Lucrurile care nu se mediatizează, par că nu "există"

Dacă cineva mai crede că nu există cenzură astăzi, să-mi spuneţi dacă s-a mediatizat chiar tot ceea ce s-a întâmplat în Egipt. Dar mai ales să-mi spuneţi de ce ziarele nu au spus şi nu spun nimic despre ceea ce s-a petrecut şi încă se întâmplă în Islanda. Adică în ţara în care guvernul a fost demis în totalitate, marile bănci au fost naţionalizate, iar datoria făcută către Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicilor financiare rău intenţionate, s-a hotărât să nu se plătească. Aceeaşi ţară în care s-a creat un grup popular pentru a se rescrie Constituţia ţării. Şi toate aceste schimbări s-au produs în mod paşnic. O revoluţie împotriva puterii, care a dus la criza actuală.

De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani încoace? Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplul?

Iată pe scurt istoria evenimentelor:

2008. Se naţionalizează cea mai mare bancă din ţară. Se prăbuşeşte moneda, bursa îşi suspendă activitatea. Ţara este în stare de faliment.

2009. Protestele populare din faţa Parlamentului fac să fie convocate alegerile anticipate şi provoacă demisia primului ministru şi al membrilor guvernului în bloc. Continuă situaţia economică nefavorabilă. Printr-o lege, se propune rambursarea datoriei către Marea Britanie şi Olanda, având de plată suma de 3.500 milioane Euro, o sumă pe care toate familiile islandeze urmau să le plătească lunar pentru următorii 15 ani, la 5,5% dobândă.

2010. Oamenii ajung să iasă în stradă şi cer ca această lege să fie supusă referendumului. În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţă că va consulta poporul. La referendumul organizat în martie, 93% din voturi au fost împotriva acestei legi. Pentru toate acestea, guvernul începe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin şi toţi bancherii implicaţi pleacă din ţară. În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă Constituţie, care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi care să substituie Constituţia curentă (copie a constituţiei daneze). Pentru a se face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără apartenenţă politică, din cei 522 care şi-au depus candidaturile, criteriul necesar de selecţionare fiind ca fiecare ales să aibă sprijinul a 30 de persoane. În febuarie 2011 se începe activitatea şi se prezintă un proiect de Constituţie, bazat pe recomandările poporului, în urma diferitelor reuniuni din întreaga ţară. Noua Constituţie trebuie să fie aprobată de actualul Parlament şi de cel care se va forma, după alegerile legislative.

Aceasta este pe scurt istoria Revoluţiei din Islanda: demisia guvernului în bloc, naţionalizarea băncilor, un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la viitoarele măsuri economice, închisoare pentru cei responsabili pentru criză şi rescrierea Constituţiei de către cetăţenii Islandei.

S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană? S-a comentat cu privire la acest lucru în talk-show-urile politice? S-au văzut imaginile de la evenimentele prezentate mai sus la televizor? Bineînţeles că nu. Cetăţenii din Islanda au fost în măsură să dea o lecţie pentru toată Europa, să se împotrivească întregului sistem şi să ofere o lecţie de democraţie întregii lumi.

Noi unde ne aflăm acum? Suntem în faza de "asumarea răspunderii" de către un grup elitist, care susţine că "ne reprezintă interesele".

Roland Edgar (traducerea)

Mona Bernhardt-Lörinczi (tehnoredactarea)