Salvaţi satul românesc – Episodul 1

SĂ DENUNŢĂM "CERTIFICATUL DE PROST" ATRIBUIT CETĂŢEANULUI ROMÂN

În condiţiile în care climatul economic şi social din România se confruntă astăzi cu grave convulsii atribuite unei crize mondiale, în care nivelul de trai al românilor se deteriorează semnificativ de la o zi la alta, este foarte greu de imaginat că vom reuşi să ne integrăm corespunzător la cerinţele comportamentului specific cetăţeanului european.

Lipsa de preocupare a tuturor formaţiunilor politice pentru găsirea unor soluţii eficiente de a ieşi din acestă situaţie, va accentua marginalizarea cetăţeanului român în cadrul marii familii europene, atribuindu-ne în mod nejustificat "certificatul de prost" pentru toate categoriile de sociale.

Una din cele mai grave stări de sărăcie în care cea mai mare parte a populaţiei se situează chiar sub pragul de sărăcie, se întâlneşte la nivelul comunităţii umane din mediul rural. Pentru a înţelege această stare jignitoare pentru o ţară europeană, trebuie să vedem cauzele care au generat în timp această stare de fapt.

Toate programele formaţiunilor politice care s-au succedat sau care îşi exercită astăzi puterea în stat privind dezvoltarea mediului rural, au ignorat politicile de dezvoltare ale satului românesc, promovând sub formă mascată pauperizarea ţăranului român, distrugerea infrastructurii agricole, încurajarea nemuncii şi mai ales a emigraţiei populaţiei rurale ca forţă de muncă activă în ţările situate în bazinul mediteranean. Consecinţele acestor politici se resimt astăzi foarte grav în mediul rural românesc şi destul de grav în ţările de adopţie legală sau ilegală a forţei de muncă plecată din satul românesc.

Astfel, Spania, Italia, Grecia etc. suportă în mod nejustificat o mare presiune a forţei de muncă rezultată din emigraţia românească, dezechilibrând semnificativ piaţa forţei de muncă din aceste ţări, fapt care a contribuit şi la aparţia a numeroase convulsii sociale.

În România, s-a trecut de la practicarea unei agriculturi intensive la agricultura de subzistenţă, prin care ţăranul român îşi asigură doar pentru sine şi familia sa minimul de produse agricole necesare unei existenţe sub-modeste, care niciodată nu va da speranţa depăşirii pragului de sărăcie.

Multe sate româneşti au cunoscut un ritm de depopulare alarmant, rămânând în cadrul acestora mai mult ca paznici ai gospodăriilor persoanele de vârsta a treia, eventual şi cu nepoţii acestora, care au fost rupţi de familia naturală, aceasta fiind plecată la muncă în străinătate. Sărăcia lucie, care s-a instaurat la satele ce astăzi sunt populate cu o forţă de muncă îmbătrânită, a determinat ca toate guvernele ce s-au succedat la conducere începând cu anul 1990 să promită, în preajma alegerilor locale şi parlamentare, acordarea de simbolice ajutoare sociale, condiţionate de existenţa unui anumit număr de animale în ogradă sau, de apartenenţa la o anumită formaţiune politică. Aceste ajutoare sociale nu numai că au descurajat munca, dar au şi împovărat nejustificat bugetul de stat, având consecinţe ulterioare foarte grave şi la nivelul populaţiei urbane.

Majoritatea aşezărilor rurale din România funcţionează astăzi ca spaţii rezidenţiale, situate în afara tuturor prevederilor legale specifice aşezărilor umane. Numai din acest punct de vedere trebuie să ne întrebăm dacă putem fi un stat european, sau un stat oriental, cu aşezări la nivelul societăţilor specifice Africii de Nord.

În secolul al XXI-lea satul românesc a reuşit aproape în totalitate să înlocuiască bordeiul cu construcţii supraterane (case, grajduri etc.), în care alimentarea cu energie electrică este deficitară, infrastructura edilitară nu există, sau este total insuficientă, dotările sociale, sanitare şi culturale sunt ridicole dacă nu inexistente, iar drumurile din intravilan sau extravilan devin impracticabile după fiecare ploaie, atât pentru ambulanţe, cât mai ales pentru autospecialele pompierilor.

Riscurile existenţei comunităţilor umane în mediul rural sunt majore; astfel, un banal incendiu la o căpiţă de fân generează pagube care afectează vieţi omeneşti şi bunuri materiale la nivelul a 3-5 gospodării învecinate, accentuând prin aceasta gradul de sărăcie a populaţiei. Lipsa dotărilor edilitare minime (reţele centralizate de alimentare cu apă şi canalizare a apelor uzate, reţele de canalizare a apelor meteorice, lipsa serviciilor de salubritate, dar mai ales a serviciilor de ocrotire a sănătăţii etc.), au determinat deteriorarea gravă a stării de sănătate a populaţiei rurale, având astăzi, spre ruşinea noastră şi a Europei, zone în care se înregistrează periodic epidemii de holeră, de boli hepatice, de bolii digestive etc., într-un ritm greu de imaginat, la care se adaugă în mod nefericit şi cel mai mare număr de pacienţi cu boli canceroase raportat la mia de locuitori din toată Europa.

În aceste condiţii, putem spune că toate formaţiunile politice care au condus România, au oferit cu o mare generozitate comunităţilor umane rurale şi satelor româneşti cele mai deforabile condiţii de existenţă, la care au ataşat, cu sadism, pentru fiecare locuitor care a participat la actul de votare şi "certificatul de prost".

Prognozele pe care le poate face orice individ utilizând numai aceste date sumare sunt foarte sumbre, rezultând din concluziile lor necesitatea de a ne pune următoarele întrebări:

• Acceptăm ca mediul rural – până când o să se autodistrugă – să devină principalul focar de mizerie, sărăcie şi de împovărare a întregii populaţii a României?
• Acceptăm ca în această situaţie să ne automarginalizăm în cadrul Uniunii Europene, sau chiar să ajungem în situaţia în care să fim excluşi pe motiv că am devenit un factor destabilizator la nivelul Uniunii Europene?
• Este cazul ca, începând chiar de astăzi, să denunţăm împreună "Certificatul de post" pe care guvernanţii ni l-au atribuit permanent şi să încercăm cu toţii să le cedăm cu dedicaţie acest certificat tuturor formaţiunilor politice care au condus România?

Pornind de la primul obiectiv principal enunţat de către MIŞCAREA EURO-CIVICĂ ROMÂNĂ prin care se propune: "formularea de soluţii pentru eradicarea pe termen foarte scurt a sărăciei, concomitent cu asigurarea în ritm continuu a creşterii gradului de bunăstare a populaţiei indiferent din ce comunitate umană face parte" şi raportat la situaţia existentă în zonele rurale româneşti, ne propunem ca pe parcursul mai multor etape să vă prezentăm spre analiză, dezbatere şi atitudine, mai multe concepte noi sau reactualizate, care stau în putinţa fiecăruia dintre noi de a le pune în practică, pentru a aspira la "mai bine" şi deci, spre normalitate.

Pentru satul românesc, vă propunem să dezbatem împreună un prim obiectiv care poate asigura prosperitate în cadrul fiecărei familii, respectiv conceptul "practicării unei agriculturi performante în gospodăria sătească", model care ne aparţine doar parţial sub aspect conceptual.

Este interesant să vă reamintim că în jurul anului 1900, regele Carol I a impus prin lege apariţia Băncii Agricole Române care să contribuie efectiv la dezvoltarea mediului rural şi implicit a agriculturii, prin asigurarea unor finanţări necondiţionate a tuturor lucrărilor agricole din câmp şi din gospodăriile ţărăneşti, fără nici un fel de dobândă.

Regimul comunist a trecut sub tăcere acest element fundamental în dezvoltarea spaţiului rural şi al satului românesc şi mai ales al conceptului impus de regele Carol I privind trecerea de la agricultura extensivă şi necoordonată, la agricultura intensivă, care trebuia să asigure peste 50% din produse pentru export. S-a trecut sub tăcere şi faptul că această decizie politică a regelui Carol I a adus bunăstarea în mediul rural, a contribuit la dezvoltarea sistemului de achiziţii produse agricole şi că Bursa de Cereale a Europei îşi avea sediul la Brăila, unde se forma şi preţul mondial al grâului.

Toate guvernele româneşti care s-au succedat la conducere după anul 1990, nu numai că au preluat modelul comunist de a ascunde căile de progres, dar l-au şi desăvârşit pe acesta, asigurând desfinţarea prin tot felul de acte normative a agriculturii casnice, concomitent cu facilitarea tehnicilor primitive de prelucrare al pământului de semănare şi de recoltare a tuturor plantelor de cultură, favorizând cu mult sârg distrugerea zootehniei româneşti şi zootehniei casnice.

Dacă Ceauşescu a fost acuzat şi judecat pentru subminarea economiei naţionale plătind cu viaţa pentru aceste fapte, lucru care a rămas viu în memoria colectivă, ne întrebăm ce ne poate rezerva viitorul în vederea răspunderii pe care trebuie să o poarte fiecare politician pentru vinovăţia destabilizării societăţii româneşti, proiectând România cu toată populaţia ei într-o situaţie umilitoare şi jignitoare în raport toate ţările membre ale Uniunii Europene.

(Va urma)

Mircea Vintilescu

Constantin Codreanu-Vanderdi

Harta de zgomot a Bucureştiului

 HARTA DE ZGOMOT A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI: O NECESITATE REALĂ A EDILILOR

Domeniul investigării zgomotului urban cuprinde un număr restrâns de personal specializat pentru abordarea corectă al acestui factor de mediu.

Necesitatea obţinerii şi gestionării unor informaţii reprezentative şi certe din domeniul zgomotului urban este cerută atât la elaborarea planurilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului care trebuie să protejeze în mod special zonele rezdenţiale ale oraşului, cât mai ales de grija autorităţilor statului pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei, potenţial expuse la acest factor de mediu, considerat a avea funcţii perturbatorii semnificative pentru om, când se depăşesc anumite praguri critice.

Subscriind la aceste cerinţe, Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a trecut la organizarea încă din anul 2005 a activităţii de identificare şi de monitorizare a zgomotului urban, răspunzând prin aceasta şi cerinţelor din LEGEA nr. 265/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 195/2005 privind „PROTECŢIA MEDIULUI”, respectiv al art. 70 şi al art. 90, prin care autorităţilor publice locale, legiuitorul, le conferă următoarele atribuţii şi răspunderi:

• să informeze publicul asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru sănătatea populaţiei şi mediului;
• să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;
• să aplice prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului;
• să urmărească respectarea legislaţiei de protecţia mediului de către operatorii economici care prestează servicii publice de gospodărie comunală;
• să adopte programe şi proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localităţilor;
• să aibă personal specializat pentru protecţia mediului şi să colaboreze în acest scop cu autorităţile pentru protecţia mediului;
• să promoveze o atitudine corespunzătoare a comunităţilor locale în legătură cu importanţa protecţiei mediului;
• să supravegheze operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau depozitării necontrolate de deşeuri şi dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile;
• să organizeze servicii specializate pentru protecţia mediului şi să colaboreze, în acest scop, cu autorităţile pentru protecţia mediului.

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra zgomotului urban, răspunzând astfel şi cerinţelor HG 321/2005, Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a colaborat cu firma Enviro Consult S.R.L. – firmă specializată la acea vreme (anul 2005) ca dealer de aparatură produsă de firma daneză Bruel&Kjaer pentru măsurarea de zgomot şi vibraţii în Romania. Este foarte îndoielnic cum această firmă neatestată şi fără specializarea necesară în elaborarea unor proiecte de o foarte mare complexitate a reuşit să câştige licitaţia pentru realizarea hărţii zgomotului urban în Municipiul Bucureşti, dar mai deranjant este faptul că la dezbaterea publică al acestui document s-au evidenţiat deficienţe grave atât în prelucrarea informaţiei primare, cât şi la redactarea hărţii care a fost elaborată într-o manieră total neprofesională. Totodată s-a constatat că la nivelul acestui material cartografic lipseau foarte multe informaţii esenţiale, mai ales din zonele rezidenţiale ale oraşului, cât şi din zonele spaţiilor verzi sau destinate recreerii.

Faţă de aceste remarci critice, elaboratorul hărţii acustice nu a adus nici un fel de modificări şi/sau completări la materialul iniţial, cu toate că a încasat integral o sumă apreciabilă de bani, respectiv peste 1.500.000 de Euro.

Este inexplicabil cum s-a ajuns ca acest material total eronat, care în loc să informeze publicul şi autorităţile de specialitate le dezinformează, a ajuns să fie expus pe pagina web a Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti, fără a avea corecturile solicitate, acesta fiind vizualizat astăzi de numeroşi utilizatorii ai internetului atât din ţară, cât şi din întreaga lume.

Expunerea publică a acestor hărţi, nu numai că a adus o pată de ruşine faţă de necesitatea de cunoaştere a situaţiei acustice reale din oraş de către această instituţie, dar discreditează în mod nejustificat atât specialiştii cât şi consultanţii de mediu din ţară şi mai ales pe cetăţeanul bucureştean, care a suportat costurile acestei „maculaturi” din care nu se poate informa cu nimic despre zonele vulnerabile ale oraşului sau despre zonele protejate, întrucât nu există o singură stradă (din cele câteva mii existente) pentru care evaluarea acustică să fi fost efectuată şi prezentată corect.

În planul dezvoltării edilitare a Bucureştiului, acest material, care se doreşte a fi „harta acustică”, nu poate furniza informaţiile necesare care să permită formularea şi aplicarea de măsuri corective, aducând prin aceasta grave prejudicii cetăţeanului. În acest spirit, la numeroasele întâlniri ale experţilor români cu experţii europeni în domeniul zgomotului urban, al urbanismului şi al amenajării teritoriului, suntem permanent ironizaţi pentru că tolerăm impostura, că acceptăm ca cetăţeanul să fie agresat chiar de către instituţiile abilitate ale statului, care ar trebui să-l protejeze şi să elimine elementele de disconfort fonic (măcar acolo unde se poate).

Faţă de aceste elemente cerem imediat Primarului General să scoată acest document compromiţător de pe pagina web şi în locul lui să se prezinte scuze cetăţenilor bucureşteni pentru dezinformarea produsă. Totodată, solicităm să se treacă la elaborarea hărţii acustice pentru Municipiul Bucureşti numai cu specialişti care au demonstrat probitate profesională în acest domeniu, material care, în final, trebuie supus dezbaterii publice şi expertizării de către persoane autorizate, înainte de a fi publicat ca material oficial.

Sperăm că aceste deficienţe semnalate nu se vor mai repeta şi că vom putea fi – în conformitate şi cu cerinţele legislaţiei în domeniul zgomotului – beneficiarii unei hărţi acustistice corespunzătoare, care să stea pe lângă alte documente de specialitate la baza elaborării întregii strategii de dezvoltare urbană a Municipiului Bucureşti.

DECAN A.P.P.M. – Prof. Univ. Dr. Mircea Vintilescu

Operaţiunea "APA" – sută la sută

OPERAŢIUNEA H₂O%

"Mişcarea Euro-Civică Română" analizează cum suntem încărcaţi la facturare de unii agenţi economici prestatori de servicii comunale. Înşelarea cetăţeanului se realizează cu participarea unor instituţii abilitate ale statului finanţate din taxe şi impozite pentru a ne apăra drepturile.

Ca să exemplificăm, în această primă etapă, ne vom referi la o factură emisă pentru serviciile prestate de APA NOVA BUCUREŞTI cu sediul în str. Demetriade Aristide nr. 2, sectorul 1, din Bucureşti.

În speraţa că împreună vom lua o decizie privind modul cum va trebui să ne protejăm în astfel de situaţii, vă explicăm modalitatea prin care se facturează un imobil din Bucureşti care nu este racordat la reţeaua municipală de termoficare, pentru perioada de facturare cuprinsă între 16.12.2010 şi 14.02.2011, la care, prin citirea indexului de pe apometru, s-a stabilit un consum de 187 m³ de apă.

Vă sugerăm ca, pornind de la acest exemplu, să vă faceţi şi Dumneavoastră calculele şi să constataţi cum şi cu cât sunteţi înşelaţi şi furaţi sistematic de către APA NOVA BUCUREŞTI şi de CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, sub oblăduirea A.N.R.S.C.

ETAPELE ÎNŞELĂTORIEI

1. FACTURAREA SERVICIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ

Pentru stabilirea tarifelor, A.N.R.S.C. – fără să organizeze o dezbatere publică cu beneficiarii acestor servicii, de la sine putere – avizează cu adresa nr. 3441821 din 21.12.2010 ajustarea preţului pentru apa potabilă la valoarea de 2,31 lei/m³ de apă captată şi consumată.

Trecând peste faptul că în ultimii ani calitatea apei distribuite în reţeaua municipală de alimentare cu apă nu a îndeplinit niciodată caracteristicile de apă potabilă, ci cu îngăduiţă a avut o calitate similară cu apa menajeră, deci fără să se informeze corespunzător, A.N.R.S.C. a avizat un preţ pentru prestarea unor servicii care nu sunt conforme cu ceea ce primeşte bucureşteanul la robinet. În acest sens este interesant de văzut cum calculează APA NOVA valoarea acestor servicii, respectiv:

Prima problemă care se ridică este legată de faptul că plătim un preţ nerealist pentru un serviciu care nu se realizează conform contractului, respectiv plătim echivalentul pentru apă potabilă adică 543,54 lei, iar consumatorul primeşte la robinet apă menajeră, fără ca măcar să fie informat corect despre calitatea neconformă sub aspect potabil şi să ia măsurile care se impun. Această dezinformare cu rea credinţă şi în formă continuată aduce grave prejudicii mai ales familiilor care au în creştere sugari şi mai ales copii mici, afectându-le starea de sănatate. Menţionez că această informare ar trebui să fie făcută atât de APA NOVA, de CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi mai ales de către DIRECŢIA SANITARĂ A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, toate acestea reprezentând instituţii care sunt plătite din banii contribuabilului bucureştean, indiferent dacă este şomer, pensionar, sau salariat.

Din calculele efectuate ar rezulta că pentru apa ce are calităţi doar menajere ar trebui să se plătească un preţ de maxim 1,50 lei/m³, reprezentând:

Analiza comparativă a valorilor înscrise în cele două tabele referitoare la sistemul de facturare al serviciilor de distribuire a apei, scot în evidenţă următoarele disfuncţionalităţi (nereguli):

• contravaloarea pentru de apa menajeră distribuită acestui imobil nu este de 438,34 lei (fără T.V.A.) cum eronat a stabilit APA NOVA, ci de 326,56 lei cum a rezultat din calcul, fiind facturat în plus şi în mod injust 111,78 lei;
• la acest prejudiciu adus în mod fraudulos consumatorului de către APA NOVA se mai adaugă şi valoarea T.V.A.-ului aferent, bani care îi însuşeşte statul român, respectiv nu 105,20 lei în varianta frauduloasă, ci ar fi trebuit plătit doar 78,37 lei, rezultând că abonatul mai pierde 26,83 lei din această înşelătorie;
• valoarea totală exprimată în lei care reprezintă fraudarea abonatului este 138,61 lei, bani pe care consumatorul de apă analizat îi dă pentru nişte servicii de care nu a beneficiat, dar pe care autorităţile abilitate ale statului le tolerează într-o complicitate totală cu făptuitorul acestui furt în detrimentul cetăţeanului.

Pentru această formă de fraudare, cât şi pentru dezinformarea privind vânzarea unui produs care nu corespunde calitativ obiectului contractual şi care aduce prejudicii semnificative stării de sănătate a populaţiei, până în prezent nu răspunde sub aspect juridic nimeni, cu toate că reprezintă o gravă infracţiune, favorizează înşelăciunea, furtul populaţiei şi mai ales deteriorarea stării de sănătate a consumatorului direct al acestui produs reprezentat de apa de la robinet.

2. FACTURAREA SERVICIILOR DE CANALIZARE APĂ UZATĂ

Pentru stabilirea tarifelor, A.N.R.S.C., fără să organizeze o dezbatere publică cu beneficiarii acestor servicii, de la sine putere, fără a cunoaşte modul cum trebuiesc stabilite prin sisteme indirecte volumele de ape uzate menajere, avizează cu adresa nr. 3441821/21.12.2010 ajustarea preţului pentru apa uzată descărcată în reţeaua publică de canalizare la valoarea de 0,51 lei/m³, preţul fiind identic şi pentru preluarea la canalizare a apelor meteorice. Este total inexplicabil cum preţul serviciilor de preluare la canalizare a apelor meteorice poate fi egal cu preţul preluării la canalizare al apelor uzate de tip menajer, A.N.R.S.C. demostrând astfel că personalul acestei instituţii nu este calificat pentru acest domeniu de activitate.

Interesant este modul cum calculează APA NOVA valoarea serviciilor de preluare la canalizarea publică municipală a apelor uzate menajere, respectiv:

Din exemplificarea modului de calcul se evidenţiază a doua înşelătorie a consumatorului, respectiv prin considerarea în mod injust că valoarea debitelor de apă captate de consumator sunt perfect egale cu valoarea debitelor de apă uzată evacuate, fapt care exclude din calcul apa care este integrată în diferite activităţi sau produse şi care nu mai poate ajunge la canalizare.

Pentru a înţelege concret cum se realizează acestă înşelătorie şi furtul de bani din buzunarul consumatorilor, este necesar să prezint modul cum se produce restituţia de apă la nivelul consumurilor specifice de apă pentru un om la nivelul unei zile.

Astfel, după concluziile formulate în anul 1999 de Asociaţia Generală a Higieniştilor şi Tehnicienilor Municipali (Franţa), consumul domestic de apă în Europa are o valoare medie de 150 l/om/zi.

Distribuţia consumului specific pe om şi zi al apei, corelat cu restituţia de apă uzată are următoarele valori:

Având ca referinţă standardul SR EN 805 preluat după standardul european similar Anexa A – informativă, atunci când nu există informaţii mai bune, necesarul global de apă poate fi cuprins între 150-250 l/om/zi, în funcţie de condiţiile sociale şi climatice, în afara necesarului industrial specific.

Indiferent dacă se modifică norma consumurilor specifice de la 150 l/om/zi la 250 l/om/zi, valorile exprimate procentual referitor la consumul de apă şi la evacuările de ape uzate menajere nu se modifică.

Din analiza valorilor care exprimă volumele de apă uzată de tip menajer care se evacuează la reţeaua publică de canalizare, rezultă după cum a stabilit Asociaţia Generală a Higieniştilor şi Tehnicienilor Municipali din Franţa, două concluzii semnificative:

• pentru locuinţele care sunt racordate la sistemele publice de termoficare, valoarea procentuală a volumului de ape uzate menajere evacuate la reţelele publice de canalizare este de circa 85 % din valoarea totală procentuală a volumului de apă captat (preluat/consumat) şi nu de 100% cum pretinde în mod eronat APA NOVA;
• pentru locuinţele care au sisteme proprii de producere a apei calde menajere şi a apei de termoficare (posesoare de microcentrale termice), valoarea procentuală a volumului de ape uzate menajere evacuate la reţelele publice de canalizare este de circa 67,78% din valoarea totală procentuală a volumului de apă captat (preluat/consumat) şi nu de 100 % cum pretinde în mod eronat APA NOVA.

Refăcând calculul cu noul sistem al evacuărilor specifice de ape uzate raportat la exemplul anterior, rezultă următoarele valori:

Analiza comparativă a valorilor înscrise în cele două tabele referitoare la sistemul de facturare al serviciilor de canalizare a apelor uzate menajere scot în evidenţă următoarele disfuncţionalităţi (nereguli):

• volumul de ape uzate evacuate de la imobilul analizat nu este de 187,00 m³ cum eronat a stabilit APA NOVA, ci de 126,75 m³ cum a rezultat din metodologia de calcul utilizată de Asociaţia Generală a Higieniştilor şi Tehnicienilor Municipali din Franţa, fiind facturaţi în plus şi în mod injust 60,25 m³ ape uzate, volume de apă uzată pentru care APA NOVA minte autorităţile statului că a prestat servicii specifice de canalizare;
• valoarea care ar trebui facturată (fără T.V.A.) nu este de 96,84 lei cum susţine în mod incorect APA NOVA, ci numai de 69,87 lei, rezultând că acest agent economic îşi însuşeşte în mod necuvenit 26,97 lei, bani pe care îi fură din buzunarul abonatului consumator;
• la acest prejudiciu adus în mod fraudulos consumatorului de către APA NOVA se mai adaugă şi valoarea T.V.A.-ului aferent, bani care îi însuşeşte statul român, respectiv nu 23,24 lei în varianta frauduloasă, ci ar fi trebuit plătit doar 16,47 lei, rezultând că abonatul mai pierde 6,47 lei din această înşelătorie;
• valoarea totală exprimată în lei care reprezintă fraudarea abonatului este 33,44 lei, bani pe care consumatorul de apă îi dă pentru nişte servicii de care nu a beneficiat, dar pe care autorităţile abilitate ale statului le tolerează într-o complicitate totală cu făptuitorul acestui furt în detrimentul cetăţeanului.

3. FACTURAREA TAXEI MUNICIPALE PENTRU APĂ UZATĂ

A treia etapă de înşelătorie şi furt a cetăţeanului bucureştean se realizează într-o complicitate perfectă între APA NOVA şi CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI. Astfel, prin Hotărârea C.G.M.B. nr. 317/2008 s-a stabilit o taxă (TMAU) de 0,10 lei/m³ de apă uzată şi apă meteorică deversată la canalizarea publică, taxă care este colectată de APA NOVA în numele C.G.M.B.

Referitor la modul de facturare al serviciilor pentru preluarea apelor meteorice s-a constatat că acesta se bazează pe un sistem incorect, respectiv pe o valoare constantă pentru fiecare facturare în parte din cursul unui an, căruia îi corespunde un volum 12 m³ de ape meteorice evacuate din incinta imobilului analizat (de pe clădire, de pe suprafeţe impermeabilizate şi de pe spaţiile verzi, pentru care APA NOVA exclude procesele naturale de evaporare şi de infiltare a apei). De aici rezultă că metodologia de calcul este total incorectă, rezultând că în fiecare lună acest imobil recepţionează din atmosferă circa 6 m³, volume de apă pe care le descarcă în canalizare constant, indiferent dacă este secetă şi nu plouă, dacă ninge iar precipitaţiile sunt sub formă solidă şi procesele de scurgere a apei nu se pot forma, sau dacă luna respectivă este deosebit de ploioasă, APA NOVA facturează abonatul cu rigurozitate, respectiv cu 6 m³/lună.

Lăsând la o parte modul total incorect de stabilire a volumelor de ape meteorice evacuate din incinta acestui imobil, se constată grave deficienţe la stabilirea coeficienţilor TMAU.

Astfel, după metodologia incorectă de calcul aplicată de APA NOVA, valoarea exprimată în lei a TMAU este de 19,90 lei, respectiv cu 6,03 lei mai mult faţă de valoarea reală de 13,88 lei (126,75 m³ apă uzată+12 m³ apă meteorică = 138,75 m³), bani care în mod fraudulos sunt pretinşi abonatului.

Însumând toate disfuncţionalităţile identificate rezultă că abonatul acestui imobil plăteşte apa menajeră captată la preţ de apă potabilă, lucru care este total injust şi pentru care plăteşte în plus 138,61 lei, iar pentru faptul că nu a reclamat nimic în acest sens mai este şi furat cu suma de 39,46 lei numai la acestă factură, furt care rezultă din aplicarea în mod incorect a unor metodologii de calcul care la fiecare capitol dezavantajează cetăţeanul, respectiv pentru imobilul analizat cu o sumă totală de circa 187 lei.

Dacă toţi abonaţii ar verifica sistemul de calcul efectuat de APA NOVA numai pentru ultima factură emisă, se va constata că suntem încărcaţi cu sume considerabile de bani. Taxele incorect calculate ne încarcă factura la apă.

În aceste condiţii, când toate categoriile de cetăţeni, în marea majoritate săraci şi foarte săraci, sunt desconsideraţi şi furaţi sistematic de instituţiile statului, se pune întrebarea dacă mai acceptăm ca şi pe viitor să fim victimele prejudiciilor create de către societăţi comerciale incorecte lipsite de scrupulul elementar al solidarităţii cetăţeneşti.

Pentru a formula o strategie corectă de acţiune, invit pe cei cu iniţativă civică să îşi spună punctul de vedere la rubrica Comentarii. Este necesar să ne solidarizăm pentru a soluţiona o situaţie ce nu mai poate continua, pentru a beneficia de servicii corecte şi de calitate.

Prof. univ. dr. Mircea Vintilescu