Românii nu s-au schimbat…

1

Românii nu s-au schimbat. În '89 erai făcut comunist dacă nu erai alături de majoritate. Acum eşti făcut băsist dacă nu eşti alături de majoritate. Românii nu s-au schimbat deloc. Au două criterii de selecţie: ori... ori!!! Asta a dus la scindarea societăţii în două tabere mari, care se încrâncenează să se lupte între ele... fără nici un rezultat. Nu primesc de mâncare, nu primesc beneficii, sunt carne de tun, sunt infanteria grea pe care cei din spate o folosesc în războiul lor.

Învăţătura care ar trebui însuşită din toată această încrâncenare este una: eu ce vreau pentru viitorul meu, al copiilor mei, ai nepoţilor mei, a ţării în general?

Încă mai este liber să gândim, să votăm, să ne alegem calea. Toată campania mizerabilă dusă de profitorii din jurul unui preşedinte labil, bolnav aş zice, deşi nu sunt medic (doar pentru ca să-şi păstreze posturile călduţe şi avantajele şi beneficiile primite din partea unui om care nu mai poate decide nici pentru el, darmite pentru alţii) a scindat această ţară, a stricat prietenii, asocieri, a adus dihonia în familii şi a lăsat un gust amar tuturor, pro sau contra.

2

A nu avea nici o speranţă spre un mai bine, a trăi un an de zile într-un scandal continuu pe diferite teme, începând de la defăimarea publică până la dezinformarea tuturor şi culminând cu "fuga-i ruşinoasă dar e sănătoasă" (neprezentarea la referendum, statul în bănci în Parlament la voturi decisive pentru pulime), toate au făcut ca societatea românească să fie degradată la maximum.

Iresponsabilitatea monstruoasă a unora care trăiesc pe principiul "dacă nu eu, după mine potopul" va fi plătită la un moment dat în istorie. Cine nu ştie istorie, riscă să repete greşelile trecutului.

Mona Bernhardt-Lörinczi

Batiste europene pentru lacrimile românilor

Văd în ultimul timp că este la mare modă ca presa occidentală de prestigiu să critice politica Bucureştiului din ultimele săptămâni şi chiar să ameninţe sub diferite forme cu sancţiuni din cele mai bizare la adresa României.

Ne spun abia astăzi, pe un ton răspicat, că am intrat în Uniune fără a fi pregătiţi suficient atât noi, cât şi Bulgaria. Mă surprinde această făţărnicie a descoperirii de ultim moment a jurnaliştilor occidentali, căci eu ştiu că din anul 2000 era stabilit foarte clar ca în anul 2007 să aderăm la acest club elitist. Şi atunci şi acum se cunoştea foarte bine „bagajul nostru de cunoştiinţe în ale democraţiei” şi cam mereu se făceau remarci laudative că am făcut progrese importante, că suntem pe drumul cel bun, că mergem hotărât spre integrare.

Astăzi suntem în anul de graţie 2012 şi văd că ne întoarcem la anul 2000, când se spunea că avem mult de recuperat pe calea integrării. Mai toţi jurnaliştii occidentali au descoperit abia acum, după 12 ani, că nu suntem pregătiţi pentru a avea un stat de drept. Au descoperit oare oficialităţile Uniunii că după 5 ani de convieţuire împreună au cam minţit câd făceau remarci laudative la adresa progreselor României şi ale Bulgariei?

Cred că aceşti domni s-au născut ieri, au terminat facultatea de jurnalism acum două ore şi au început să se documenteze despre democraţia din Balcani în ultimele 10 minute. Personal cred că această formă de exprimare este o formă subtilă de scuză a Europei Vestice asupra sistemului incorect de a evalua condiţionat şi subiectiv starea democraţiei româneşti. Mai mult, cred că se implică părtinitor şi fără nici un fel de responsabilitate în tranşarea unui anumit verdict pe care populaţia trebuie să-l dea la referedumul din 29 iulie, acest an.

Mă întreb dacă ţările membre ale Uniunii au fost aşa de oarbe precum justiţia românească la tot ce s-a întâmplat în România din anul 2007 până în prezent. Oare ele nu au constatat unele derapaje făcute de toate guvernele care s-au succedat la cârma ţării? Oare nu s-a putut vedea că instituţiile statului îşi slăbesc autoritatea de la o zi la alta şi că funcţionarea lor este pusă în pericol? Eu cred că au evaluat corespunzător fiecare disfuncţionalitate, dar au preferat, din multiple motive, să tacă, să le tolereze şi chiar să încurajeze acest fenomen disfuncţional.

Promovând o astfel de politică făţarnică faţă de cele două state „problemă”, iată unde s-a ajuns: să fim criticaţi aspru că numai acum încălcăm regulile democratice, că până mai ieri am fost buni şi corecţi, iar astăzi am început să batem câmpii. Dacă aceşti observatori ar fi cu adevărat corecţi, atunci ar trebui să roşească din cap până în picioare şi să-şi ceară scuzele de rigoare pentru necinstea sau incopetenţa de care au dat dovadă.

Dacă nu au avut ochi pentru a vedea „marile” derapaje de la regulile democraţiei, de un singur lucru mărunt trebuiau să se alarmeze şi să constate că în România s-a ajuns cu toleranţa la fundul sacului în ceea ce priveşte funcţionarea corectă a instituţiilor statului. Mă întreb cum de nu au fost şocaţi că nici o instituţie din ţară nu a vrut să abordeze problema plagiatului lui Victor Ponta şi s-a recurs la sprijin din afara graniţelor pentru a dezvălui aşa ceva? De ce au tolerat ca această ştire venită de la o revistă străină să fie comentată în mai toate înaltele medii politice fără a avea şi un punct de vedere de la instituţiile de specialitate româneşti? Cum este posibil să tolerezi ca instituţiile de specialitate româneşti să fie marginalizate şi sfidate de toţi acei „responsabili” ai democraţiei europene?

Este jenant să constat că pentru România se aplică alte reguli de evaluare, mult mai dure, care fac ca mai toţi cetăţenii români să lăcrimeze la indiferenţa şi tupeul unor jurnalişti şi politicieni de vârf din spaţiul european. Chiar dacă din cauza crizei aceştia nu pot să ne dea la toţi batistele necesare pentru a ne şterge lacrimile, noi românii vom sancţiona pe plan intern pe toţi aceia care se fac vinovaţi de dezastrul instituţional şi mai ales de producerea acestor derapaje de la regulile democraţiei, cam de mul ştiute de Uniune, dar tolerate în mod nejustificat în cercurile de conducere ale acestui înalt for european.

2

Curăţenia mediului politic românesc o vom face noi, reaşezarea sistemului de funcţionarea al instituţiilor statului o va impune societatea civilă românească, iar drumul spre democraţia adevărată îl vom parcurge cu fruntea sus, trecând chiar sfidători pe lângă toţi cei din forurile Uniunii care astăzi ne fac vinovaţi de tot ceea ce ei au tolerat şi încurajat să se producă în România, adică revolta neamului faţă de inconsecvenţa şi neputinţa celor care ne critică. Cred că suntem în stare să ne ştergem singuri lacrimile, dar avem o rugămite: CA CEI CARE NE CRITICĂ SĂ NE SPELE ŞI BATISTELE ŞI SĂ LE PĂSTREZE CU GRIJĂ, PENTRU CĂ O SĂ AIBĂ LA CE LE FOLOSI FOARTE CURÂND! 

Mircea Vintilescu

Cocoşelul de munte a cucurigat: “Poate punem de-o bătaie”

{{{5}}}

În vara aceasta caniculară, cocoşelul de munte – (preşedintele suspendat de Parlamentul României, Traian Băsescu), aparţinătorul speciei de păsări din familia fazanului (al cărui glas este un ţipăt, care poate fi auzit seara când se urcă în cârca românilor, sau ori de câte ori se consideră ameninţat de vreun pericol), fiind o rara avis foarte sperioasă care a fost văzută de români şi de străini frecvent în ultimii opt ani – a prins glas.

Arealul lui de răspândire este frecvent Europa Centrală. Ţările unde poate fi întâlnit cocoşelul de munte sunt (ghici ghicitoarea mea) România şi Germania. În Germania, cocoşelul de munte stă pe lista păsărilor periclitate şi pe cale de dispariţie, fiind interzisă vânarea lui (conform indicaţiilor Merkel).

Dar mai există şi planta cocoşelul de munte (ruşcuţa), o plantă medicinală, care, folosită în supradoză, devine toxică şi poate cauza stare de nervozitate, probleme gastrice şi intestinale, vegetative, ameţeală şi vărsături. Cum au românii de câte ori apare Băsescu în campania lui electorală.

Să rămânem însă la păsărică.

Căldura mare din ultimele zile şi mai ales din perioada campaniei electorale care se va finaliza la 29 iulie 2012 cu referendumul de demitere a preşedintelui suspendat Traian Băsescu, a adus pe scena politică a României situaţii incredibile, la care mulţi români asistă muţi, unii dându-şi seama de gravitatea faptelor, alţii neştiind nici măcar despre ce este vorba. La oraş, ca la oraş. Dar la ţară, sunt mulţi care nici nu înţeleg întrebarea de la referendum. Nu ştiu ce înseamnă ştampila pe DA (pentru demiterea lui Băsescu, adică scăpăm de gaşca oligofrenă şi agramată impusă de la Palat) şi cealaltă opţiune NU, dacă doreşte poporul să fie în continuare condus de preşedintele suspendat Băsescu (asta ca să trăiţi MAI BINE…) Ce este şi mai specific românilor, există un grup de oameni, destul de mare, care doresc o alternativă, adică nici Băsescu, nici Antonescu, ci altcineva, care nu a apărut încă, dar care poate apărea în viitor. Păi, oameni buni, alternativa poate apărea şi după doi ani. Până atunci noi, românii ce facem? Nu mai trăim? Nu mai respirăm? Nu mai muncim? Toată ţara va fi precum Frumoasa Adormită care-l aşteaptă pe prinţul care să ne dea sărutul trezirii la viaţă???

La sediul de campanie al preşedintelui suspendat Traian Băsescu s-a instalat un serviciu special de telecomunicaţii, lucru fără precedent în istoria noastră, prin implicarea serviciilor secrete în campania electorală a unui preşedinte fără susţinerea populară. Nu numai că nu avea acest drept preşedintele suspendat Traian Băsescu la un astfel de serviciu, dar este şi ilegal ca acest om, care a susţinut întotdeauna că a modernizat statul român (aşa cum a crezut el de cuviinţă, alături de camarila portocalie pe care a înfundat-o cu bani şi cu onoruri militare nemeritate) să recurgă la aceste mijloace murdare de a desfăşura o astfel de campanie. Preşedintele suspendat Traian Băserscu, care întotdeauna a declarat cu emfază că ştie tot ce mişcă în ţara asta, a cerut un serviciu special de telecomunicaţii care nu poate fi interceptat, prin instalarea unui telefon special (conform declaraţiilor d-lui Fulea) la sediul său de campanie din str. Comăniţa.

Preşedintele interimar Crin Antonescu a fost luat prin surprindere în conferinţa de presă când a fost întrebat dacă ştie ceva despre acest lucru. La dezvăluirea din mass media, dl. Fulea nu a mai putut fi contactat telefonic (cel care iniţial declarase că Preşedintele interimar cunoaşte acest lucru), iar celelalte părţi implicate au declarat că vor convoca de urgenţă CSAT pentru a lua măsurile care se impun şi vor face o comisie de anchetă pentru a elucida acest caz fără precedent într-o campanie electorală. Se impune astfel demiterea generalului Opriş. Sub nici o formă un competitor politic nu poate beneficia de nici un fel de tehnică a STS şi nu este pentru prima oară când serviciile secrete sunt implicate în perioada lui Traian Băsescu în acest lucru. Şi furnizorul şi beneficiarul sunt răspunzători în faţa legii. Preşedintele suspendat Traian Băsescu ar putea folosi o astfel de tehnică pentru a face presiuni asupra Curţii Constituţionale, asupra altor organe cheie din statul român, pentru a beneficia de un tratament special în această bătălie.

În altă ordine de idei, acelaşi preşedinte suspendat Traian Băsescu iese în tot felul de conferinţe  şi declaraţii la sediul său de campanie din str. Comăniţa ca să pună la punct pe unul şi pe altul (are el ce are cu mogulul Voiculescu şi cu Antena 3, pe care le doreşte dispărute de pe scena mass media definitiv şi irevocabil), uitând de fapt pentru ce face campanie, pentru el, sau pentru mogul.

L-am ascultat cu atenţie în toate apariţiile publice. Părerea mea personală este că Traian Băsescu este bolnav.

"Fac o ofertă publică (...): Dacă până mâine dimineaţă cei patru se adună, sunt gata să merg şi să le spun care sunt solutţile să salveze ce mai e de salvat. Sunt soluţii costisitoare, dar nu am dreptul, ca om politic responsabil, să nu le spun că solutţile sunt 1, 2, 3, 4, 5, 6. Dar trebuie să fie toţi patru, pentru că toti patru au misiuni", a precizat presedintele suspendat. (Cei patru muschetari la care se referea Băsescu sunt: Crin Antonescu, Preşedinte interimar, Petru Filip, Preşedinte interimar al Senatului, Valeriu Zgonea, Preşedintele Camerei Deputaţilor şi Victor Ponta, Prim Ministru).  Nu în ultimul rând, Traian Basescu i-a recomandat lui Crin Antonescu să apese tasta a treia a telefonului negru cu 12 butoane, din stânga biroului preşedintelui de la Cotroceni, care ar urma să îl redirecţioneze către o instituţie din România de unde i-ar răspunde un om, "care spune mereu adevărul" şi care i-ar spune Preşedintelui interimar că Ponta şi Antonescu au făcut cel mai mare rău României.

Nu mai reiau frăsuiala cu butonul şi cu telefonul pentru că tot Băsescu a dat răspunsul a doua zi cine ar fi răspuns la acel apel telefonic: tot Băsescu.

Preşedintele suspendat Traian Băsescu este un om bolnav. Este inadmisibil ca un om bolnav să mai poată conduce România, manipulat prin serviciile secrete (o parte din ele) care profită de această situaţie. Felul său de a se exprima, bâlbâitul continuu, trecerea de la o idee la alta fără legătură, obsesia preponderentă cu privire la cele trei persoane Antonescu, Ponta, Voiculescu, toate denotă o boală greu de diagnosticat dar uşor de depistat, pe care medicii din România refuză să o dezvăluie pentru moment, având în vedere implicaţiile enorme care ar decurge din aceste dezvăluiri. Să nu mai amintesc de gogoaşa cu plagiatul lui Ponta, pentru care preşedintele suspendat Băsescu a făcut valuri peste valuri care însă s-au spart la ţărmul Comisiei de Etică.

Şi Ronald Regan a condus Statele Unite ale Americii în ultimii săi doi ani de preşedinţie fiind bolnav de Altzheimer. Oamenii de rînd nu au aflat acest lucru decât mult mai târziu, pentru că serviciile secrete ale primului stat democrat din lume au ascuns acest lucru cu mare migală şi eficienţă, conducând din spatele acestuia, manipulându-l şi susţinîndu-l în interesul lor de a-şi face jocul. De ce ar fi la noi altfel?

Ce a mai declarat cocoşelul de munte astăzi? Că nu este mulţumit că la Iaşi se vor organiza în acelaşi timp două meeting-uri, unul pro-Băsescu altul pentru demiterea lui Băsescu şi în stilul lui caracteristic de a trage pumni copiilor, de a da capete în gură celor împotriva lui şi de a fi un “preşedinte jucător” declară, hăhăind specific: “Poate punem de-o bătaie.” Eu sugerez s-o ia la această bătaie şi pe Andreea Paul (fostă Vass) care oricum a spus despre Elena Udrea (care se ascunde în această campanie) că este un adevărat Kill Bill a politicii româneşti. Mai nou, această promotoare a politicii PDL apare pe toate posturile TV pentru a mai albi puţin camarila portocalie (că tot au scos ei sloganul că vara asta se poartă alb), camarilă băgată în cotloanele adânci ale corupţiei, minciunii şi laşităţii. Atenţie ce vă doriţi, preşedinte suspendat Traian Băsescu, pentru că s-ar putea să vi se îndeplinească. Mai ales dacă Aliodor Manolea este alături cu flacăra violet!!!

Mona Bernhardt-Lörinczi

Un pătimaş colaborator al iniţiativei de centru-dreapta incită la radicalism

democritus

Ieri seară am postat pe mai multe pagini de Facebook un material ce exprima o atitudine personală pe care intenţionez să o promovez, bazându-mă pe analize minuţioase privind derularea în timp a mai multor evenimente la care fie am fost martor, fie le-am trăit pe viu. Încercam să exprim o părere personală despre comportamentul unor indivizi care ne vorbesc aproape zilnic despre cinste, corectitudine, onestitate etc. Pentru exemplificare redau integral materialul postat:

„Eu unul voi merge în mod sigur la vot. De ce?

1. Pentru că este un drept fundamental al cetăţeanului român, consfiinţit de Constituţia României.
2. Pentru că m-am săturat de oamenii care practică în mod repetat şi cu bună ştiinţă SPERJURUL, folosind chiar acest lucru pentru a se cocoţa în cele mai înalte funcţii.
3. Am văzut cum participantul la acest referendum a jurat cu mâna pe steagul Republicii Socialiste România în şcoala militară, zicând cu năduf că va apăra chiar şi cu preţul vieţii suveranitatea şi orânduirea socialistă a ţării şi pe conducătorul ei iubit, pentru ca apoi să trădeze, încălcându-şi astfel propriu jurământ. Tot acest individ a jurat cu mâna pe steagul şi statutul Partidului Comunist Român că va fi loial până la moarte partidului comunist şi secretarului său general, mult iubitul Nicolae Ceausescu, pe care l-a trădat fără a clipi din ochi în 1989, zicând că a făcut un act de mare vitejie, minţind şi încălcându-şi iar jurământul. A jurat apoi cu mâna pe Biblie în mai multe rânduri în Parlamentul României că va face totul pentru prosperitatea poporului român şi că va apăra Constituţia şi iar a minţit, de multe ori chiar flagrant.

Iată că acum l-au găsit blestemele generate de SPERJUR şi ar fi mare păcat din partea noastră să-l mai obligăm să-şi mai încalce cu bună ştiinţă iar şi iar, un viitor jurământ. Cred că nu el greşeşte acum cerând sprijinul cetăţenilor români la referendum, ci noi, toţi românii vom greşi dacă îl vom forţa să joace iar SPERJURIADA.”

da la referendum

Am fost plăcut impresionat că din toţi cei care au lecturat acest material postat şi pe pagina INIŢIATIVA CIVICĂ DE CENTRU DREAPTA, circa 6 persoane au avut plăcerea sinceră să dea „like-uri” menţionând că „apreciază asta”. Am considerat că este un gest firesc al cititorului să evalueze cu propriile lui posibilităţi adevărul despre ceea ce s-a petrecut în timp şi mai ales despre ceea ce am văzut, fără să ascund sau să camuflez ceva.

malefic

Dar bucuria a fost de scurtă durată, pentru că un colaborator al ICCD a făcut următoarea remarcă (citez textul original):

„Corina Vanatoru. Domnilor care aţi dat like-uri la acest post, aţi facut-o din neatenţie. Este vorba, din nou, de un intrus în grupul nostru! Se crede desşept, încearcă să torpileze tactica de non-combat, pe care deja am stabilit că nu o vom aborda. Administratorul grupului nostru poate bloca accesul acestor cârtite?”

Nu am fost deranjat că unii cititori probabil nu o să agreeze materialul meu, am fost însă foarte îngrijorat văzând cum cineva poate să ceară interzicerea dreptului la opinie şi mai ales la adevăr. Ce tupeu de propagandist cu mari deficienţe profesionale trebuie să ai pentru a dojeni proprii tăi admiratori şi cititori că sunt „neatenţi” când au dat „like-uri” de apreciere?

Acest propagandist de modă veche, îşi permite în mod total în afara prevederilor constituţionale, nu numai să avertizeze proprii cititori că nu au dreptul la o informare corectă, că ei trebuie manipulaţi după „tactica deja stabilită” şi culmea, solicită administratatorului să blocheze toate încercările de exprimare corectă a opiniilor. Dă şi calificative, astfel dacă nu te încadrezi în şablonul lor te consideră „cârtiţe” sau „intrus”.

Am considerat necesar să prezint această stare de lucruri pentru a vedea clar ce deficienţe la capitolul democraţiei încă mai avem, ce lipsă de educaţie civică încă mai persistă la unii oameni care se consideră democraţi şi nu în ultimul rând, calitatea servilismului ideologic al unor propagandişti care se autoconsideră „civici de centru dreapta”. Probabil că în mintea acestor oameni elementul civic de centru-dreapta reprezintă radicalismul, extremismul, poziţiile dictatoriale şi nu în ultimul rând tolerarea şi promovarea injustiţiei politico-sociale.

freedom

Este regretabil că aceşti oameni doresc să ajungă la conducerea României, să guverneze după legile scrise şi nescrise ale totalitarismului apus de circa 20 de ani în România. Ca om care mă consider un simpatizant al poziţiilor de centru-dreapta, mă cutremur când văd aceste fosile propagandistice care trebuie împăiate şi duse la muzeu, dacă dorim să asigurăm prosperitatea României.

Mircea Vintilescu

Am răsucit şi învârtit Constituţia până a ameţit cetăţeanul

0

Cine are curiozitatea să lectureze Constituţia României revizuită prin LEGEA NR. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin HOTĂRÂREA CURŢII CONSTITUŢIONALE NR. 3 din 22 octombrie 2003 (nu să o şi înţeleagă), se năuceşte total numai după parcurgerea primelor două titluri. Mai precis, cititorul intră într-o totală ceaţă a contradicţiilor care îl zăpăceşte. Nu înţelegi ce şi cum defineşte şi apără Constituţia României drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi nici nu se poate dezmeticii bine asupra unor texte care au numai caracter pur declarativ.

Astfel, referitor la cetăţenie, Constituţia României pricizează:

“Art. 5. - (1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică. (2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.”

La TITLUL II. Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, respectiv pentru Egalitatea în drepturi, articolul 16 face următoarea precizare:

“(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară… (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.”

Din punctul meu de vedere, ca om fără o specialitate anume în drept constituţional, nu prea pot să înţeleg mai nimic. Textul este lamentabil de confuz şi fără precizările necesare. Menţionez că eu am suficientă carte ca să pot lectura şi înţelege un text juridic, dar acum mă gândesc cam ce înţelege cetăţeanul de rând, fie el român sau cetăţean al Uniunii Europene, din această formulare a celor două aliniate. Sunt sigur că nimic concret, vorbe goale, declaraţii fără noimă şi fără sens. Această formularistică te face să te întrebi pentru cine a fost scrisă Constituţia României? Poate doar pentru specialiştii în drept constituţional, nu pentru tot cetăţeanul de rând care este chemat să o şi respecte.

Iată că la prevederea “Dreptul de a fi ales” Constituţia României precizează:

“Art. 37. - (1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3). (2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.”

Din lecturarea acestui articol înţelegem că pot fi aleşi numai persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară [art. 16 alin. (3)], fără a se mai face menţiunea necesară şi pentru dreptul de a fi ales al cetăţeanului Uniunii Europene. Constatăm că art. 37. alin. (1) anulează practic prevederea de la art. 16 alin. (4), astfel că această prevedere nu numai că are character declarativ, dar a devenit şi contrară prevederilor constituţionale.

Dacă ar fi discutăm acum despre dreptul cetăţeanului român stabilit în străinătate, cetăţean român care doreşte să participe prin vot la deciziile care trebuiesc luate de popor pentru binele ţării, vom constata alte minunăţii.  Aici te încurci şi mai tare în toate textele, nu înţelegi nimic concret şi în final, cu senzaţia unei dureri acute de cap, te laşi păgubaş. Ca să exemplific, voi încerca să redau unele prevederi de la “CAPITOLUL II. Drepturile şi libertăţile fundamentale.”. Astfel, vorbind despre „Dreptul de vot” se fac următoarele precizări:

“Art. 36. - (1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie şi nici persoanele condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.”

Personal, consider că acest drep fundamental la vot al cetăţeanului român trebuie să fie corelat şi cu îndatorile fundamentale ale cetăţeanului, indiferent dacă vorbim de persoane care au domiciliul în ţară sau în străinătate, mai ales în cadrul stalelor din spaţiul Uniunii Europene sau din spaţiul fostei U.R.S.S. azi C.S.I. Astfel, la CAPITOLUL III, “Îndatoririle fundamentale”, Constituţia României face următoarea precizare legat de “Contribuţiile financiare”:

“Art. 56. - (1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.”

Iată ce poate înţelege cetăţeanul de rând din prevederile art. 36 şi ale art. 56:

Dreptul de vot, care este şi un drept fundamental, dar care este foarte puţin respectat de cetăţenii români, trebuie asociat cu îndatorirea fundamentală referitoare la obligaţia de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice ale României. Pe cale de consecinţă, dacă nu se respectă această îndatorire fundamentală a cetăţeanului roman, de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice ale României, automat trebuie să-ţi pierzi şi dreptul fundamental la vot. Dar acest lucru logic nu este posibil, întrucât Constituţia României face menţiuni foarte clare referitoare la “Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi”:

“Art. 53. - (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

Iată un exemplu clar de ambiguitate sau omisiune special făcută de legiuitor pentru a genera comfuzie, zâzanie şi de ce nu instabilitate politico-socială. Mă întreb cum poate vota la Referendumul din 29 iulie 2012, un cetăţean român cu domiciliul stabil la Roma sau la Chişinău, care nu plăteşte nici un fel de taxe şi impozite pentru cheltuielile publice ale României?  Este moral ca acest cetăţean să contribuie la stabilirea unei ierarhii în conducerea societăţii roâneşti când el sfidează această îndatorire fundamentală şi poate contribuii la schimbarea condiţiilor de viaţă a concetăţenilor săi din România, care pe lângă faptul că au rămas în ţară şi suportă din greu toate efectele crizei economice, mai şi plătesc toate taxele şi impozitele pentru cheltuielile publice ale României, taxe care sunt cu mult mai mari faţă de cele din ţările gazdă?

Mulţi oameni de rând din România nu îşi pun această problemă fie din ignoranţă, fie că nu au preocupări în acest sens. Trist este că parlamentarii noştri, plătiţi cu bani grei din buzunarul cetăţeanului sărăcit tot de ei, nu au aceste preocupări. Ba mai mult, pe aceşti parlamentari îi preocupă mai mult ca orice să se ducă în ţările gazdă, în mijlocul comunităţilor de cetăţeni români şi să facă o intensă campanie electorală în favoarea unuia sau altuia dintre candidaţi. Îmi pun întrebarea firească în numele cetăţeanului de rând cu domiciliul în România, PENTRU CE FACEM ACEST LUCRU? ESTE CUMVA FOLOSITOR ROMÂNIEI?

Mircea Vintilescu

Domnul fost Premier Victor Ciorbea – un penibil avocat al umilinţelor linguşitoare

Am avut ocazia ca la sfârşitul acesta fierbinte al lunii iunie, 2012 să văd şi sfârşitul profesional al unui cetăţean, fost mare demnitar în statul român şi om politic pe nume Victor Ciorbea.

Ieri, la un post de televiziune, la o oră de maximă audienţă, acest om care spre deosebire de mulţi colegi de-ai lui de breaslă, se laudă cu înaltele sale studii în drept, cu buna şi lunga experienţă pe care o are ca dascăl, dar mai ales ca om al dreptăţii în numele căreia practică (zice Dânsul) cu mult succes avocatura, a reuşit să-şi arate adevărata convingere lăuntrică de om de nimic, de slugarnic şi de om gata de a face toate compromisurile posibile, pentru a intra în graţiile actualei puteri guvernamentale. Pe scurt, ce m-a deranjat aşa de rău şi chiar m-a revoltat la auzul unor afirmaţii publice făcute de acest om care se pretinde a fi un bun cunoscător al problemelor juridice care stau la baza redactării lucrărilor ştiinţifice:

  • nici un cetăţean care ştie să citească nu are dreptul să comenteze sau să-şi dea cu părerea dacă o lucrare ştiinţifică este plagiat sau nu, ci numai anumite instituţii abilitate ale statului pot face aşa ceva;
  • dacă încerci să ai propria opinie bazată pe nişte argumente concrete, opinie pe care o discuţi public, tu cetăţeanul de rând, te situezi în opinia Dânsului în afara legii, comiţând o infracţiune penală foarte gravă care trebuie imediat sancţionată;
  • ce vorbim de reguli în a cita un text copiat, ele nu există sub formula invocată de acuzatori, dacă poţi copia ceva şi apoi îl însuşeşti ca fiind produsul minţii şi al cercetării tale, este suficient să faci nişte observaţii mai puţin vizibile sub forma unor menţiuni sărăcăciose şi fără consistenţa cerută de etica ştiiţifică la finalul lucrării, fiind totodată scuzabile în opinia vorbitorului chiar şi nişte omiteri bibliografice care au dat consistenţa de volum şi conţinut a lucrării despre care se făcea vorbire;
  • în opinia vorbitorului, adevăratul plagiat s-a comis chiar la Convenţia PD-L-ului de către toţi participanţii la acest eveniment când s-a rostit de către preşedintele nou ales o frază pe care Domnul Ciorbea susţine că o rostise cu mulţi ani în urmă şi anume: „SĂ URMĂM CALEA DREAPTĂ” etc.

Lăsând la o parte lipsa de consecvenţă în gândirea acestui fost mare demnitar al ţării privind modul de identificare a diferitelor forme de plagiat, rămân foarte surprins cum acest om educat în ştiinţele juridice ne pune pumnul în gură şi ne ia ceea ce Constituţia României ne oferă ca drept fundamental: DREPTUL FIECĂRUI CETĂŢEAN LA OPINIE.

Se vede clar că acest om a rămas cu mari sechele de pe vremea comunismului, când tu, ca om simplu, nu aveai dreptul să-ţi spui opinia în legătură cu „programul partidului”, cu deciziile formulate de „conducătorii iubiţi”, chiar dacă acestea vizau dreptul tău la viaţă (hrană raţionalizată, căldură insuficientă, copii făcuţi la ordin în afara voinţei tale etc., etc.). Culmea este că moderatoarea emisiunii când a auzit frazele rostite de Domnul Victor Ciorbea nu a avut nici o reacţie în sensul de a tempera această potiţie neconstituţională şi nedemocratică a ex-premierului, dar nici restul participanţilor la această emisiune nu au dat replica necesară acestui individ.

Ca om care am văzut la viaţa mea mulţi indivizi fără coloană vertebrală şi linguşitori ai puterilor, îmi pun întrebarea firească, de ce acest comportament şi manifestare din partea unui individ educat în ştiinţe juridice, care a deţinut şi funcţii de mare rang în statul Român, sau mai precis ce l-a determinat pe Victor Ciorbea să se dezumanizeze în asemenea hal, să se compromită public ca un linguşitor scârbos al puterii actualei guvernări fără ca cineva să-i solicite aceasta?

Desigur că răspunsuri la aceste întrebări există, trebuie însă să ai curajul civic de a le prezenta public. Acest lucru am să încerc să-l fac chiar eu, întrucât repet, am văzut mulţi indivizi în asemenea postură de netolerat şi în regimul trecut, dar mai ales după anul 1990.

Comportamentul nedemn de om linguşitor sau de „perie” la adresa mai marilor zilei, îl au în general indivizii nepuntincioşi, oameni care au conştientizat că prin mijloace cinstite şi cu insuficientele resurse intelectuale de care dau dovadă nu pot ajunge în situaţii favorabile pe care în mod incorect le-au visat, dar la care nu pot altfel ajunge la ele. În aceste condiţii, laşi la o parte toată demnitatea ta umană şi te auto-propui să te transformi într-un căţeluş care vrei să slugărniceşti un stăpân bogat, de la care să primeşti în mod nemeritat oşcioarele sau firimiturile meniului tău de supravieţuire. Mulţi o să comenteze că acest lucru îl fac mai toţi oamenii care ajung în planul disperării. Da, poate este de înţeles acest comportament la unii oameni fără căpătâi, dar la Victor Ciorbea NU, pentru că el a fost PRIMARUL CAPITALEI, apoi a fost PRIMUL MINISTRU al ţării, a fost şef de partid, este în prezent un avocat menit să apere dreptatea şi se mai şi auto-intitulează preşedintele de drept al unei fracţiuni a PNŢ-CD.

Pentru ce încearcă Domnul Victor Ciorbea să se compromită public? Simplu pentru a obţine funcţii, pentru a fi băgat în seamă, pentru a arăta întregii lumi că în România obrazul nu mai contează, ci starea materială şi poziţia de ŞEF pe care nu a înţeles din toată experienţa Dânsului că reprezintă ceva vremelnic, dar care amprentează serios şi pe termen lung sau chiar pentru vecie CV-iul individului. Mai pe scurt, el crede că este just acest comportament, pentru că „scopul scuză mijloacele”.

Numai din aceste scurte considerente mă cutremur să constat pe cine am avut în fruntea ţării, ce tupeu au aceşti oameni care vor în continuare să ne conducă şi mai ales ce gafă va face poporul român dacă nu va sancţiona drastic atât asemenea indivizi, cât mai ales acest gen de comportamente. Sper că acest exemplu comportamental să trezească la realitate toată România.

Mircea Vintilescu