Îmi vine în memorie problema cu bicarbonatul de sodiu care se pune în tradiţionalii noştri mititei. Atunci toată lumea se agita pentru că UE dorea să interzică acest produs care nu otrăvea pe nimeni, nu-i epuiza resura de apă, nu-i dărâma casa etc. În această situaţie chiar Primul Ministru a intervenit direct şi a mai calmat spiritele. Mulţi dintre noi, oameni simpli sau personalităţi publice, încercam un sentiment de revoltă faţă de o atitudine prin care ne simțeam marginalizaţi. Fiecare a comentat cu argumente solide acest subiect şi a încercat să spună: PÂNĂ AICI UNIUNE EUROPEANĂ, NOI SUNTEM SUVERANI ŞI NU PERMITEM AŞA CEVA.
Acum când ni se bagă pe gât proiecte ucigaşe privind exploatarea gazelor de şist, prin care urmează să fim îndopaţi cu o mulțime de substanţe poluante periculoase şi mai ales cancerigene, care ne vor afecta nu numai calitatea mediului în ansamblul său, ci chiar resursele de apă din multe sate şi oraşe, calitate care va fi deteriorată de aşa natură încât nici cu tehnologiile de vârf nu o vom mai putea trata, NOI TĂCEM.
Cântăm această simfonie a tăcerii şi când vedem cum suntem minţiţi şi dezinformaţi de proprii noştri politicieni, care una spun public şi alta fac pe sub ascuns, dând undă verde exploatării acestor resurse fără a respecta chiar ei legile naţionale în domeniu, tăcem chiar când unii dintre confraţii noştri, simpatizanţi ai unor persoane police de la care aşteaptă diverse favoruri, se pronunţă faţă de această problemă cum este o simplă bagatelă sau o invenţie a unor puteri străine duşmănoase ţării noastre.
Oameni buni, nu vi se pare că acest comportament asimetric față de propriile noastre interese ne vor duce la pieire? Credeţi că bicarbonatul de sodiu este tot una cu substanţele cancerigene? Dacă mâncăm din când în când cu multă plăcere mititeii cu bicarbonat de sodiu, apă trebuie să bem cam cel puțin 2,5 litri pe zi. De unde o să luăm acest necesar de apă şi cu ce preţ? Nu vă îngrijorează lucrul acesta?
Ca să vă convingeţi ce înseamnă şi mai ales ce efecte poate avea această resemnare prostească, vă invit să mergeţi în orașul Voluntari de lângă Bucureşti, unde a fost identificată în apa subterană freatică prezenţa unei substanţe cancerigene. Toţi posesorii fântânilor şi puţurilor care captează această apă (şi aceştia sunt foarte mulţi), au fost imediat informaţi să nu mai consume această apă contaminată nici în scop potabil şi nici în alte scopuri (pentru îmbăiere, spălat rufe, prepararea hranei, spălatul veselei, udatul grădinii etc.).
Problema care se pune acum pentru populaţia afectată de acest dezastru este legată de modul cum vor fi asiguraţi cei minim 100 litri de apă de persoană, respectiv cine îi poate asigura în depline condiţii de siguranţă, dacă ritmicitatea aprovizionării se poate face zilnic, cum va stoca populaţia aceste volume de apă în fiecare gospodărie şi nu în ultimul rând ce preţ se va pretinde locuitorilor afectați pentru asigurarea acestor servicii.
Pentru acest prejudiciu adus populaţiei din Voluntari, am înţeles că până acum nimeni nu a fost găsit vinovat, iar problema cu POLUATORUL PLĂTEŞTE este doar o poveste pentru adormit copiii. Autorităţile noastre se mişcă foarte greu, apoi trebuie aduse probe clare în justiţie, iar procesul durează ani în şir. Trebuie să înţelegem că setea la care va fi expusă populaţia afectată nu aşteaptă verdictul de la Strasburg, căci din România sunt puţine speranţe.
După cum se poate vedea din acest tragic eveniment, majoritatea populaţiei pătimeşte nu numai chinul deficitului de apă, sărăcia pe care o generează în buzunarul fiecăruia, dar va fi afectată chiar starea de sănătate a multura dintre locuitorii care nu sunt pregătiţi educaţional pentru a înţelege cum să utilizeze în condiţii de igenă corectă apa adusă cu mari sacrificii de nu se ştie unde. Dacă unii sărăcesc, alţii, puțini cei drept, se îmbogăţesc pe spinarea nevoiaşului tăcut şi ignorant.
Plătim prea scump preţul acestei tăceri, preţul acestei ignoranţe care ne va duce în mod sigur la dezastrul naţiei, chiar la dispariţia noastră, dacă nu vrem să ne schimbăm comportamentul. Dacă mititeii pentru care am făcut atâta zarvă sunt mai importanţi decât viaţa noastră, atunci chiar suntem mici şi trebuie să fim puşi pe grătar la foc mic, pentru a ne rumeni pe îndelete sufletele lipsite de speranţa de a trăi omeneşte.
Nu vreau să cred că bicarbonatul de sodiu poate fi considerat liantul societăţii civile, că numai el ne poate face să acţionăm unitar. În fond acesta este doar o substanţă chimică inofensivă care ne poate genera doar regurcitaţii în caz de balonări. De aşa ceva societatea civilă nu are nevoie, căci numai o educaţie civică solidă ne poate vindeca de sindromul tăcerii, al ignoranţei şi mai ales al dezinteresului faţă de propria noastră persoană.
Mircea Vintilescu
No comments:
Post a Comment