Foarte mulți cunoscuți mă întreabă: ”De ce te amesteci TU în niște probleme care pe tine sau pe familia ta, nu te vor afecta. Ce te privesc pe tine problemele oamenilor care vor fi mai mult sau mai puțin afectați de exploatarea gazelor de șist din zona Pungești, de la Izvoarele sau din Dobrogea de Sud? De ce nu încerci să-ți folosești timpul dedicat acestei probleme pentru ceva distractiv sau aducător de bani?”
Dacă aceste întrebări îmi erau puse în urmă cu 20 de ani ziceam chiar că sunt un prost, că nu știu cum să-mi valorific în mod fructuos timpul liber împreună cu familia mea. Necazul a făcut ca în anul 2000 să fiu diagnosticat cu o boală de cancer. Am umblat prin multe clinici oncologice și am avut ocazia să constat că majoritatea pacienților erau tineri sau chiar copii. Boala lor era într-un stadiu mult mai avansat ca la mine. Sărmanii, suportau tratamente chinuitoare, erau deprimați fizic și psihic și nici măcar nu aveau speranța că vor mai apuca ziua de mâine. Această imagine tulburătoare m-a pus pe gânduri. Dacă mulți tineri sunt afectați de această boală necruțătoare a cancerului, unde va ajunge poporul român peste 20 sau 50 de ani?
Din bogata documentare pe care am realizat-o la Institutul Oncologic Român am constatat că boala se datorează primordial condițiilor de mediu în care trăim, că toxinele din aer, apă, sol, alimente etc. ne declanșează această boală și cu precădere mult mai repede la organismele tinere, fără un sistem imunitar bine pus la punct. Am mai constatat că această boală este într-o explozie geometrică, afectând de la zi la zi mult mai mulți indivizi.
Fiind un om care de o viață lucrez în probleme de protecția mediului înconjurător, mi-am pus întrebarea: CE ESTE DE FĂCUT SAU CE SE POATE FACE PENTRU A ESTOMPA ACEST FLAGEL? Din dialogurile pe care le-am avut cu numeroși medici oncologi, aceștia spuneau că boala canceroasă nu este așa de periculoasă ca alte maladii dacă este depistată din timp și începi un tratament chiar în sistem ambulatoriu care este netraumatizant și puțin costisitor. Pentru acest lucru trebuie să începem să dezvoltăm în rândul populației o nouă formă de educație, proces care necesită să demareze în familie, apoi la nivelul tuturor formelor de școlarizare, societatea trebuie să continue acest proces prin diferitele instituții cum ar fi biserica, ONG-urile etc.
În cadrul acestui nou proces educațional trebuie în primul rând să învățăm să ne ferim noi de efectele poluanților care se înmulțesc de la zi la zi în alimente și mai ales în mediul în care trăim. Trebuie să ne implicăm în stoparea proliferării acestor poluanți și chiar să-i eliminăm. Apoi este necesar ca periodic să învățăm să ne facem investigările medicale prin care se poate depista din timp dacă și la ce organ vom fi afectați de această boală. Nu trebuie să intrăm în panică dacă începem un tratament și nici nu trebuie să alertăm pe cei din jurul nostru.
Dar ce legătură are această problemă cu gazele de șist și mai ales cu solidaritatea comunitară și intra-comunitară? Eu consider că are o mare legătură și am să încerc să o explic.
Se cunoaște că toate produsele hidrocarburice au fost catalogate ca având și proprietăți cancerigene în sensul manifestării lor ca factor declanșator și nu numai. Gazul de șist este un produs hidrocarburic (hidrat de metan). Modalitățile cum poate el declanșa boala canceroasă se manifestă în forme multiple și ține de la sistemul de executare al sondelor de extracție și până la utilizarea lui.
Astfel, procesele de fracturare al pachetelor de roci, proces care nu poate fi controlat și stăpânit de om, poate genera apariția de fisuri în roci, fisuri prin care migrează spre acviferele de unde ne luăm apa necesară consumului zilnic, contaminându-l sub multiple forme, respectiv chimic, radioactiv etc. Acest lucru îl fac și fluidele tratate cu substanțe chimice toxice care sunt utilizate la procesul de fracturare hidraulică. Interesant este că acești agenți toxici nu au gust, nu au culoare, au în schimb o mare capacitate de a se dizolva și dispersa în apă, afectând mari suprafețe ale acviferelor. Poluanții aceștia nu pot fi depistați de consumatorul de apă, iar în laborator trebuie să dispui de o aparatură foarte avansată pentru ai identifica. Chiar dacă îi identifici ei nu pot fi neutralizați, noi nedispunând de acele tehnologii de tratare care sunt foarte costisitoare.
Analizele efectuate pe eșantioane de gaz de șist care a fost scos la suprafață au evidențiat că acesta este un gaz toxic, el conținând numeroase elemente chimice care ar trebui să ne bage în sperieți. Scăpările de gaz la gura sondei sau arderea lui direct la sondă, aduc în atmosferă numeroși poluanți toxici care vor afecta direct nu numai aerul, apele de suprafață, dar și solul care indirect va contamina vegetația și toate viețuitoarele pe o rază ce depășește cu mult zeci de kilometrii pătrați. Fără a afecta gustul produselor vegetale sau animaliere, omul consumă aceste produse și indirect se contaminează și el cu acești poluanți toxici declanșatori ai bolilor canceroase.
Mai trebuie știut că în țările unde se practică exploatare gazelor de șist, datorită elementelor toxice pe care acesta le conține, gazul nu este destinat consumului casnic (la aragaz sau la microcentrale de apartament) și nici domestic (la cuptoarele de panificație, pentru încălzitul spațiilor industriale, comerciale etc.), ci numai consumului industrial, respectiv în termocentrale special echipate pentru producerea energiei electrice. Din aceste considerente gazul de șist odată scos la suprafață nu poate fi injectat în conductele de distribuție al gazului metan, ci el trebuie transportat separat (prin conducte speciale, cu cisternele etc.) la consumatorul industrial final.
Prin introducerea în mediu a acestui gaz, riscul ca omul să intre în contact cu toți poluanții toxici pe care îi conține și care le poate afecta sănătatea și viața sunt foarte mari și totodată de neacceptat. În fața acestui pericol trebuie să înțelegem că este necesar să luăm atitudini ferme ca să oprim pentru moment, până vom reuși să punem la punct tehnologii sigure, extragerea gazului de șist.
În situația în care rămânem pasivi în fața acestui factor de risc major, probabilitatea de a favoriza dezvoltarea bolilor canceroase la nivelul tuturor grupelor de vârstă ale populației, dar în mod special la tineri și la copii va crește în proporție exponențială.
De ce trebuie să manifestăm această solidaritate comunitară și intra-comunitară?
În situația în care la nivelul unei comunități din diverse motive se ajunge să se promoveze exploatarea gazelor de șist, cu toate consecințele descrise anterior, este aproape sigur că mai devreme sau mai târziu, populația va fi afectată de boala canceroasă și nu numai. Trebuie știut că tratamentul pentru bolile canceroase la noi în țară este (sau ar trebui să fie) gratuit.
Ca pacient, eu am ”beneficiat” de acest tratament ”gratuit”, dar am constatat că fiecare medicament, inclusiv citostaticele aveau niște prețuri astronomice care erau suportate de către stat, adică de contribuabil. Nu pun în discuție ce traumatisme generează acest tratament, ce mutilări fizice și psihice generează, ci numai costul tratamentului incluzând spitalizarea, intervențiile chirurgicale (când se mai pot face) și medicația.
Dacă vom accepta să avem gaze de șist vom avea pe lângă alte multe necazuri și mai mulți pacienți cu diferite boli canceroase, deci costuri enorme pe care le va suporta cetățeanul de rând pentru asigurarea tratamentului. Dacă vrem ca acești bani să fie dirijați spre alte domenii cum ar fi cultura, dezvoltarea edilitară, învățământul, ocrotirea sănătății, siguranța publică etc., trebuie să umblăm la cauză, adică să ne opunem cu toți la aceste forme brutale și agresive de exploatare a unor resurse care ne pun viața, sănătatea, bunăstarea și liniștea psihică în pericol.
Trebuie să manifestăm în acest caz o solidaritate colectivă fermă, pentru că direct sau indirect, toți vom fi afectați. În privința poluării mediului nu există iertare, mediul te pedepsește indiferent dacă faci parte din rândul demnitarilor, al autorităților publice locale sau centrale, ori iești un simplu cetățean. Mediul nu poate fi corupt, mituit sau mințit, el pedepsește în egală măsură atât pe poluator, cât și pe cel care manifestă indiferență la actul de poluare. Pentru evitarea unei asemenea situații chem pe toți cetățenii români la manifestarea unei solidarități ferme comunitare și intra-comunitare. DE NOI DEPINDE VIITORUL NOSTRU ȘI AL COPIILOR ȘI NEPOȚILOR NOȘTRI, DE SOLIDARITATEA CARE SE IMPUNE ȘI TREBUIE SĂ O MANIFESTĂM.
Mircea Vintilescu
No comments:
Post a Comment