Şi eu cu cine votez?

A început campania electorală pentru alegerile locale. Mulţi candidaţi la diferite funcţii de primari, preşedinţi de consilii judeţene sau consilieri care au ceva dare de mână au demarat procedura de lipire de afişe sau de atârnare a banner-elor prin toate colţurile oraşului.

Pe mijloacele de comunicare media şi electronice, foarte mulţi necunoscuţi încep să ridice în slavă ba pe unul, ba pe altul dintre candidaţi, atribuindu-le merite pe care nici chiar ei, candidaţii nu le cunosc. Se fac întruniri electorale şi se cheltuie o grămadă de bani pe diferite materiale de propagandă care mai de care mai năstrujnice.

Mulţimea participă, dar nu prea înţelege mai nimic din tot ceea ce candidaţii încearcă să promită în laudele delirante ale susţinătorilor de campanie. Interesant este că nici o formaţiune politică nu a prezentat public o strategie sau un program electoral pentru candidaţii lor, dar mai trist este că nici nu o poate susţine public.

Eu am început să colecţionez câte ceva din promisiunile electorale ale candidaţilor pentru Primăria Bucureştiului sau pentru primăriile de sectoare. Sunt adevărate perle ale necunoaşterii problemelor de administrare al acestui spaţiu urban. Iată câteva dintre acestea:

• „militez pentru siguranţa cetăţeanului” de parcă acest lucru nu reprezintă o prevedere legislativă care intră în obligaţiile instituţiilor de profil;
• „vreau un oraş mai curat” de parcă mizeria urbană ar fi tolerată prin lege şi nu reprezintă o sarcină de serviciu a edililor;
• „voi apăra integritatea spaţiilor verzi” lucru care este garantat de lege şi intră în atribuţiile administrării oraşului etc.

Alte categorii de promisiuni sunt reluate din campaniile anterioare şi prezentate ca elemente de noutate electorală:

• „vom rezolva problema câinilor fără stăpân”;
• „voi face un nr. X de parcări”;
• „vom construi apartamente ieftine, destinate prioritar tinerilor”;
• „am să asfaltez toate străzile”
• „am să introduc reţele de apă şi canal în cartierele mărginaşe”  etc.

Unii candidaţi care au lăsat modestia la o parte, promit locuri de muncă, pensii, ajutoare sociale, refacerea platformelor industriale cu marile lor uzine, bani în sumă de maxim 20.000 Euro pentru fiecare locuitor şi exemplele pot continua în delirul imaginaţiei verbale.

Ca element care mă intrigă este tocmai faptul că unii cetăţeni chiar încep să creadă noianul acestor promisiuni. Ba mai mult, se încearcă să se inducă ideea că până mai ieri a existat un sac plin cu bani de care edilii anteriori nu au ştiut şi el a rămas ascuns printr-un cotlon al primăriei, aşteptând ca noul candidat să dea de el şi să-l împartă populaţiei.

Faptul că la promisiunile fantasmagorice sau la promisiunile care intră în atribuţiile directe atribuite prin lege acestor gospodari ai oraşului, populaţia nu are nici o reacţie, evidenţiază şi o lipsă acută de cunoştinţe din partea majorităţii electoratului privind rolul şi locul primarului, atribuţiile concrete ale acestuia, sistemul legislativ care dă cetăţeanului nişte drepturi de care nici până astăzi nu a beneficiat.

Toţi candidaţii, dar absolut toţi, încearcă să beneficieze de lipsa de educaţie a electoratului şi în loc să prezinte programe de dezvoltare edilitară specifice noilor vremuri pe care le trăim, vin cu elemente arhaice sau cu atribuţii care le stau scrise în fişa postului, încercând astfel să obţină cât mai multe voturi.

În aceste condiţii se ridică pe drept cuvânt întrebarea: EU CU CINE VOTEZ? sau PE CINE SĂ CRED?

Putem vota mincinoşii sau demagogii? Da, doar dacă nu suntem la curent cu tot ce ar trebuie să ştim despre modul cum trebuie organizat şi exploatat în mod optim în folosul cetăţeanului o aşezare urbană. Pun rămăşag pe 1000 de Euro că nici un candidat nu poate da o definiţie corectă a oraşului, respectiv să spună ce reprezintă el şi cum trebuie exploatată acea urbe. Fără această minimă cunoaştere asupra a ceea ce vrei să conduci, stau şi mă întreb ce performanţă poţi să-i ceri viitorului edil?

Mircea Vintilescu