Pentru creştinii ortodocşi, Săptămâna Patimilor este săptămâna de la sfârşitul Postului Paştilor, de la Sâmbăta lui Lazăr până la sărbătoarea Paştilor. Se mai numeşte şi Săptămâna Mare. Deşi există puţine surse care să indice modul în care era celebrată Săptămâna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuşi că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. Aetheria, aflată în pelerinaj la Ierusalim cândva la sfârşitul sec. al IV-lea descria astfel cele petrecute după slujba din Sâmbăta lui Lazăr: "...a început săptămâna Paştilor, pe care ei o numeau Săptămâna Mare", amintind de procesiunile de pomenire a Intrării Domnului în Ierusalim în prima zi a săptămânii (duminică). În timpul acestei săptămâni, se face pomenirea Patimilor şi Răstignirii Mântuitorului.
Vă propun un tur virtual al Bisericii Sfântul Visarion (daţi click pe link-ul de mai jos), după care vă învit să cunoaştem împreună puţină istorie legată de acest lăcaş de cult.
http://www.imagofactory.ro/Imago_Factory/Visarion/BisSfVis.swf
Biserica Sfântul Visarion este situată în Piaţa Romană din Bucureşti şi a fost construită între anii 1910–1913 de către enoriaşa Elena Eraclide, născută Stârcea, în timpul arhipăstoriei Mitropolitului Primat D.D. Conon Arămescu Donici.
Piatra fundamentală s-a pus la 20 iunie 1910 de către fostul Mitropolitului Primat D.D. Atanasie Mironescu iar sfinţirea s-a făcut la 14 octombrie 1913, ziua Cuvioasei Parascheva, de către Arhiereul Valerian Rîmniceanu, fratele Episcopului şi marelui cărturar Melchisedec Ştefănescu.
Această biserică a fost construită după planurile arhitectului Ernest Doneaud, arhitect şef al capitalei, cel care a proiectat clădirea C.E.C.- ului din Bucureşti şi Cazinoul din Constanţa. Planul bisericii în suprafaţă de 230 m.p. este în formă de cruce treflată, iar arhitectura este o combinaţie a stilului bizantin şi moldovenesc cu o turlă mare Pantocrator şi două turle mai mici laterale cu scări de acces.
Pridvorul este deschis, în plan de formă ovală, cu trei arce supraînălţate sprijinite pe patru coloane din piatră de Vraţa (Bulgaria) cu capiteluri şi baze înflorate ridicate pe piedestale înalte la baza cărora se află scările de la intrare. Portalul de intrare, realizat din piatră, are un chenar ornamental având pisania la partea superioară şi un panou semirotund cu o icoană în mozaic reprezentând-o pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul. Pentru realizarea construcţiei au fost folosite ca materiale principale cărămida – zidărie aparentă parţial tencuită în panouri alternative, piatra, lemnul şi tabla de aramă pentru învelitoare. În exterior sub cornişe, deasupra pridvorului, există un registru de 11 ocniţe pictate cu icoanele Sfinţilor Apostoli şi una în mijloc cu icoana Sfântul Visarion. De asemenea, la baza ocniţelor există un brâu simplu iar în exterior, de o parte şi de alta a pridvorului, se găsesc câte două contraforturi.
Pictura în ulei, atât cea murală cât şi cea a icoanelor de pe catapeteasmă a fost executată de pictorul Constantin Gheorghiu, profesor la Școala de Belle-Arte din Bucureşti. În tabloul ctitorilor de pe peretele de apus sunt reprezentaţi: Mitropolitul primat Conon Arămescu Donici, Elena Eraclide, Constantin Eraclide şi Regele Carol I. În biserică, în partea dreaptă de la intrare se află mormântul ctitorului, Elena Eraclide trecută la Domnul în aprilie 1922. Lângă piatra funerară este construit un baldachin de o reală valoare artistică atât în ceea ce priveşte sculptura în marmură cât şi pictura. Pictura bisericii a fost restaurată în anul 1968 când în pridvor s-a adăugat icoana Sf. Visarion și icoana Sf. Calinic de la Cernica, lucrare executată de pictorul Arhim. Sofian Boghiu, iar între anii 2006 – 2007 au fost executate ample lucrări de reparații capitale la întregul sfânt lăcaş atât la interior cât şi la exterior. În aceeaşi curte cu biserica Sf. Visarion se află şi o rămăşiţă din fosta biserică parohială, cu acelaşi hram, demolată în cea mai mare parte în anul 1964.
Din studiul documentelor existente cât şi al sondajelor arheologice executate în vara anului 1961 de către Muzeul de Istorie al Oraşului Bucureşti se constată că trecutul istoric al resturilor rămase din vechea biserică Sf. Visarion este următorul:
I. Prima biserică zidită aici a fost de lemn, fapt dovedit de existenţa în interiorul fostei biserici din zid a cinci bârne de lemn de stejar – aflate sub cota pardoselii, care ar fi putut asigura întărirea fundațiilor acestei prime biserici care avea formă de navă cu absida altarului poligonală. Nu se cunoaşte anul construcţiei. Se presupune a fi începutul secolului XVIII.
II. După câteva decenii mahalagiii Visarionului au ridicat pe locul fostei biserici de lemn o altă biserică din zid tot în formă de navă şi cu absida altarului de formă poligonală. Nu se poate preciza nici de data asta anul construcției. În pronaos se găseşte un mormînt, iar inscripţia de pe piatra funerară arată că sub ea se odihneşte un oarecare Mihăilă răposat în anii de domnie ai lui Alexandru Moruzi de unde rezultă că înhumarea a avut loc între anii 1793-1796. Se presupune că biserica a fost construită pe la jumătatea sec. XVIII de Mihăilă care, având calitatea de ctitor a putut fi îngropat în pronaosul bisericii. Existenţa bisericii lui „Mihăilă” se confirmă şi din examinarea planurilor Oraşului Bucureşti, ridicate la anii 1789 şi 1791 de către Franz Purcel şi Ferdinand Ernst, ofiţeri topografi în armata de ocupaţie austriacă, planuri în care se menţionează numele bisericii „Mihăilescu”.
III. La 21 septembrie 1797 se sfinţeşte o altă biserică pe locul vechiului locaş ctitorit de „Mihăilă”, ridicată de data aceasta de către pe Kir Popa Petre Referendari, protopop al Bucureştilor, cu Anton Berhicean, logofăt şi cu cheltuiala altor creștini pravoslavnici în zilele domnitorului Alexandru Ion Ipsilanti, în a doua perioadă de domnie, aşa cum reiese din pisania bisericii. În această biserică a fost botezat Sf. Calinic de la Cernica. Această biserică a fost locaş de închinăciune până în anul 1913 când s-a zidit noua biserică Sf. Visarion, în faţa celei vechi.
IV. Prin sfinţirea în anul 1913 a noii biserici Sf. Visarion, vechea biserică a fost lăsată în părăsire ajungând o adevărată ruină. În 1964 autoritatea de Stat cât şi cea bisericească, cu aprobarea Direcției Monumente Istorice au dispus demolarea celei mai mari părţi din vechea biserică Sf. Visarion păstrându-se numai pridvorul şi pronaosul.
În anii 1965-1966 parohia, cu indicaţiile Direcției Monumente Istorice, a restaurat porţiunile păstrate din vechea biserică, prin consolidarea zidurilor, tencuielii interioare şi exterioare precum şi construirea unui nou acoperiş, iar în anii 1997-1998 întregul edificiu rămas a fost consolidat şi restaurat în prezent având destinaţia de bibliotecă parohială. De menţionat că pe lângă preocuparea permanentă pentru îngrijirea, conservarea şi sporirea acestui patrimoniu mobil şi imobil şi pentru săvârşirea cultului divin public în cele mai bune condiții, la Parohia Sf. Visarion se desfăşoară şi activităţi social-caritabile care au ca scop ajutorarea persoanelor aflate în dificultăţi materiale cu haine şi alimente colectate de la diverşi donatori şi distribuite acestor persoane nevoiaşe. Mai mult, în prezent este în curs de realizare un centru social – medical parohial în care se va pune la dispoziție gratuit persoanelor fără posibilităţi materiale servicii medicale de specialitate, meditaţii la disciplinele şcolare cele mai importante cu copiii preocupaţi de învăţătură, activităţi catehetice cu copiii preşcolari etc., toate asigurate prin voluntariat de fiii duhovniceşti ai parohiei cu pregătire de specialitate în aceste domenii. La parohie îşi desfăşoară activitatea un cor mixt alcătuit din persoane cu studii de specialitate muzicală care asigură răspunsurile la Sfânta Liturghie şi prezintă diferite concerte de muzică bisericească în duminici şi sărbători. O activitate permanentă desfăşurată la Parohia Sf. Visarion încă din 1996 este cea oferită de biblioteca parohială unde credincioşii din parohie şi din afara parohiei pot împrumuta pentru lectură acasă Sfânta Scriptură, cărţi de rugăciune, cărţi duhovniceşti, audiobook-uri și CD-uri cu conținut duhovnicesc şi pot citi Ziarul Lumina și Lumina de Duminică.
Radu Vişan
No comments:
Post a Comment