SOCIETATEA CIVILĂ, CA SĂ DEVINĂ „PRIMA PUTERE ÎN STAT” TREBUIE SĂ ŞTIE CE VREA
De ce ar trebui să ne gândim foarte serios cum să promovăm acest gen de proiecte? Iată o întrebare la care vom încerca să dăm un răspuns pertinent.
Toate măsurile de austeritate care au fost luate de Guvernul României în ultimii doi ani au avut ca motivaţie CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ şi CRIZA FINANCIARĂ care, după cum spun toţi politicieni noştri, a afectat foarte grav România. Dacă acest lucru este adevărat, atunci pentru a ieşi din aceste multiple crize, strategiile politice ar trebui să se îndrepte cu precădere pentru atragerea de noi surse financiare la bugetul de stat, dar fără a mai genera creşteri valorice asupra impozitelor şi taxelor care sunt suportate foarte greu atât de cetăţeni cât şi de toţi agenţii economici. La nivel macro-economic, acest gen de proiecte, a demonstrat că începând cu primul an de la promovare, poate genera minim 500.000 de noi locuri de muncă în mediul rural, respectiv în acele zone unde sărăcia a atins cote maxime şi este din ce în ce mai greu suportabilă. Aceşti noi angajaţi vor fi plătitori de taxe şi impozite la bugetul de stat, dar şi contributori la fondurile de pensii şi de sănătate, putând aduce numai în primul an o contribuţie de peste 253.000.000 Euro. Dacă la acestă valoare am mai adăuga şi despovărarea bugetului de stat rezultat în urma suspendării ajutoarelor sociale către noii lucrători agricoli în valoare de minim 500.000.000 Euro, atunci statul român ar avea la dispoziţie, sau mai bine zis ar câştiga minim 753.000.000 Euro, bani pe care îi poate utiliza în alte domenii bugetare pe care le consideră prioritare sau în investiţii.
În condiţiile în care acest tip de proiect ar avea o continuitate şi în anii viitori, sau pentru activităţi similare care se pot desfăşura în gospodăria ţărănească, veniturile la bugetul de stat ar putea creşte în progresie geometrică, dând posibilitatea la realizarea unor programe serioase de investiţii în mediul rural, concomitent cu scoaterea satului românesc din sărăcie, contribuind prin aceasta şi la modernizare edilitară a acestor aşezări rurale pentru care timpul s-a oprit la perioada medievală.
Dar pentru buna reuşită a acestui gen de proiecte, SOCIETATEA CIVILĂ trebuie să ceară parlamentarilor să se gândească şi la binele cetăţeanului şi să reglementeze din punct de vedere legislativ şi în regim de urgenţă câteva probleme care parcă în mod voit ţin în loc relansarea economiei agrare româneşti, respectiv:
- reglementarea prin lege a comerţului cu legume şi fructe atât în pieţe cât şi în magazinele specializate pentru desfacerea acestor produse;
- stimularea prin diferite mijloace fiscale a micilor producători agricoli şi mai ales a asociaţiilor micilor cultivatori de legume şi fructe pentru utilizare prioritară a tehnologiilor de vârf şi neagresive pentru mediul înconjurător pe toate terenurile disponibile din incintele gospodăriilor individuale, astfel ca recoltele să fie preponderent realizate în condiţii naturale, conferindu-le acestora o calitate deosebit de bună, ceea ce va favoriza dezvoltarea consumului pentru acest gen de produse;
- dezvoltarea investiţiilor în mediul rural prin sistemul parteneriatului public privat corelat cu dezvoltarea sitemelor moderne pentru stocarea controlată a surplusului de producţie în depozite specializate, cât şi realizare în mediul rural a unor microîntreprinderi pentru prelucrarea şi industrializarea produselor legumicole şi a fructelor;
- îmbunătăţirea legislaţiei privind controlul calităţii produselor agricole comercializate, concomitent cu înăsprirea pedepselor pentru comercializarea în sistem ilegal de legume şi fructe care sunt contaminate chimic, radioactiv sau bacteriologic;
- întărirea sistemului de control financiar pentru eradicarea evaziunii fiscale în comercializarea legumelor şi fructelor care provin atât din producţia internă cât şi din import, desfiinţarea mafiei din pieţe şi a comercianţilor volanţi clandestini, concomitent cu dotarea punctelor comerciale cu aparatură şi personal calificat pentru controlul eficient al calităţii produselor comercializate.
În condiţiile în care criza alimentară se acutizează de la zi la zi ca urmare şi a modificărilor climatice care se produc la nivel planetar, fapt care face ca produsul agricol să se găsească din ce în ce mai greu şi la preţuri mult mai mari, este necesar să se găsească şi să se promoveze prioritar acele tehnologii care atribuie un serios element de siguranţă producţiei agricole. Tocmai realizarea acestor microsere performante garantează siguranţa producţiei legumicole indiferent dacă se produc fenomene meteorologice periculoase, cum ar fi seceta sau aridizarea climatului, brume timpurii sau târzii, ploi torenţiale însoţite de grindină, cât mai ales poluări accidentale ale aerului atmosferic care generează ploi acide, ce conduc la contaminarea solului, a plantelor şi a surselor de apă de suprafaţă etc. Aceste recolte sigure au şi avantajul că sunt realizate în condiţii naturale care le conferă o calitate deosebit de bună, stimulând prin aceasta şi starea de sănătate a consumatorului direct, fie că acestea urmează a fi consumate atât în stare proaspătă, sau sub formă industrializată (diferite tipuri de conserve).
Este de remarcat faptul că producţia de tomate în acest tip de microsere performante nu afectează cu nimic structura actuală a modului de utilizare a terenurilor agricole din câmp, ba mai mult, asigură condiţiile pentru disponibilizarea unor terenuri pe care s-au amenajat grădini în câmp, astfel ca ele să poată fi utilizate în alte scopuri agricole, atrăgând după sine atât o diversificare a producţiei agricole, cât şi o dezvoltare cantitativă a recoltelor care vor fi semănate în câmp deschis. Recoltele sigure de legume stimulează dezvoltarea consumului atât în mediul urban cât şi în cel rural, favorizând şi dezvoltarea unor centre de comercializare moderne şi adaptate la toate cerinţele legislaţiei europene.
Prin abandonarea agriculturii de subzistenţă, respectiv prin faptul că peste 97% din producţia de tomate a unei microsere este destinată comercializării prioritar în pieţele din mediul urban sub formă de produse proaspete şi de o foarte bună calitate, tomate care vor fi vândute la preţuri rezonabile şi nu la preţuri de speculă cum se comercializă în prezent, se va dezvolta spiritul de solidaritate şi de întrajutorare între populaţia din mediul urban şi cea din mediul rural, stimulând prin aceasta investiţiile sub forma parteneriatului public privat la sate.
În plan social, din calculele efectuate a rezultat că încă din primul an al promovării acestui tip de proiect, pot intra în buzunarul micilor cultivatori de tomate peste un miliard de Euro, respectiv peste 8.000 Euro/cultivator şi sezon de producţie, bani care sunt câştigaţi numai prin muncă cinstită. Această infuzie de venituri în mediul rural poate avea efecte benefice semnificative în lupta pentru combaterea sărăciei de la sate, dând speranţele necesare că nivelul de trai al ţăranului român se poate îmbunătăţi de la an la an, fără ca statul român să facă eforturi investiţionale majore. Şansa pe care o asigură acest tip de proiecte pentru stabilizarea forţei de muncă activă din mediul rural (mai ales pentru tineret), de a putea munci şi câştiga mulţumitor pe plaiurile natale, în condiţiile în care persoana respectivă nu are în posesie teren agricol în afara vetrei satului, ci doar mici suprafeţe de teren în incintele gospodăriilor individuale, inhibă procesul migraţiei spre alte state şi reduce simţitor procesul de depopulare al satelor româneşti. Prin promovarea acestui gen de proiecte este de aşteptat ca foarte mulţi lucrători agricoli români care s-au stabilit în unele state ale Uniunii Europene, dar nu numai în acest spaţiu, să considere atractivă reîntoarcerea în ţară, aducând cu ei experienţa civilizaţiei şi a tehnologiilor agricole care se practică în ţările de adopţie. Pentru societatea românească, stabilizarea populaţiei din mediul rural reprezintă un element deosebit de benefic, având repercusiuni pozitive într-o multitudine de planuri, respectiv:
- consolidarea familiei, în care copii pot creşte alături de părinţii naturali şi nu alături de bunici sau alte rude, cum se întâmplă astăzi cu familiile în care părinţii sunt plecaţi la lucru în străinătate;
- faptul că timpul de lucru alocat activităţii din aceste microsere performante se reduce la una sau maxim două ore/zi, permite părinţilor să se preocupe direct cu educaţia copiilor, eliminându-se abandonul şcolar, vagabondajul, cerşetoria etc., toate acestea contribuind la formarea unei societăţi în care tineretul din mediul rural va fi educat şi bine motivat pentru a face parte ca membru activ în cadrul comunităţii în care trăieşte;
- se va dezvolta interesul pentru dezvoltarea spiritului de întrajutorare a persoanelor mature pentru toţi membri familiei (copii, părinţi, bunici etc.), evitându-se formele de abandon a bătrânilor, copiilor sau a persoanelor aflate în dificultate, fenomen care din păcate astăzi ia o amploare din ce în ce mai mare.
Acest gen de proiecte dă posibilitatea utilizării durabile a tuturor resurselor de mediu existente în zonele de intravilan din mediul rural, respectiv:
- solul care nu este contaminat chimic, poate asigura creşterea în sistem intensiv a tomatelor, întrucât bonitatea sa nu a fost afectată în curţile gospodăriilor tăreneşti de procesul chimizării intensive a agriculturii;
- apa subterană de mică adâncime (pânza freatică), care datorită lipsei instalaţiilor edilitare din satele noastre (în special a reţelelor de canalizare) a fost contaminată cu diferiţi poluanţi de origine antropică şi animalieră, această resursă de apă nemai putând fi utilizată direct pentru consumuri în scop potabil, menajer şi pentru adăpatul animalelor, dar poate fi utilizată cu mare eficienţă la irigarea legumelor din aceste microsere, asigurând prin procesele de pompare care se va efectua şi o depoluare în timp a acviferului, putându-se ajunge chiar la atingerea parametrilor calitativi iniţiali (sau a calităţii apei în regim natural);
- exploatarea în regim controlat a acviferului freatic în scopul irigării tomatelor din microsere, va contribui şi la stabilizarea nivelului piezometric al apelor subterane, fenomen care astăzi, datorită evacuărilor necontrolate de ape uzate în subteran a generat creşteri ale nivelului pânzei freatice, contribuit la apariţia excesului de umiditate chiar în incinte gospodăreşti, atrăgând după sine deteriorarea construcţiilor, apariţia igrasiei etc, procese care afectează starea de sănătate a populaţiei;
- valorificarea superioară a forţei de muncă calificată din mediul rural, în condiţiile în care veniturile realizate de către micii lucrători agricoli pot creşte substanţial de la un an la altul.
În plan local, asigurarea creşterii veniturilor populaţiei rurale prin desfăşurarea activităţilor propuse în acest gen de proiecte, va avea un efect imediat privind reconsiderarea valorii de cost a gospodăriilor ţărăneşti care astăzi sunt vândute la preţuri total subevaluate. Asigurarea unor venituri sigure şi mulţumitoare în acestă primă etapă de promovare a proiectului, va contribui la creşterea nivelului de trai a populaţiei rurale, impunând dezvoltarea sistemelor performante de asistenţă medicală (pediatrie, ginecologie, medicină generală şi de urgenţă), servicii care astăzi au ajuns deficitare sau chiar au fost desfiinţate total în mediul rural. Prin dezvoltarea continuă a bazei de venituri rezultate din implicarea unui număr cât mai mare de persoane în aceste proiecte, populaţia din mediu rural va putea investi mult mai eficient în ocrotirea sănătăţii (chiar şi profilactic), atât pentru ei cât şi pentru restul membrilor familiei, evitându-se astfel cronicizarea bolilor specifice din satul românesc, contribuind la diminuarea suferinţei pacientului şi chiar la vindecarea rapidă a unor boli pentru care astăzi statul cheltuie enorm de mulţi bani pentru tratamentele pacienţilor proveniţi din mediul rural.
În urma conştientizării de către populaţia rurală a noilor valori pe care le pot crea prin implicarea conştientă în acest gen de activităţi, se va dezvolta foarte mult spiritul de implicare în viaţa comunitară, responsabilizând tot ceea ce înseamnă decizie locală din domeniul administraţiei sau al politicului, fapt care va determina dezvoltarea coeziunii umane intracomunitare. Atitudinea de indiferenţă sau de neimplicare a cetăţeanului în problemele curente ale satului va dispărea, existând motivaţia concretă că numai împreună se poate aduce prosperitatea în mediul rural. Este de aşteptat solidarizarea populaţiei rurale pentru dezvoltarea elementelor de siguranţă a locuitorilor şi a bunurilor acestora, participând în mod voluntar, alături de personalul specializat la protejarea satului românesc de tot ceea ce ar putea fi disfuncţional, sau ar pune în pericol buna dezvoltare a comunităţii locale. Înfăţişarea satelor şi a gospodăriilor rurale se va putea schimba radical, ţăranul român având în condiţiile participării active la acest proiec, să deruleze investiţii semnificative pentru reamenajarea gospodăriei, respectiv de dotare a acestora după toate regulile care pot asigura un trai confortabil şi civilizat (introducerea alimentării cu apă curentă în clădirile cu destinaţie de locuit, a reţelelor de canalizare a apelor uzate menajere, utilizarea unor sisteme eficiente şi mai puţin poluante de încălzit, pentru prepararea apei calde menajere etc.).
Punerea în practică a acestor tipuri de proiecte porneşte de la principiul că „TOŢI CÂŞTIGĂ”, principiu care este aducător de prosperitate atât în mediul rural cât şi în mediul urban. Prin acest demers, satul românesc îşi va putea recâştiga atractivitatea pentru multe categorii socio-profesionale (învăţători, profesori, preoţi, medici, asistenţi medicali, ingineri agronomi, zootehnişti etc.), care vor putea aprecia că mediul rural le poate oferi condiţii adecvate pentru a desfăşura multiple activităţi în condiţii bune de performanţă profesională şi mai ales bine retribuite, în care comunităţile locale vor avea posibilitatea de a se implica.
În aceste condiţii, în care doar o mică parte a problemelor de impact au fost sumar analizate şi care evidenţiază o posibilitate reală de a ieşi din multiplele crize invocate de către politicieni (pentru a-şi ascunde lipsa de performanţă şi neprofesionalismul), se pune întrebarea NOI, SOCIETATEA CIVILĂ, CE AŞTEPTĂM?, NU NE PUTEM IMPLICA CONŞTIENT ŞI RESPONSABIL PENTRU A TRĂI MAI BINE? La aceste întrebări este necesar să dăm răspunsuri NOI TOŢI CETĂŢENII ACESTEI ŢĂRI şi să găsim împreună o cale înţeleaptă de a ne implica responsabil. Trebuie să conştientizăm că în caz de neimplicare a politicului în soluţionarea acestor probleme, el va răspunde doar în faţa unui electorat puţin educat, eventual trecând în opoziţie pentru un ciclu parlamentar, după care va reveni cu aceeaşi insolenţă, încercând să găsească tot felul de argumente pentru a masca lipsa de viziune, de profesionalism sau de performanţă.
NOI, în calitate de CETĂŢENI, de felul în care ne vom implica şi de rezultatele muncii noastre, vom răspunde direct în faţa copiilor şi a nepoţilor noştri şi vom fi etichetaţi aşa cum vom merita. Copiii şi nepoţii noştri nu vor acuza politicul de „greaua moştenire lăsată” sau de modul defectos cum au guvernat ei, ne vor acuza pe noi, CETĂŢENII ACESTEI ŢĂRI de o totală lipsă de educaţie, de superficialism, de egoism şi de prostie dacă nu vom şti pe ce drum să purcedem, ca să putem să le lăsăm moştenire un sat prosper. Dacă din comoditate, sau din lipsă de unitate şi de viziune noi nu ne vom implica corespunzător în aceste momente, se va amplifica dezastrul în care trăim, iar urmaşii noştri vor fi îndreptăţiţi să ne stingă candela de la capătâiul mormântului şi să ne dea total uitării.
Mircea Vintilescu
Constantin Codreanu-Vanderdi
No comments:
Post a Comment