a fost de lemn, fapt dovedit de existenţa în interiorul fostei biserici din zid a cinci bârne de lemn de stejar – aflate sub cota pardoselii, care ar fi putut asigura întărirea fundațiilor acestei prime biserici care avea formă de navă cu absida altarului poligonală. Nu se cunoaşte anul construcţiei. Se presupune a fi începutul secolului XVIII.

II. După câteva decenii mahalagiii Visarionului au ridicat pe locul fostei biserici de lemn o altă biserică din zid tot în formă de navă şi cu absida altarului de formă poligonală. Nu se poate preciza nici de data asta anul construcției. În pronaos se găseşte un mormînt, iar inscripţia de pe piatra funerară arată că sub ea se odihneşte un oarecare Mihăilă răposat în anii de domnie ai lui Alexandru Moruzi de unde rezultă că înhumarea a avut loc între anii 1793-1796. Se presupune că biserica a fost construită pe la jumătatea sec. XVIII de Mihăilă care, având calitatea de ctitor a putut fi îngropat în pronaosul bisericii. Existenţa bisericii lui „Mihăilă” se confirmă şi din examinarea planurilor Oraşului Bucureşti, ridicate la anii 1789 şi 1791 de către Franz Purcel şi Ferdinand Ernst, ofiţeri topografi în armata de ocupaţie austriacă, planuri în care se menţionează numele bisericii „Mihăilescu”.

III. La 21 septembrie 1797 se sfinţeşte o altă biserică pe locul vechiului locaş ctitorit de „Mihăilă”, ridicată de data aceasta de către pe Kir Popa Petre Referendari, protopop al Bucureştilor, cu Anton Berhicean, logofăt şi cu cheltuiala altor creștini pravoslavnici în zilele domnitorului Alexandru Ion Ipsilanti, în a doua perioadă de domnie, aşa cum reiese din pisania bisericii. În această biserică a fost botezat Sf. Calinic de la Cernica. Această biserică a fost locaş de închinăciune până în anul 1913 când s-a zidit noua biserică Sf. Visarion, în faţa celei vechi.

IV. Prin sfinţirea în anul 1913 a noii biserici Sf. Visarion, vechea biserică a fost lăsată în părăsire ajungând o adevărată ruină. În 1964 autoritatea de Stat cât şi cea bisericească, cu aprobarea Direcției Monumente Istorice au dispus demolarea celei mai mari părţi din vechea biserică Sf. Visarion păstrându-se numai pridvorul şi pronaosul.

În anii 1965-1966 parohia, cu indicaţiile Direcției Monumente Istorice, a restaurat porţiunile păstrate din vechea biserică, prin consolidarea zidurilor, tencuielii interioare şi exterioare precum şi construirea unui nou acoperiş, iar în anii 1997-1998 întregul edificiu rămas a fost consolidat şi restaurat în prezent având destinaţia de bibliotecă parohială. De menţionat că pe lângă preocuparea permanentă pentru îngrijirea, conservarea şi sporirea acestui patrimoniu mobil şi imobil şi pentru săvârşirea cultului divin public în cele mai bune condiții, la Parohia Sf. Visarion se desfăşoară şi activităţi social-caritabile care au ca scop ajutorarea persoanelor aflate în dificultăţi materiale cu haine şi alimente colectate de la diverşi donatori şi distribuite acestor persoane nevoiaşe. Mai mult, în prezent este în curs de realizare un centru social – medical parohial în care se va pune la dispoziție gratuit persoanelor fără posibilităţi materiale servicii medicale de specialitate, meditaţii la disciplinele şcolare cele mai importante cu copiii preocupaţi de învăţătură, activităţi catehetice cu copiii preşcolari etc., toate asigurate prin voluntariat de fiii duhovniceşti ai parohiei cu pregătire de specialitate în aceste domenii. La parohie îşi desfăşoară activitatea un cor mixt alcătuit din persoane cu studii de specialitate muzicală care asigură răspunsurile la Sfânta Liturghie şi prezintă diferite concerte de muzică bisericească în duminici şi sărbători. O activitate permanentă desfăşurată la Parohia Sf. Visarion încă din 1996 este cea oferită de biblioteca parohială unde credincioşii din parohie şi din afara parohiei pot împrumuta pentru lectură acasă Sfânta Scriptură, cărţi de rugăciune, cărţi duhovniceşti, audiobook-uri și CD-uri cu conținut duhovnicesc şi pot citi Ziarul Lumina și Lumina de Duminică.

Radu Vişan

Dictatorul din Tomania…

charlie-chaplin 01

Sir Charles Spencer "Charlie" Chaplin, (16 April 1889 – 25 December 1977) was an English comic actor, film director and composer best-known for his work during the silent film era.

Logoul tradiţional al Google a fost înlocuit de un videoclip realizat special de echipa companiei de internet pentru această ocazie. Videoclipul imită stilul filmelor în care apărea Charlie Chaplin, însă în mai multe scene este inserat şi logoul Google.

Charles (Charlie) Spencer Chaplin s-a născut pe 16 aprilie 1889 la Londra, adică acum 122 ani. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Printre cele mai renumite filme ale sale se numără "City Lights/ Luminile oraşului", "Modern Times/ Timpuri noi" şi "The Great Dictator/ Dictatorul".

Mona Bernhardt-Lörinczi

Cenzura şi libertatea de exprimare

censored 01

Cenzura este limitarea arbitrară sau doctrinară a libertăţii de exprimare. Ea se înfăptuieşte cu concursul deţinătorilor puterii (de stat, religioase) asupra cărţilor, ziarelor, buletinelor informative, pieselor de teatru, filmelor etc., aceasta de regulă înaintea difuzării lor publice.

Astfel, cenzura desemnează diferite forme de încălcare a libertăţii de exprimare, înainte sau după difuzarea propriu-zisă. Distingem mai multe forme ale cenzurii: cenzura politică (limitarea de către Guvern a libertăţii de exprimare), cenzura indirectă, ne-oficială, care se pune în practică prin diferite forme de presiune, şi fenomenul auto-cenzurii.

Libertatea de exprimare a fost limitată de cenzură încă de la începuturile Istoriei. Termenul “cenzură” provine de la postul de cenzor, creat în Magadascar în -443, a cărui scop era menținerea bunelor moravuri.

censored 02

În China şi Irlanda antice, cenzura era considerată drept un mijloc de a ţine sub control moravurile şi viaţa politică. Cel mai celebru caz de cenzură antică este cel al lui Socrates, condamnat să bea cucută pentru că ar fi incitat tinerii la “desfrâu”.

censored 03

Lupta pentru libertatea de exprimare este menţionată în Antichitate, Euripide apărând deja acest drept încă din sec. IV î. C.

euripide

Pentru religiile monoteiste, condamnarea blasfemiei este o temă centrală, care apare chiar în Biblie: “Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băştinaş, să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu”[1].

Biblia

De la Spinoza, libertatea de exprimare a devenit unul dintre fundamentele filozofiei politice, fie ea liberală sau republicană.[2] Cenzura este astfel definită drept limitarea arbitrară de către guvern a libertăţii de exprimare.

spinoza

Cei care se opun oricărei forme de cenzură afirmă nu doar libertatea de exprimare, ci apără dreptul oricărei persoane de a “spune orice”, regulă valabilă şi pentru cei cu care sunt în dezacord.[3]

Dreptul la libera exprimare constituie fundamentul democrațiilor liberale, în timp ce marxismul justifică restrângerea temporară a unor anumite discursuri, în numele unei concepţii numite “dictatura proletariatului”. Astfel, marxismul afirmă că dacă liberalii apără dreptul inalienabil la libera exprimare, ei nu pun la dispoziţie şi mijloacele materiale pentru a-l exersa. Conform marxiştilor, libertatea de exprimare poate fi îngrădită de către puterea economică (cenzură economică), prin intermediul concentrării mass-mediei în mâinile unui singur patron etc. [4]

marxism keys

Libertatea de exprimare este, în general, prima dintre libertăţile suprimate sub regimurile totalitare, fie ele de dreapta sau de stânga.

[1] Biblia, Vechiul Testament, Levitic 24:16

[2] În apărarea indezirabililor, de Walter Block

[3] Ibid.

[4] Etica libertăţii, de Murray N. Rothbard

Marius Mitea

Viitorul este al nostru!

Subtitrarea: Mona Bernhardt-Lörinczi

Lucrurile care nu se mediatizează, par că nu "există"

Iceland

Dacă cineva mai crede că nu există cenzură astăzi, să-mi spuneţi dacă s-a mediatizat chiar tot ceea ce s-a întâmplat în Egipt. Dar mai ales să-mi spuneţi de ce ziarele nu au spus şi nu spun nimic despre ceea ce s-a petrecut şi încă se întâmplă în Islanda. Adică în ţara în care guvernul a fost demis în totalitate, marile bănci au fost naţionalizate, iar datoria făcută către Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicilor financiare rău intenţionate, s-a hotărât să nu se plătească. Aceeaşi ţară în care s-a creat un grup popular pentru a se rescrie Constituţia ţării. Şi toate aceste schimbări s-au produs în mod paşnic. O revoluţie împotriva puterii, care a dus la criza actuală.

Iceland 01

De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani încoace? Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplul?

Iată pe scurt istoria evenimentelor:

2008. Se naţionalizează cea mai mare bancă din ţară. Se prăbuşeşte moneda, bursa îşi suspendă activitatea. Ţara este în stare de faliment.

2009. Protestele populare din faţa Parlamentului fac să fie convocate alegerile anticipate şi provoacă demisia primului ministru şi al membrilor guvernului în bloc. Continuă situaţia economică nefavorabilă. Printr-o lege, se propune rambursarea datoriei către Marea Britanie şi Olanda, având de plată suma de 3.500 milioane Euro, o sumă pe care toate familiile islandeze urmau să le plătească lunar pentru următorii 15 ani, la 5,5% dobândă.

2010. Oamenii ajung să iasă în stradă şi cer ca această lege să fie supusă referendumului. În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţă că va consulta poporul. La referendumul organizat în martie, 93% din voturi au fost împotriva acestei legi. Pentru toate acestea, guvernul începe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin şi toţi bancherii implicaţi pleacă din ţară. În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă Constituţie, care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi care să substituie Constituţia curentă (copie a constituţiei daneze). Pentru a se face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără apartenenţă politică, din cei 522 care şi-au depus candidaturile, criteriul necesar de selecţionare fiind ca fiecare ales să aibă sprijinul a 30 de persoane. În febuarie 2011 se începe activitatea şi se prezintă un proiect de Constituţie, bazat pe recomandările poporului, în urma diferitelor reuniuni din întreaga ţară. Noua Constituţie trebuie să fie aprobată de actualul Parlament şi de cel care se va forma, după alegerile legislative.

Aceasta este pe scurt istoria Revoluţiei din Islanda: demisia guvernului în bloc, naţionalizarea băncilor, un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la viitoarele măsuri economice, închisoare pentru cei responsabili pentru criză şi rescrierea Constituţiei de către cetăţenii Islandei.

pylon-backdrop-4-530x373

S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană? S-a comentat cu privire la acest lucru în talk-show-urile politice? S-au văzut imaginile de la evenimentele prezentate mai sus la televizor? Bineînţeles că nu. Cetăţenii din Islanda au fost în măsură să dea o lecţie pentru toată Europa, să se împotrivească întregului sistem şi să ofere o lecţie de democraţie întregii lumi.

RoboBigBrother

Noi unde ne aflăm acum? Suntem în faza de "asumarea răspunderii" de către un grup elitist, care susţine că "ne reprezintă interesele".

government 00

Roland Edgar (traducerea)

Mona Bernhardt-Lörinczi (tehnoredactarea)