Toţi suntem şocaţi de furia naturii dezlănţuită asupra Europei Centrale şi Sud-Estice. Vedem cum teritorii aşa-zis bine gospodărite, mari oraşe şi mai ales zeci de mii de oameni sunt afectaţi de ploile torenţiale şi în mod deosebit de inundaţiile catastrofale provocate de acestea. Mulţi spun că aceste fenomene extreme sunt rezultatul schimbărilor climatice. Alţii susţin că sunt doar nişte oscilaţii de moment ale climei. Eu înclin să cred că sunt produsul schimbărilor climatice, întrucât nimic nu este veşnic pe planeta noastră, totul este într-o dinamică efervescentă, inclusiv clima.
Interesant este că despre producerea acestor fenomene se vorbea încă de prin deceniul şapte al secolului XX, dar nu am făcut nimic în sensul dimunuării efectelor distructive şi/sau dăunătoare care se puteau aniticipa la acea vreme. Mai mult, am făcut totul pentru a accentua efectele distructive la adresa comunităţilor umane. Nu mă refer aici doar la români, ci şi la celelate naţii din bazinul dunărean, la nemţi, slovaci, austrieci, unguri, sârbi, bulgari etc.
Încă din antichitate se cunoaşte rolul de atenuator al zonelor forestiere în combaterea efectului distructiv al ploilor torenţiale, în diminuarea inundaţiilor, al alunecărilor de teren, al şiroirilor torenţiale etc. Dar noi, aşa cum spun juriştii, cu bună ştiinţă şi în mod repetat, am purces la diminuarea zonelor împădurite pentru a obţine profituri mari din agricultură, fără să punem nimic compensator în schimb. Am pus înaintea dreptului la viaţă, sănătate, bunăstare materială şi libertatea noastră, lăcomia pentru profituri cât mai mari. Am acceptat să fim minţiţi de aşa zişii ”oameni de bine” care ne abureau cum ne va afecta nivelul de trai dacă nu ne uităm şi nu luăm atitudine la dezmăţul care se face în modul de utilizare al terenului.
Dezastrul care s-a produs în urma acestor ploi torenţiale este doar începutul marii noastre tragedii. Vă invit să vedeţi cu atenţie culoarea apei din zonele inundate. Turbiditatea este maximă, sedimentele erodate de pe versanţi sunt antrenate de ape şi depuse în cea mai mare parte tot în albiile acestor râuri. Configuraţia geometriei albiilor se modifică prin colmatări semnificative ale suprafeţei active ale albiilor. După trecerea acestor viituri vom avea râuri care nu mai pot transporta în condiţii de siguranţă vechile debite de apă. Ploi mai puţin semnificative se vor revărsa cu violenţă. Iată că pentru câteva zeci de kilograme în plus de cereale ne putem pierde tot avutul agonisit de o viaţă, ne distrugem drumurile, podurile, barajele, ne punem în pericol chiar viaţa şi sănătatea, devenim mai săraci pe zi ce trece şi mai dependenți de mila celor care ne-au produs aceste necazuri.
Lacrimile şi plânsetul nostru de durere reprezintă nota de plată a indiferenței şi a lipsei noastre de cultură şi educaţie. Resemnarea de care am dat dovadă şi neimplicarea în problemele comunităţii ne aduce aici. Lăsăm totul pe mâna unor oameni specializaţi în retorica panglicăriilor, a minciunilor, a hoţiei fără ruşine şi apoi tot noi ne plângem. Credeţi că societatea ateniană nu a trecut prin aşa ceva după care a impus sistemul democratic? Ştim bine acest lucru dar se pare că fără nici un folos.
Mă aştept ca şoameni fără căpătâi şi fără Dumnezeu să înceapă să-şi arate cruda “milă” şi falsa bunătate față de cei afectaţi direct sau indirect de furia apelor. Vor face apel la solidaritatea umană, vor chema toate forţele să cârpească digurile, dar nu vor fi în stare să elimine cauzele efectelor dezastruase. Fiecare ”om de bine” îşi va etala incompetenţa şi analfabetismul în gestiunarea mediului înconjurător. Alţii vor organiza teledoane pentru strângerea de fonduri care nu vor ajuta în final la nimic. Nimeni nu va lua în considerare reamenajarea teritoriului, în aşa fel încât să se umble la cauze generatoare de dezastre şi nu la efectele acestora. De ce anticipez acest lucru? Pentru că ne-am pricopsit cu toţi incompetenţii şi analfabeţii neamului în funcţii de decizie. Dacă ne vom comporta ca şi până acum, necazurile noastre se vor înmulţi, vulnerabilitatea individului în faţa vicisitudinilor naturii va creşte, iar speranţele noastre la o viaţă mai bună vor deveni vise cu care se vor cumpăra continuu voturi pentru următoarele legislaturi.
Trebuie să apelăm la specialişti. Politicul am văzut unde ne-a adus… în pragul dezastrului. Trebuie să respectăm şi să sprijinim aceşti specialişti pentru că ei nu doresc să se îmbogăţească, ci vor binele comunităţilor într-un parteneriat durabil cu mediul înconjurător, indiferent de schimbările sau oscilaţiile climatice prin care trecem. Dacă învăţăm să respectăm specialistul ne vom respecta aşa cum se cuvine şi pe noi, iar aspiraţiile noastre spre mai bine vor putea deveni certitudini. Pentru acest lucru trebuie să repetăm prima parte a imnului de stat ”DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE”.
Mircea Vintilescu
Din somnul cel de moarte !
ReplyDelete