Astăzi, 29 iulie 2013, se împlineşte un an de când aţi fost furaţi în cel mai mârşav joc al puterilor care vor să vă pună pumnul în gură: Referendumul din 29 iulie 2012. O clică de aşa zişi “băieţi deştepţi” s-au coalizat împotriva intereselor unei ţări întregi şi mai ales împotriva celor mulţi şi nevoiaşi din această ţărişoară extrem de încercată.
Vi s-a promis “să trăiţi bine” şi aţi primit pentru aceasta:
- la felul întâi – tăieri de salarii, concedieri nedrepte, restructurări şi privatizări în spatele cortinei, făcute în folosul buzunarelor proprii;
- la felul al doilea – preţuri usturătoare la utilităţi prin creşterea TVA cu 24% şi “eliminarea pe cale naturală” a pensionarilor;
- la felul trei – restricţii la o educaţie adecvată şi la o sănătate normală prin plecarea specialiştilor din ambele sisteme gestionate tot în favoarea buzunarului propriu, din avutul şi cotizaţiile tuturor;
- iar ca licoare bahică – hăhăituri, atacuri şi discursuri inepte ale unuia care şi-a câştigat la “masa verde” prin fraudă şi minciună, dreptul suprem de viaţă şi de moarte asupra mulţimii din afara cercului de influenţă, dar mai ales asupra celor 7.400.000 de voturi date de cei care au crezut că se pot exprima încă liber împotriva unui impostor pus pe răfuială şi miştocăreală continuă la adresa tuturor.
Acum un an de zile ascultam cu toţii discursurile incisive ale USL-ului, din timpul campaniei pentru referendum, prin care ni se dădea speranţa unei schimbări radicale la vârf, după care totul s-a fâsâit ca un balon care pierde aerul după ce a stat prea mult umflat.
De un an de zile am asistat cu toţii la emisiuni pro şi contra regimului şi am înghiţit cu toţii toate mitocăniile posibile şi imposibile, exprimate de tabăra proscrisă prin vot, care încă încearcă să ne arate că albul e negru şi negrul e alb, de parcă am fi toţi nişte retardaţi. Tot de un an de zile am asistat cu toţii la contracararea acestor explicaţii inepte, prin tot felul de exprimări politicoase, elevate, precaute, cum că legile, aşa prost făcute şi cu lipsuri majore, trebuie respectate, pentru că deh… aşa este într-o democraţie… tot omul trebuie să respecte toate legile.
Între timp, acoperirea furăciunilor şi a minciunilor au ajuns la rang de “interes naţional”, iar legea a ajuns ca o barieră, pe sub care s-au strecurat căţeii şi continuă să se strecoare, peste care au sărit dulăii şi continuă să sară, iar boii, noi, cei mulţi şi neputincioşi, am dat cu capul în ea.
Referendumul a fost posibil pentru că o mişcare pe Facebook a cerut RESPECT PENTRU ARAFAT, cetăţeanul care nu s-a născut în România, dar care pentru această ţară a făcut mai mult decât actualul guvernator impus de “Strâmta Poartă a Europei” şi de cei care conduc din turnul lor de fildeş adunătura de cetăţeni europeni veniţi din toate colţurile lumii şi îngrămădiţi pe vechiul continent din motive economice, politice sau existenţiale.
Odată cu trecerea anilor şi odată cu performanţele tehnologice, planeta noastră pare că se micşorează. Diversitatea culturală a numeroaselor popoare pare că se restrânge pe zi ce trece într-un spaţiu tot mai restrâns, un Turnul Babel al secolului 21, în care furnicarul de oameni nu doreşte să privească spre înaltul cerului, căutând parcă răzmeriţa la temelia lui. Oportuniştii căţăraţi pe spinările mulţimii (preocupată numai de “foale” şi de distracţii desuete) fac regula jocului şi o împrăştie prin vorbe meşteşugite celor cocoşaţi, care nu-şi mai pot ridica ochii spre ei, din cauza greutăţilor pe care şi le pun singuri în spinare, sau care le-au fost puse cu de-a sila, precum jugul la boi. Îndobitocirea este generalizată iar menirea celor din vârf este tocmai acest joc: stăpînirea celor mulţi, exploatarea lor materială, fizică şi psihică, nimicirea personalităţilor răzleţe şi vizionare, stăpînirea după reguli şi legi numai de ei ştiute.
Cine nu se respectă pe sine, nu merită respectat. Cine nu ştie să-şi apere interesele propriului vot şi aşteaptă de la alţii o rezolvare, nu merită compasiunea semenilor în timp de ananghie. Cine nu are puterea să înfrunte gloata dezlănţuită a asupritorilor nu merită să trăiască liber. Cine nu ştie care-i dreptul său de cetăţean al unei ţări sau a unei Uniuni, oricum s-ar numi ea, nu merită respectul acelei ţări sau al acelei Uniuni.
În Biblie scrie: “Cere şi ţi se va da. Bate şi ţi se va deschide” Români! Cereţi RESPECT PENTRU VOTUL VOSTRU DE ACUM UN AN. Bateţi la uşile unei legi strâmbe, măsluite, iar porţile vi se vor deschide.
ROMÂNI! RESPECT!
Mona Bernhardt-Lörinczi
No comments:
Post a Comment