Aproape întreaga suflare de supuşi din România stă ascunsă prin case, prin hoteluri, prin munţi sau prin mări, departe de ghilotina care începe să ucidă nemilos tot ce înseamnă naţia română, cultura poporului român, Constituţia, legislaţia, simbolurile precum Monarhie, Casă Regală, Coroană...
Guvernatorul numit acum un an de Marea Poartă UE a devenit bulibaşa de la Cotroceni, supusul regilor, care apar ca ciupercile, peste noapte, cu coroane din aur de furtişag, bătute în nituri cât ai clipi din ochi. Prinţese proaspăt divorţate sunt cerute în căsătorie în direct, prin mass-media, de „împăratul” răsturnat în „tronul” său de opulenţă, în sfidarea sărăcimii oraşelor şi satelor.
Ghilotina şatrei s-a abătut precum ciuma bubonică peste toată suflarea omenească din ţara plină de „familii regale, de regi şi de regine ale magiei negre, magiei albe, asfaltului, manelelor, bordurilor, parcurilor” şi câte or mai fi în jurul nostru, ca să nu uităm de „prinţesele” gata să nască alţi moştenitori „regali” cu iz de UE.
România a îngheţat. România a intrat în lunga perioadă de adormire care poate ţine sute de ani nemiloşi, timp în care păienjenişul macabru al inculturii, al imposturii, al decapitării valorilor noastre, ale tuturor, va acoperi încet dar sigur tot ce mai luceşte, ici şi colo. Supuşii cad pradă ţesăturii întortocheate, fără pic de opoziţie, pentru că respiraţia le-a fost tăiată de duhoarea „împuţită” a jupânilor care conduc acum destinele acestei ţări.
Războaiele interne mocnesc, gata să nimicească totul în cale. Moştenirile, titlurile, cumetriile, cununiile, botezurile şi înmormântările, toate se derulează rapid cu ajutorul tehnologiei avansate a vremurilor prin faţa ochilor unei populaţii care a luat poziţia ghiocelului faţă de interesele proprii. Societatea civilă, needucată şi ea, a asistat impasibilă la degradarea, denigrarea, limbajul stâlcit şi gângăvit, contrazicerile, opulenţa, coloristica, autoproclamarea, recunoaşterea şi apoi negarea valorilor unei etnii care, foloseşte termeni ca „naţie, casă regală, coroană, palat, lovitură de palat” fără a avea habar ce înseamnă toate acestea şi adevărata lor valoare şi semnificaţie, scoase toate parcă din „puţul gândirii”.
Jocurile făcute de statul român pentru interesele politice ale unei părţi din spectrul politic de acum vreo 23 de ani (că tot suntem în 23 august 2013) a făcut ca România să se întoarcă în timp, acolo de unde am plecat iniţial. Oribilă soartă ne-a hărăzit Creatorul atunci când ne-a legat pe toţi la ochi în faţa monstruozităţilor la care am asistat în ultima săptămână. Moartea unui om, oricare ar fi el, trecerea lui în nefiinţă, nu poate fi transformată de nimeni în circ, cu atât mai puţin cu girul „şefului statului”, sau al oricărui „autoproclamat” din orice zonă ar fi el. Circoteca de acum un an cu „preşedintele autointitulat” s-a pogorât ca o negură peste prostimea inertă şi s-a întins ca pecinginea. În lupta pentru supravieţuire din catacombele sărăciei, prostimea îşi face propria lege, îşi alege propriile căpetenii şi le proclamă „regi, prinţese, împăraţi”, pentru că e prea ineptă să evolueze. Aşa conducător, aşa supuşi.
Ghilotina şatrei taie nemilos în cultură, în relaţiile interetnice, în valori, în stânga şi în dreapta, iar poporul sângerând nici nu mai simte. Pentru că a trecut şi el în nefiinţă acum un an, în 2012, după referendum.
Mona Bernhardt-Lörinczi
No comments:
Post a Comment