Văd în ultimul timp că este la mare modă ca presa occidentală de prestigiu să critice politica Bucureştiului din ultimele săptămâni şi chiar să ameninţe sub diferite forme cu sancţiuni din cele mai bizare la adresa României.
Ne spun abia astăzi, pe un ton răspicat, că am intrat în Uniune fără a fi pregătiţi suficient atât noi, cât şi Bulgaria. Mă surprinde această făţărnicie a descoperirii de ultim moment a jurnaliştilor occidentali, căci eu ştiu că din anul 2000 era stabilit foarte clar ca în anul 2007 să aderăm la acest club elitist. Şi atunci şi acum se cunoştea foarte bine „bagajul nostru de cunoştiinţe în ale democraţiei” şi cam mereu se făceau remarci laudative că am făcut progrese importante, că suntem pe drumul cel bun, că mergem hotărât spre integrare.
Astăzi suntem în anul de graţie 2012 şi văd că ne întoarcem la anul 2000, când se spunea că avem mult de recuperat pe calea integrării. Mai toţi jurnaliştii occidentali au descoperit abia acum, după 12 ani, că nu suntem pregătiţi pentru a avea un stat de drept. Au descoperit oare oficialităţile Uniunii că după 5 ani de convieţuire împreună au cam minţit câd făceau remarci laudative la adresa progreselor României şi ale Bulgariei?
Cred că aceşti domni s-au născut ieri, au terminat facultatea de jurnalism acum două ore şi au început să se documenteze despre democraţia din Balcani în ultimele 10 minute. Personal cred că această formă de exprimare este o formă subtilă de scuză a Europei Vestice asupra sistemului incorect de a evalua condiţionat şi subiectiv starea democraţiei româneşti. Mai mult, cred că se implică părtinitor şi fără nici un fel de responsabilitate în tranşarea unui anumit verdict pe care populaţia trebuie să-l dea la referedumul din 29 iulie, acest an.
Mă întreb dacă ţările membre ale Uniunii au fost aşa de oarbe precum justiţia românească la tot ce s-a întâmplat în România din anul 2007 până în prezent. Oare ele nu au constatat unele derapaje făcute de toate guvernele care s-au succedat la cârma ţării? Oare nu s-a putut vedea că instituţiile statului îşi slăbesc autoritatea de la o zi la alta şi că funcţionarea lor este pusă în pericol? Eu cred că au evaluat corespunzător fiecare disfuncţionalitate, dar au preferat, din multiple motive, să tacă, să le tolereze şi chiar să încurajeze acest fenomen disfuncţional.
Promovând o astfel de politică făţarnică faţă de cele două state „problemă”, iată unde s-a ajuns: să fim criticaţi aspru că numai acum încălcăm regulile democratice, că până mai ieri am fost buni şi corecţi, iar astăzi am început să batem câmpii. Dacă aceşti observatori ar fi cu adevărat corecţi, atunci ar trebui să roşească din cap până în picioare şi să-şi ceară scuzele de rigoare pentru necinstea sau incopetenţa de care au dat dovadă.
Dacă nu au avut ochi pentru a vedea „marile” derapaje de la regulile democraţiei, de un singur lucru mărunt trebuiau să se alarmeze şi să constate că în România s-a ajuns cu toleranţa la fundul sacului în ceea ce priveşte funcţionarea corectă a instituţiilor statului. Mă întreb cum de nu au fost şocaţi că nici o instituţie din ţară nu a vrut să abordeze problema plagiatului lui Victor Ponta şi s-a recurs la sprijin din afara graniţelor pentru a dezvălui aşa ceva? De ce au tolerat ca această ştire venită de la o revistă străină să fie comentată în mai toate înaltele medii politice fără a avea şi un punct de vedere de la instituţiile de specialitate româneşti? Cum este posibil să tolerezi ca instituţiile de specialitate româneşti să fie marginalizate şi sfidate de toţi acei „responsabili” ai democraţiei europene?
Este jenant să constat că pentru România se aplică alte reguli de evaluare, mult mai dure, care fac ca mai toţi cetăţenii români să lăcrimeze la indiferenţa şi tupeul unor jurnalişti şi politicieni de vârf din spaţiul european. Chiar dacă din cauza crizei aceştia nu pot să ne dea la toţi batistele necesare pentru a ne şterge lacrimile, noi românii vom sancţiona pe plan intern pe toţi aceia care se fac vinovaţi de dezastrul instituţional şi mai ales de producerea acestor derapaje de la regulile democraţiei, cam de mul ştiute de Uniune, dar tolerate în mod nejustificat în cercurile de conducere ale acestui înalt for european.
Curăţenia mediului politic românesc o vom face noi, reaşezarea sistemului de funcţionarea al instituţiilor statului o va impune societatea civilă românească, iar drumul spre democraţia adevărată îl vom parcurge cu fruntea sus, trecând chiar sfidători pe lângă toţi cei din forurile Uniunii care astăzi ne fac vinovaţi de tot ceea ce ei au tolerat şi încurajat să se producă în România, adică revolta neamului faţă de inconsecvenţa şi neputinţa celor care ne critică. Cred că suntem în stare să ne ştergem singuri lacrimile, dar avem o rugămite: CA CEI CARE NE CRITICĂ SĂ NE SPELE ŞI BATISTELE ŞI SĂ LE PĂSTREZE CU GRIJĂ, PENTRU CĂ O SĂ AIBĂ LA CE LE FOLOSI FOARTE CURÂND!
Mircea Vintilescu
No comments:
Post a Comment