Foarte important este modul cum se caută să se ascundă multe din elementele nocive ale tehnologiei de exploatare a gazelor de şist. Astfel, se vorbeşte că elementul principal al acestui mod de exploatare este fracturarea hidraulică. În realitate, acest procedeu de introducere a unor fluide în subteran cu presiuni foarte mari, încărcate şi cu anumiţi aditivi care să favorizeze dizolvarea rocilor, nu reprezintă un procedeu clasic care poate intra în categoria fracturării rocilor, ci mai de grabă de spălare/dizolvare a lor.
Deci se încearcă să se prezinte în mod tendenţios şi eronat această tehnologie pe care vor să o utilizeze unele firme. În schimb, nu se vorbeşte mai nimic despre adevăratul proces de fracturare care se va face asupra pachetelor de roci printr-o succesiune de EXPLOZII ÎN SUBTERAN, explozii care duc la adevărata fracturare/fisurare a rocilor. Acest procedeu se propune a se utiliza din forajul principal vertical în mai multe foraje orizontale care vor acoperii un cerc cu diametrul cuprins între 3 şi 6 km în plan orizontal. Tot pe aceeaşi gaură de sondă, se poziţionează forajele orizontale, sub prima încercare la adâncimi de cca. 20-50 m. până ce stratul de şisturi se epuizează. În aceste locaţii stratul de şisturi va fi fragmentat, fisurat şi rupt sub aspect tectonic pe toată grosimea lui.
De ce este trecut sub tăcere acest lucru? În primul rând nu problema exploziei sub aspectul modului ei de organizare a se produce, ar fi elementul dificil, ci efectul ei asupra stratului de roci. Aici nimic nu poate fi controlat pentru că formaţiunile şistoase nu sunt omogene (ele sunt anizotrope în termen ştiinţific), iar fisurarea produsă în acest tip de roci reprezintă un element total necontrolabil pe toate cele trei axe: longitudinal, latitudinal şi în grosime (sau pe axa înălţimilor).
După producerea acestor fracturări mecanice cu efecte de fisurare, de rupere şi desprindere a fragmentelor de roci, se trece la tehnologia hidraulică, care spală atât gazele de şist, cât mai ales fragmentele de roci desprinse din stat ce vor fi evacuate la suprafaţa solului.
Ce rămâne în urma acestui proces. Cavităţi mari (găuri), care sunt presate de pachete imense de roci sfărâmate şi necoezive şi care au rezultat în urma fracturării mecanice. Aceste spaţii fracturate dau pentru mari perioade de timp o mare instabilitate geotectonică a zonei, chiar şi în situaţia în care nu se produc în zonă în mod natural, nici cele mai mici seisme. În schimb, prin tendinţa naturală de reaşezare a striurilor de rocă atât sub efectul gravitaţiei, dar şi al marilor presiuni exercitate de pachetele de roci care repauzează peste stratul formaţiunilor de şist, această zonă care a fost dezechilibrată tectonic de către om, este generatoare de numeroase seisme cu intensităţi medii, fără a avea nici o legătură cu focarele naturale seismice existenete în zonă.
Dar când în zonă se produc în mod natural seisme cu intensităţi mici sau medii, întreaga zonă fracturată de om mecanic şi hidraulic, va reacţiona deosebit de violent în tendinţa de reaşezare a rocilor, mărind sau amplificând magnitudinea seismului natural incipient, până la valori care pot însemna un mare dezastru pentru tot ce reprezintă construcţii la suprafaţa solului.
Tocmai din acest punct de vedere ar trebui să se hotărască cu mare prudenţă când se iau deciziilor. Din acest punct de vedere mă întreb: Îşi asumă factorii decizionali răspunderea şi în ce fel se face această asumare de răspundere faţă de aceste dezechilibre create de mâna omului, într-o zonă cu seismicitate naturală activă, dar care mai şi beneficiază la suprafaţa solului de obiective care au fost dimensionate să reziste la grade reduse de seismicitate, aşa cum se prezintă aceste zone propuse explorării în prezent?
Amintesc că la cutremurul din anul 1977, zonele fostelor albii ale Dâmboviţei din Bucureşti, care au fost colmatate/umplute cu pământ, iar apoi au fost bine tasate şi pe care s-au construit diferite clădiri (blocuri), au reacţionat foarte diferit faţă de zonele învecinate din afara acestor albii colmatate, Aici (în zona centrală a oraşului) s-a constatat o amplificare a intensităţii seismice ce a determinat producerea celor mai multe prăbuşiri de clădiri/blocuri, sau avarierea foarte avansată a numeroase construcţii. Aceste zone care au fost cartografiate după diferite hărţi mai vechi au fost cele mai vulnerabile la efectul seismului din anul 1977, obligând municipalitatea fie la dărâmarea multor construcţii, fie la executarea unor lucrări foarte costisitoare de consolidări, program care nu s-a finalizat nici până astăzi.
Acest proces de fracturare mecanică prin explozii succesive atât în plan orizontal, cât şi vertical, mai prezintă şi alte riscuri majore, riscuri pe care le voi comenta însă cu altă ocazie.
Dar până atunci se ridică un mare semn de întrebare la adresa tuturor factorilor decidenţi privitor la modul cum NU RESPECTĂ legislația de mediu în vigoare, respectiv prevederile art. 3 din LEGE nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului respectiv:
”Art. 3. - Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei legi sunt:
...
b) principiul precauţiei în luarea deciziei;
c) principiul acţiunii preventive;
e) principiul "poluatorul plăteşte";
f) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;
h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;
i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.
Toţi cetăţenii aceste ţări trebuie să-i întrebăm pe aceşti politicieni şi funcţionari iresponsabili CINE LE DĂ DREPTUL SĂ ÎNCALCE LEGEA? CINE LE DĂ DREPTUL SĂ EXPUNĂ POPULAŢIA ŞI BUNURILE MATERIALE LA RISCURI MAJORE CARE PUN ÎN PERICOL VIAŢA ŞI SĂNĂTATEA OAMENILOR?
Propun în acest sens, ca NOI, SOCIETATEA CIVILĂ să transmitem o scrisoare deschisă instituţiei prezidenţiale, celor două Camere ale Parlamentului României, Guvernului României, dar şi instituţiilor subordonate acestuia, prin care să solicităm anularea hotărârilor şi a acordurilor care au fost emise cu nerespectarea prevederilor legale. (21 iulie 2013)
Mircea Vintilescu
No comments:
Post a Comment