Marea mizerie… democratică

Din cele mai vechi timpuri, "judecătorul” sau “judecătorii” aveau întotdeauna dreptate. Fie că vorbim de Caligula, Nero, Cezar sau de Irod, de Inchiziţie, de Procesul de la Nurenberg, de tribunalele poporului din fostele ţări socialiste şi comuniste, dar şi de nenumăratele tribunale care condamnă terorismul (vezi cazurile de la Guantanamo)  “judecătorii” lor au avut întotdeauna dreptate şi “au aplicat litera legii” din acele timpuri.

Sistemul roman de drept, acela care promova census şi atâtea legi nedrepte, eludate de toţi cei sus puşi şi aplicabile întotdeauna numai şi numai asupra prostimii din întregul Imperiu Roman, s-a perpetuat de-a lungul secolelor la fel de nedrept şi de părtinitor, devenind aproape infect, poate mai mult ca niciodată în istoria omenirii, la acest început de secol XXI.

Toţi clamează democraţia dar numai în sensul bine stabilit: “dă-te tu la o parte de pe scaun, ca să mă aşez eu cu acoliţii mei şi cu legile mele”. Legea talionului, vendetta, omerta, toate sunt mai actuale ca niciodată în istoria “modernă” a omenirii. Iar România nu face nici o excepţie în acest sens. Diferă doar domeniul lor de aplicare.

André Maurois spunea:

• “We owe to the Middle Ages the two worst inventions of humanity - romantic love and gunpowder.” (Datorăm Evului Mediu cele două invenţii groaznice ale umanităţii: romantismul şi praful de puşcă).

• “There are certain persons for whom pure Truth is poison” (Sunt anumiţi oameni pentru care Adevărul reprezintă o otravă).

• “Above all things, never be afraid. The enemy who forces you to retreat is himself afraid of you at that very moment” (Nu vă temeţi, orice-ar fi. Duşmanul care vă forţează să vă retrageţi se teme el însuşi de voi în acel moment).

La finalul acestei luni de vară, iunie 2012, după numai trei zile de caniculă, asistăm la următoarele:

BUCHAREST, Romania (AP) — A Romanian ex-prime minister shot and wounded himself Wednesday, hours after the country’s highest court ruled that he must serve a two-year prison sentence on corruption charges, the country’s current premier said. Media reports said he had shot himself in the neck. (http://www.suntimes.com/news/world/13310798-418/ex-romania-pm-nastase-shoots-self-after-courts-sentence.html)

BUCHAREST, June 20 (Reuters) - Former Romanian prime minister Adrian Nastase tried to kill himself on Wednesday when police came to take him to start a two-year jail term for corruption, a case touted by Romania as proof that it is getting tough on graft. Nastase appeared to have attempted suicide when police arrived at his house in an upmarket part of the capital to take him to prison, the Bucharest Court of Cassation and Justice said in a statement. A Reuters witness saw the 61-year-old, who was prime minister from 2000 to 2004, being stretchered from the house and taken away in an ambulance. Local media reported he had shot himself with a pistol and was wounded in the neck. (http://www.chicagotribune.com/sns-rt-romania-corruption-update-1l5e8hknbk-20120620,0,5352151.story)

Aici, în dosarul Năstase, ceva pute groaznic. V-aţi gândit vreodată că fiecare din noi putem fi victime ale aceleiaşi mârşăvii??? Dar noi toţi nu cântărim cât Năstase. Noi suntem pulimea. Şi noi nu avem arme. Şi nici televiziuni ca să filmeze non-stop toate ilegalităţile.

În opinia mea, justiţia ar trebui aplicată corect. Dar ce te faci când judecătorii instrumentează dosare politice, judecă după cum li se dictează şi mai ales, condamnă la ordin? Să urmăreşti cu obstinaţie un om timp de nouă ani, cu audierea a o mie de martori, numai de o parte, seamănă mai mult a răzbunare şi a încrâncenare a unora împotriva cuiva care a făcut totuşi ceva pentru această ţară. Nimeni nu este perfect. Nici Adrian Năstase nu a fost. Dar cum poţi cere unei fiinţe umane să fie perfectă într-o societate totalmente imperfectă?!

Grele vremuri trebuie să parcurgem. Trăim însă şi vremuri istorice. Puşcăriile politice nu vor dispărea niciodată. Şi nici procesele politice. Indiferent sub ce formă se derulează ele. Se spune că justiţia este oarbă. Adică, explicaţia stupidă, perpetuată de-a lungul timpurilor, ar fi că ea judecă “drept”, indiferent de poziţie socială, rang, rasă, avere etc., etc. Greşit, total greşit. Justiţia este oarbă, pentru că într-o mână ţine sabia – cu care taie capetele politice nesupuse, sau capetele pulimii fără apărare, iar în cealaltă mână ţine balanţa – adică cele două talere care pot atârna întotdeauna într-o parte sau alta, depinde de cine se află pe unul dintre talere. Oare judecata umană poate fi pusă pe cântar? Chiar şi metaforic vorbind, cine judecă de fapt pe cine?! Un om judecă un alt om. Judecătorul, om şi el, supus tuturor sentimentelor, resentimentelor, presiunilor sau hachiţelor timpului, se aşează în scaunul său somptuos, ia ciocănelul în mână – simbolul suprem al ghilotinei de altă dată – şi dă verdictul “tăierii capului” sau al firului vieţii unui alt om, pentru că printr-o împrejurare sau alta a fost pus în acel scaun, precum Anna şi Caiafa, crezându-se în final Pilat din Pont.

"Nu sunt un fan al lui Adrian Nastase. Dar cred că pe un dosar fără probe, care e discutabil, despre lucruri din campania electorală - nu asta e corupţia din Romania. Corupţia e la băieţii deştepti care fură sute de milioane de euro din contractele din energie", a spus Vanghelie.

Cine plăteşte erorile judiciare?! Cine plăteşte cazurile dramatice fără motivaţie?! Cine pedepseşte comportamentele inumane ale unor semeni, la fel ca noi, îndreptate împotriva altor semeni, doar pentru că timpurile i-au ridicat la un moment dat pe un piedestal plămădit tot de unii semeni de-ai noştri?!

Mona Bernhardt-Lörinczi