Educaţia civică

Elementele componente ale educaţiei civice mă fac să încerc a clarifica unele atitudini şi motivaţii prin care mulţi încearcă a se scuza de imposibilitatea participării şi implicării lor la problemele disfuncţionale existente în societatea noastră. Foarte mulţi motivează prin faptul că au un job care le ocupă mai tot timpul.

Faţă de această afirmaţie pot spune că a avea un job este un lucru bun, dar el nu scuză pasivitatea sau ignoranţa cetăţeanului privind problemele comunităţii în care trăieşte. Nu cred că este o motivaţie care să scuze abandonarea drepturilor cetăţeneşti conferite de Constituţie prin care fiecare cetăţean să se implice responsabil în bunul mers al comunităţii în care trăieşţe. Prin motivaţia invocată se evidenţiază o necunoaştere a atribuţiilor şi mai ales ale obligaţiilor pe care fiecare cetăţean le are în bunul mers al comunităţii spre ai oferi condiţii din ce în ce mai bune pentru existenţa lui, a familiei şi a tuturor membrilor comunităţii.

Dacă am fi avut mai mulţi cetăţeni bine educaţi în cadrul societăţii civile, dacă aceasta se implica aşa cum îi cer toate documentele legislative în supravegherea şi eventual corijarea derapajelor clasei politice, derapaje care se produc în mai toate statele europene, nu aş fi ajuns să-l citez pe Preşedintele Băsescu: ”AVEM LA NIVEL DE ŢARĂ O CORUPŢIE INSTITUŢIONALIZATĂ”.

Şi în Ucraina sunt mulţi oameni care au job, dar care au acceptat sub această motivaţie adoptarea unei atitudini pasive, indiferente faţă de bunul mers al comunităţilor şi al ţării şi uite unde s-a ajuns. A avea un job într-un anumit domeniu este o chestiune trecătoare sau conjuncturală, dar a avea locul în care trăieşti lipsit de riscurile care pot afecta viaţa, sănătatea, bunurile materiale este cu mult mai important faţă de ceva efemer.

Indiferenţa faţă de problemele comunităţii are o notă de plată care nu va putea fi achitată nici de copiii noştri și probabil nici de nepoţi. Ca să nu ajungem în această situaţie trebuie să ne implicăm şi atunci putem spune că suntem nu numai salariaţi undeva, ci ADEVĂRAŢI CETĂŢENI ROMÂNI ŞI EUROPENI EGALI ÎN DREPTURI ŞI ASPIRAŢII CU RESTUL CETĂŢENILOR EUROPENI.

Mircea Vintilescu