Scriu aceste rânduri fiind foarte indignat de tot ceea ce se întâmplă în zona de vârf a politicii din România, fără a lua în considerare un nume al unuia sau altuia dintre personalitățile politice sau demnitarii români (pe care personal îi detest), ci numai modul de comportament din ultimele zile al unor instituții de la vârful societății de care depinde nu numai soarta statului român, dar chiar și destinul fiecărui cetățean al acestei țări.
Pe scurt despre ce este vorba:
a. Parlamentul României după ce a votat legea referitoare la reducerea cuantumului C.A.S.-ului pe care angajatorul trebuie să-l plătească la stat, trimite această lege spre promulgare la instituția prezidențială;
b. Președintele României identificând niște elemente neclare în conținutul acestei legi, solicită consultări și cheamă la palatul Cotroceni pe reprezentanții Guvernului României pentru a da unele explicații lămuritoare, indicând foarte clar și ce anume îl interesează să afle suplimentar și în detaliu de la aceștia.
c. O primă reacție (îndreptățită zic eu) a Premierului este că a refuzat să se prezinte la Cotroceni, întrucât legea în discuție a fost înaintată de Parlament spre aprobare, nu de către Guvern.
d. Premierul în mod total nejustificat, revine asupra deciziei inițiale și anunță că se va deplasa la Cotroceni împreună cu ministrul de finanțe pentru a purta discuțiile lămuritoare pe această temă cu Președintele României.
Interesant sub aspectul cum este guvernată țara îl reprezintă ceea ce în mod concret s-a întâmplat la palatul Cotroceni în timpul discuțiilor purtate între reprezentanții Guvernului României și Președinte. Iată că din imaginile difuzate, cam ce a putut constata cetățeanul de rând:
1. Reprezentanții Guvernului au venit la aceste discuții total nepregătiți, fără a aduce și prezenta cifrele lămuritoare solicitate de Președintele României. Personal consider acest gest ca un act de totală sfidare manifestată de Guvern la adresa unei instituții reprezentative a statului Român. Nu știu cum ar fi reacționat actualul premier (persoană numită în această funcție), dacă el ar fi fost în postura de președinte (persoană aleasă de popor în această funcție), la acest act jignitor manifestat de către guvern față de o solicitare a șefului statului, dar cred că ar fi avut o reacție plină de nervozitate constatând că la guvern nu se muncește așa cum ar trebui.
2. Pentru a nu bloca discuția pur declarativă și plină de lozinci nejustificate rostite de către premier, discuție care nu lămurea cu nimic prezența premierului la Cotroceni, Președintele României se adresează direct și corect sub formă instituțională ministrului finanțelor pentru obținerea unui minim de informații lămuritoare care să-i permită promulgarea acestei legi la care Guvernul este autorul primordial. Răspunsurile date de către ministrul finanțelor sunt total năucitoare, respectiv lozinci care nu aveau nimic comun cu subiectul abordat, dar mai ales cu forme de adresare total neprotocolare și chiar jignitoare.
3. Exceptând faptul că un ministru, indiferent cine este el, în calitatea lui de demnitar al statului român, trebuie să utilizeze un limbaj protocolar și la obiect față de superiorul lui, respectiv față de premier și mai ales față de Președintele ales al țării, acest om a dovedit din plin că nu stăpânește nici problematică tehnică, nici cea politică și mai ales nici calitatea de demnitar, utilizând în repetate rânduri expresii care nu trebuiesc să se afle în vocabularul curent al deținătorului acestei funcții, respectiv: ”Dar v-am mai spus ...” adică auditorul este tâmpit și nu a priceput sau nu a înțeles ceea ce s-a rostit inițial (adică nimic la subiect) sau ”Repet ...” adică auditorul este lipsit de memorie și nu reține nimic, sau că este totalmente distrat în timpul discuției din care nu se putea înțelege absolut nimic etc.
Dar asupra asupra gafelor verbale și atitudinale făcute de acest ministru al finanțelor nu vreau să mai insist pentru că fiecare cetățean a putut să conștientizeze singur că el este total nepregătit pentru ocuparea acestui post sau funcții, iar salariul pe care îl primește de la contribuabilu român este total nemeritat. Mă întreb totuși ce criterii de selecție se folosesc pentru aducerea în Guvernul României a unor oameni care sunt total nepregătiți atât profesional cât și ca demnitar, căruia i se dă pe mână managementul și gestiunea finanțelor României?
Totuși elementul cel mai grav constatat de mine se referă la încălcarea cu bună știință de către reprezentanții Guvernului României a legislației în vigoare nu numai în domeniul administrării bugetului de stat, dar și în multe alte domenii, din care cel mai vizibil pentru cetățeanul de rând sunt abaterile din domeniul protecției mediului.
Lipsa de profesionalism a majorității demnitarilor români, asociată cu sfidarea cu bună știință sau conștientă a ierarhiilor instituționale, dar mai ales a legilor care ar trebui să stea la baza actului de guvernare aduce pe cât de repede, pe atât de sigur această țară în pragul ANARHIEI. Iată cum aceste formule anarhice de conducere a țării distrug toate structurile instituționale de funcționare ale statului român, dar mai mult, ele lovesc direct în starea de sărăcie a cetățeanului accentuând-o de la zi la zi, indiferent de vârsta sau poziția socială pe care o ocupă fiecare om.
Cred că societatea civilă în ansamblul ei este pe deplin îndreptățită acum să ceară demisia în bloc a Guvernului, a Parlamentului și a Președintelui României, solicitând demararea de urgență a alegerilor anticipate. Cu cât vom întârzia în a duce la bun sfârșit acest demers, cu atât starea de haos, de hoție și mai ales de destructurare instituțională a statului român se vor accentua. Cred că responsabilitatea cetățeanului în aceste momente este maximă și ea trebuie să se manifeste nu printr-o toleranță nejustificabilă, ci prin măsuri energice de solidaritate colectivă care să permită redresarea cât mai curând posibil a României.
Mircea Vintilescu
No comments:
Post a Comment