Marea tristeţe a bucureşteanului

CANDIDAŢII LA PRIMĂRII TOTAL NEPREGĂTIŢI, DAR ŞI MULTĂ POPULAŢIE FĂRĂ O MINIMĂ EDUCAŢIE CIVICĂ

Campania electorală este în plină desfăşurare. Mulţi candidaţi, atât la Primăria Generală a Bucureştiului, cât şi la primăriile celor şase sectoare, au început să supraliciteze cu diverse aberaţii, care mai de care pline de ridicol.

Se bate multă monedă pe câinii fără stăpân, pe spaţiile verzi şi pe locurile de parcare. Toţi spun că aceste probleme „prioritare” pentru bucureştean vor fi soluţionate fără mari cheltuieli şi aproape imediat după înscăunare.

Primarii încă în funcţie promit continuitate, dar nu specifică la ce. Ca să-i ajut le spun eu: la nimic! Sau pentru cei mai „harnici”, probabil, la furat.

Televiziunile, ca să-şi facă rost de treabă, interviază câte un cetăţean cam de vârsta a treia, de obicei fără prea multă carte, care se lansează în sugestii total neadecvate pentru a trăi comod într-o capitală europeană. Ici-colo, câte un tânăr mai îndrezneţ, se bagă şi el în discuţie şi continuă şiragul de aberaţii fără să-i roşească puţin obrajii pentru că este total în afara subiectului.

Analiştii politici, ca mai mereu, dau proba de foc a neînţelegerii rolului lor şi încep a filosofa pe teme care nu au nimic în comun cu evaluarea programelor electorale ale candidaţilor, ci mai mult cu luptele de culise dintre ei şi unele trusturi de presă.

Ce putem constata însă până în acest moment:

  1. Avem o grămadă de candidaţi total nepregătiţi în probleme de gestionare durabilă a unei localităţi sau ale unui sector.
  2. Toţi candidaţii, dar absolut toţi, pot concura cu succes pentru postul „aşa nu trebuie să se prezinte un candidat” şi nu cred că s-ar putea face o departajare pentru ocuparea locului fruntaş.
  3. Nici un candidat nu cunoaşte rolul primarului atribuit de legiuitor în gestionarea unui oraş şi de aici, poţi foarte repede să înţelegi gafele pe care le face fiecare candidat, susţinând aberaţii după aberaţii.
  4. Toţi spun că au soluţii şi bani pentru implementarea lor, însă refuză să le facă publice, motivând că este bine să-i credem pe cuvânt.
  5. Populaţia parcă s-a imbecilizat total şi acceptă aşa, ca păstorul moldovean din Mioriţa, să cadă cu promisiuni din cer, precum ploaia mocănească. 
  6. ONG-urile în mai toate cazurile au dovedit că sunt realmente inutile pentru societatea civilă, având implicaţii total neadecvate.
  7. Partidele politice stau retrase în carapacea lor şi nu îşi susţin candidaţii, pentru că nu au strategii şi programe coerente pe care să le prezinte public, ferindu-se astfel de critici şi mai ales de ruşinea necunoaşterii rolului pe care ar trebui să-l îndeplinească.

Nimeni nu a pus în discuţie (nici măcar populaţia bucureşteană) faptul că asistăm astăzi la o discriminare serioasă a populaţiei atât la nivelul capitalei, cât şi în interiorul fiecărui sector.

Astfel, avem populaţie care beneficiază de servicii edilitare aproape mulţumitoare şi populaţie care nu beneficiază de aşa ceva, dar care plăteşte cam aceleaşi taxe şi impozite la administraţia publică.

Se asigură, pentru un mic segment de locuitori, condiţii bune de recreere, în timp ce pentru alţii, chiar în zona rezidenţială, poluarea fonică, poluarea aerului şi poluarea morală este bine întreţinută chiar de către edilii în funcţie.

La nivelul şcolarilor, discriminările sunt şi mai mari. Unii beneficiază de şcoli foarte bine dotate, pe când alţii nici măcar nu pot visa la aşa ceva. Unii copii au spaţii de joacă bine amenajate, în timp ce alţii stau în apartamente şi se înstrăinează în faţa televizorului sau a calculatorului.

Nimeni nu discută despre riscurile existenţiale din această capitală de ţară şi nici despre modalităţile de diminuare a acestor riscuri. Nu se discută despre bolile urbane mai ales la copii şi nici despre îmbunătăţirea sistemului de asisistenţă sanitară.

Cred că suntem capitala care manifestă cel mai mare dezinteres faţă de problemele sociale care ar trebui să fie asigurate de primării şi nimeni nu ia în discuţie această problemă.

Nu se abordează problema dezvoltării funcţionale a oraşului. Nu se discută despre vocaţia lui culturală. Despre problemele amenajării zonelor comerciale se discută sporadic şi fără o finalitate clară.

Problema dezvoltării serviciilor care trebuie să protejeze cetăţeanul legat de ceea ce cumpără pentru alimentaţia curentă… nici vorbă.

Nu s-a cerut nici unui primar să prezinte bilanţul realizărilor sau al nerealizărilor din mandatul pe care în curând îl încheie, dar populaţia participă la diferite manifestaţii organizate de aceştia şi acceptă sub forme mascate mita electorală.

Se pot spune mult mai multe despre această campanie electorală ineficientă şi infectă, dar pentru moment mă opresc aici.

 

Cred că cetăţeanul educat începe să înţeleagă că, tolerând aceste forme de manifestare a tuturor, ne construim un viitor tare sumbru, iar copiii şi nepoţii noştri ne vor eticheta aşa cum trebuie, adică nişte analfabeţi urbani.

Mircea Vintilescu

No comments:

Post a Comment