Hoarda şi turma

HOÁRDĂ, hoarde, s. f. 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. 2. Ceată, bandă de oameni care pradă şi pustiesc; p. ext. armată cotropitoare. [Var.: hórdă, oárdă s. f.] – Din pol. horda, rus. orda.

 

HOÁRDĂ ~e f. 1) (în evul mediu, la popoarele mongole şi turcice) Organizaţie militar-administrativă a nomazilor. ~a de Aur. 2) fig.Oştire cotropitoare. ~e dușmane. [Sil. hoar-] /<pol. horda, rus. orda.

HOÁRDĂ s. 1. (IST.) ceată primitivă. (O ~ din comuna primitivă.) 2. (înv.) ordie. (O ~ pustiitoare).

TÚRMĂ, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulţime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioşilor. – Lat. turma.

TÚRMĂ ~e f. 1) Mulţime de indivizi din aceeaşi specie, care umblă împreună; cârd. 2) fam. depr. Grup mare, neorganizat de oameni (docili sau înrăiţi, agresivi). 3) bis. Totalitate a credincioşilor. /<lat. turma.

a merge ca / cu turma (după cineva) expr. a urma (pe cineva) în mod automat / fără discernământ.

Omul a învăţat de-a lungul evoluţiei că uneori îi poate fi mai bine alături de cei mulţi, de "turmă". De-a lungul istoriei umane, tot el a tras concluzia că, în anumite cazuri, singurătatea şi izolarea pot fi echivalente cu moartea. Moartea lui şi a celor dragi lui.

În epoca pe care o parcurgem în prezent, condiţiile de mediu, de viaţa socială, economică şi politică de pe plan local şi mondial au devenit mai stresante pentru fiecare dintre noi. Şi totuşi, conştient sau inconştient (în cea mai mare măsură), anumite evenimente determină anumiţi oameni să acţioneze fără să treacă prin filtrul propriei conştiinţe alegerile şi deciziile pentru acţiunile şi faptele altora. Rezultatele unor astfel de comportamente afectează nu numai individul în sine, ci întreaga societate civilă, indiferent unde s-ar afla ea pe glob.

"Fii şi tu în rând cu lumea!" spune o vorbă din bătrâni. Cu alte cuvinte: "Rămâi în turmă, îţi va fi mai bine!" Interesul "hoardei" este lipsa de acţiune a "turmei", supunerea oarbă şi eventual sacrificarea acesteia din urmă, în funcţie de interesul conducătorilor hoardei.

Există totuşi o mare parte de indivizi care vor să "digere mărul" oferit de semenii noştri, înainte de a-l înghiţi nemestecat! Aceştia din urmă sunt cei care au descoperit că activităţile desfăşurate la unison cresc semnificativ loialitatea membrilor faţă de un anumit grup, cu anumite interese, care privesc nu numai individul în sine, ci şi mediul înconjurător, social, economic şi politic în care se naşte, creşte, se dezvoltă şi moare un individ.

În prezent, oamenii sunt deja reduşi la un singur scop în viaţă – şi anume acela de a fi plătiţi. Au senzaţia că acest lucru este ceva existenţial, ceva de care depinde supravieţuirea noastră ca specie. Suntem adormiţi în ignoranţă şi toleranţă. Pe această mentalitate s-a ridicat fascismul, care sacrifica individul pentru colectiv, individualitatea pentru colectivitate şi diversitatea pentru conformitate.

Nu este mai simplu să joci rolul "obositului" pentru a fi în asentimentul tuturor celor din jur?

După trei generaţii într-o lume care se doreşte a fi globalizată, omogenă, fără diferenţe economice, politice şi culturale între regiuni, dar care se bazează exclusiv pe profitul marilor corporaţii, deci în lipsa comparaţiilor, credeţi că lumea în care trăim îşi va da seama de nivelul de sclavagism la care se va ajunge? Dacă mai adăugăm şi presiunea condiţionărilor, a "dresurii" din mass-media, a programelor şcolare, a ideologiilor noi şi a direcţiilor trasate în academiile şi instituţiile pline de "formatori" şi "trainers" de viitoare minţi, vom ajunge toţi într-un sistem în care nu vor mai exista diferenţe, va fi doar o lume omogenă.

În comunism eram toţi proprietari egali pe fabrici şi uzine, fabrici fără stăpân; practic, deţineam totul şi nimic! În prezent, fuzionarea mega-corporaţiilor va face ca firmele mici şi mijlocii să dispară total, "patronul" este de pe acum pe care de dispariţie, iar oamenii de rând vor sfârşi în a lucra pentru un singur mega-super-concern: The Company. Noi toţi, vom fi parte dintr-un şir infinit de subangajaţi / şefi – aşadar, nimeni nu va fi şef plin şi oarecum independent. Nu naştem oare acelaşi monstru fără stăpân?

"Nu există pe Pământ nici un lucru pe care să nu-l poţi avea – odată ce ai acceptat mental faptul că îl poţi obţine" – spunea Robert Collier.

Fiecare om merită o viaţă minunată, plină de succes, fericire, bucurie şi emoţie. Are dreptul la relaţii optime, la o sănătate excelentă, la un serviciu valoros şi la o independenţă financiară. Sunt drepturi prin naştere, lucruri pe care viaţa este menită să le includă. Fiecare este înconjurat de nenumărate oportunităţi pe care le poate folosi pentru a-şi îndeplini visele. Singurele limite reale referitoare la ce poate deveni fiecare dintre noi, de a avea, sau de a face ceva, sunt cele stabilite prin propriul mod de gândire. În viaţa materială a fiecăruia dintre noi, gândurile proprii pot duce la succese sau eşecuri, la prosperitate sau la sărăcie, la respect sau la ignorare. Gândurile şi acţiunile fiecăruia influenţează viaţa fiecăruia şi a tuturor celor din jur. Şi toate acestea se află sub controlul fiecărui individ. Natura nu favorizează pe nimeni, ne tratează pe toţi la fel. Gândirea auto-limitativă a multor indivizi determină concepţia majoritară că a fi sărac este o virtute, iar a fi bogat este un păcat.

Lipsa de reacţie la neregulile şi abuzurile "hoardei", dar mai ales lipsa de implicare a "turmei" în găsirea de soluţii pentru o bunăstare viitoare a noastră, a tuturor, are consecinţe imediate, dar mai ales viitoare, pentru toţi cetăţenii acestei ţări, o ţară care se doreşte a fi europeană, dar care nu a depăşit mentalitatea de hoardă a celor care ne conduc şi nici pe cea de turmă a celor care au dreptul de a se exprima şi de a vota liber.

Mona Bernhardt-Lörinczi