AGORÁ s.f. Piaţă publică în oraşele Greciei antice, unde se aflau principalele instituţii şi unde se ţineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ţinea în această piaţă. – Din fr. agora.
AGORÁ s.f. Piaţă publică în care se concentrau negoţul şi toată viaţa civică a unui oraş din vechea Grecie (mai ales a oraşului Atena); (p. ext.) adunare populară ţinută în această piaţă. [Pl. -le. / < fr. , it., gr. agora].
SÍNE QUA NON loc. adj. (condiţie) fără care nu se poate; indispensabil, necesar. (< lat. /conditio/ sine qua non)
Nimic pe lume, nici o aserţiune ştiinţifică, politică, sau de altă natură, nici una din dogmele vreunei religii nu este şi nu poate fi la adăpostul criticii. Totul se revizuieşte! Nu există dogme sau adevăruri veşnice, nu există nimic în cunoaştere care să nu poată fi repus în discuţie. Forţa şi fecunditatea gândirii libere nu constă atât în propriile coordonate ale acesteia, cât în confruntarea diverselor ipoteze, în agora, în spaţiul public. Rezultă că singura condiţie sine qua non gândirii libere este recunoaşterea aceleiaşi gândiri libere pentru toţi cetăţenii.
Invers: de îndată ce libertatea de gândire a unui singur cetăţean este încălcată, se încalcă libertatea de gândire a tuturor celorlalţi. Societatea respectivă devine o dictatură, o tiranie, chiar dacă, aparent, numai a singură persoană este afectată.
Democraţia presupune adeziunea totală, fără rezerve şi fără ipocrizie, la principiul pluralismului, la deontologia presei, la regulile dezbaterii academice, ale dezbaterii publice în general. Abia după acestea putem vorbi de dialog civilizat, de evitarea exceselor de limbaj şi altele.
Marius Mitea
Limitarea spirituala la "libertate" reprezinta prea putin daca nu stii ce sa faci cu ea si care ii sunt valorile. Adesea, facem greseala de a o considera singura conditie valabila, uitand se ne-o asumam cu responsabilitate. Libertatea, contrar tendintelor general propuse fiecaruia, nu ne asigura o justa eliberare in cadrul comunitatii. Este nevoie de o cunoastere si o intelegere a valorilor morale ale libertatii. A o reduce la un individ abstract reprezinta prea putin in intelegerea ierarhiei valorilor si a regulilor de convietuire. Am realizat prea putin la nivelul comunitatii, ca urmare a unei reactii individuale, nemanifestate in comunism si intarziate in prezent, in cazul unor incalcari grosolane ale normelor de convietuire ce incalca libertatea comunitatii. Putem insa constata si o lipsa de reactie a comunitatii, cand libertatea fiecaruia e incalcata. Comunitatile profesionale sau civice ori intelegerile sau pacturile sociale au un cuvant de spus, ca si personalitatile care vad in valorile morale reperul pentru o convietuire echilibrata, care este departe de ceea ce ne dorim. Astazi avem LIBERTATEA de a ne exprima, criticand fara restrictii disolutia sociala, politic-administrativa, economica. Cu toate acestea, nu reusim sa schimbam ceea ce nu functioneaza. DE CE?
ReplyDelete