Am apucat să trăiesc şi acest sfânt moment din viaţa creştinătăţii. Cu multă emoţie în suflet am încercat să respect tradiţia acestui mare eveniment şi să mă comport mai ceva ca un bun creştin atât faţă de cei din jurul meu, cât şi faţă de cei mai puţin apropiaţi mie.
Cu mult regret am constatat că pentru foarte mulţi români această sărbătoare are doar semnificaţie de mare chiolhan. Am conştientizat că pentru cei mai mulţi semeni de-ai noştri valorile acestei naţii nu reprezintă nimic, sau poate că nici nu le cunosc. Îngrijorător este că valorile spirituale ţi tradiţiile româneşti au fost total neglijate şi de cei care au obligaţia morală de a le promova. Mă refer aici la toţi demnitarii noştri proaspăt aleşi sau acceptaţi (Preşedintele ţării, Preşedintele Senatului, al Camerei Deputaţilor, Premierul, deputaţii şi senatorii, minişti etc.).
Nici unul dintre aceşti aleşi ai neamului nu au dorit să fie colindaţi, cu toate că toţi se pretind a fi buni creştini. Unii se dau pe derdeluş, alţii se îmbuibă cu bucate şi băuturi, unii se plimbă prin lume considerând în mod greşit că această perioadă este o bună vacanţă pentru relaxare sau distracție. Nu am văzut vreun demnitar, care în campanie alerga să dea tot felul de plocoane electoratului naiv, să se ducă aşa cum se cuvine cu daruri la azile, orfelinate, la oamenii amărâţi sau pe la rudele mai sărace. Dacă înainte de alegeri toţi candidaţii alergau pe la biserici, de Crăciun nici nu s-au sinchisit să aprindă măcar o lumânare.
Ce pot înţelege din acest comportament? Aceşti oameni nu mai au nimic comun cu neamul românesc. Nu mai au nimic nici cu respectarea principalelor valori umane, dar nici cu tradiţiile care ne-au ţinut legaţi pe acest pământ. Pentru că ne merităm aleşii, pot spune acum fără să greşesc că suntem o turmă care tolerăm o populaţie înapoiată, needucată, lipsită de aspiraţii, chiar fără Dumnezeu. Dacă vom continua aşa, se duce de râpă totul, inclusiv noi cei care asistăm neputincioşi la glorificarea mitocăniei.
Sper din tot sufletul ca aceste lucruri să se îndrepte cât mai curând posibil, să începem să învăţăm ce înseamnă să fi şi să ne comportăm ca un popor educat, să devenim cu adevărat un segment european care, cu mândrie, să poată spune că suntem români! Pentru că avem cu ce să ne mândrim. Din păcate, până acum nu prea avem cu cine să ne mândrim iar acest lucru este cel mai trist.
Poate că s-ar cuveni să spunem, în loc de LA MULŢI ANI, o nouă frază:
LA MAI MULTĂ CONȘTIINȚĂ ȘI EDUCAȚIE CIVICĂ ROMÂNEASCĂ!
Mircea Vintilescu
No comments:
Post a Comment