Societatea civilă: prima şi singura putere în Stat

Analizând ultimele poziţii publice ale unor state membre UE, eu consider că este o poziţie corectă a acestor ţări (Finlanda şi Germania).

Nu înțeleg însă tupeul manifestat de mulţi români cu diferite poziţii în societate, care cer, fie prin milă, fie prin diferite artificii verbale, ceva ce nu li se cuvine. Dacă ar fi să vorbim numai de corupţie (lucru pe care îl combatem de 20 de ani fără nici un rezultat), păi atunci ce am făcut concret în acest sens numai în ultimii 5 ani?! Am amplificat corupţia până la cel mai înalt nivel al Statului.

Credeţi că un cetăţean european poate veni în România să facă afaceri curate, când avem cele mai proaste legi economice din tot spaţiul european şi când nu beneficiem cu nimic de sprijinul Statului? Credeţi că un cetăţean european poate răzbate în acest păienjeniş când aduce nu numai bani, dar şi gânduri de prosperitate?! Din contră, aceşti cetăţeni europeni sunt lăsaţi la cheremul clanurilor mafiote şi mai mult, li se pretinde şi taxă de protecţie, la care instituţiile Statului nu au nici un fel de reacţie.

Da, am fost primiţi prea uşor într-un club în care nu meritam să intrăm la vremea aceia iar acest lucru nu a fost înţeles aşa cum ar fi trebuit. Care este reacţia politicului nostru la aceste decizii? Lamentabilă! În loc să ne însuşim criticile corecte, în loc să prezentăm o strategie credibilă de corectare a situaţiei, spunem că nu ne mai interesează aderarea noastră la Spaţiul Schengen. De ce? Simpu: pentru că unii politicieni vor să conserve pentru propriul lor interes disfuncţiile generate chiar de ei şi numai în folosul lor, iar noi cetăţeni români şi europeni să rămânem pe mai departe ruşinea Europei. Iată o atitudine nefirească, pe care mulţi cetăţeni români, cu o educaţie primitivă, o apreciază aşa cum nu trebuie: ca “demnă”.

Eu unul nu accept aşa ceva şi cer tuturor celor care mai gândesc pozitiv să se solidarizeze pentru a cere, nu milă şi compasiune din afara ţării, ci acţiuni concrete de îndreptare a situaţiei din ţară, din partea factorilor responsabili. Cum vom reuşi acest lucru? Simplu: încercând să ne exercităm drepturile cetăţeneşti conferite de Constituţie, printr-o implicare activă şi responsabilă a fiecărui cetăţean român care încă mai are şi statutul de cetăţean europen. Să nu uităm un adevăr cert de funcţionare în condiţiile optime ale democraţiei: SOCIETATE CIVILĂ TREBUIE SĂ RĂMÂNĂ PRIMA ȘI SINGURA PUTERE ÎN STAT! Dragi compatrioţi, avem pentru ce să ne solidarizăm!

Mircea Vintilescu