Referitor la formaţiunile politice aflate în opoziţie şi care au constituit Uniunea Social-Liberală, se pot constata următoarele:
• membri acestei Uniuni, constituiţi printr-un acord sau o înţelegere de cooperare între trei formaţiuni politice distincte (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) nu pot avea concepte politice, ideologice şi de interese sociale comune, deoarece doctrinele sub care s-au constituit şi au funcţionat aceste partide politice sunt total diferite şi în consecinţă, au interese sociale total diferite unul faţă de celălalt. Dacă cele trei formaţiuni politice au căzut de comun acord să constituie un tot unitar, aceasta nu poate reprezenta o soluţie viabilă pe termen mediu şi lung, deoarece fiecare formaţiune politică se va decredibiliza în faţa propriului electorat prin compromisurile pe care va trebui să le facă pe toată perioada exercitării unei eventuale guvernări;
• datorită amplelor schimbări social-economice, al raporturilor dintre forţele de producţie şi relaţiile sociale din ultimii 15 ani existente în România, este foarte greu de identificat pentru ce clasă socială, dar mai ales pentru ce pătură socială se adresează astăzi fiecare partid politic şi mai ales această Uniune, pentru ca să poată exprima cât mai bine interesele susţinătorilor, respectiv să apere şi să promoveze interesele economice, sociale sau de altă natură, astfel încât, în numele ei, să poată câştiga puterea şi să guverneze în conformitate cu promisiunile făcute. Din aceste considerente, mesajele politice din ultimul timp ale acestei Uniuni sunt confuze, uneori chiar contradictorii, dar şi mai puţin realizabile, având o mare doză de lipsă de credibilitate, cu multe nuanţe de populism exagerat, care te duc cu gândul că dacă vor fi aplicate în practică, ne-ar aduce în situaţia falimentului Greciei de astăzi;
• mesajul politic uzitat frecvent de membrii marcanţi ai Uniunii este axat prioritar pe critica atitudinilor Preşedintelui, ale primului ministru şi ale P.D.L-ului şi U.N.P.R-ului şi în mod inexplicabil, mai puţin ale U.D.M.R.-ului. Din acest punct de vedere se identifică o inconsecvenţă şi în acest domeniu, întrucât toate cele trei formaţiuni în egală măsură sunt responsabile de deteriorarea foarte gravă a situaţiei economice a României şi mai ales a condiţiilor de viaţă şi de trai a tuturor cetăţenilor români. Aceste critici nu pot fi substituite cu un mesaj politic, întrucât ele nu sunt asociate şi cu efectele impactului negativ pe care îl generează asupra populaţiei, dovedind prin aceasta o lipsă a culturii politice în analiza corectă a evenimentelor politice şi în comunicarea corectă cu electoratul;
• puterea de exprimare a Uniunii a fost monopolizată în mod eronat numai de două persoane reprezentative, Crin Antonescu (preşedintele P.N.L.) şi Victor Ponta (preşedintele P.S.D.), ambii în calitate şi de co-preşedinţi ai U.S.L., la care, uneori, mai este băgat în seamă şi Daniel Constantin (preşedintele P.C.), ceea ce distruge democraţia de exprimare a conceptelor politico-ideologice pentru care s-au constituit şi activează cele trei partide politice. acest lucru va genera disensiuni între toţi membrii Uniunii;
• după semnarea actului de constituire al U.S.L. nici una dintre cele trei formaţiuni politice nu a purces la realizarea unor modificări în propriile programe politice, în strategiile politice de partid şi nici în statutul lor, fapt care dovedeşte că încă lucrurile nu s-au aşezat trainic în această Uniune, în care fiecare partid îşi mai păstrează încă propria ideologie.
Analizând acum situaţia din cadrul fiecărui partid politic membru al Uniunii Social Liberale se pot constata următoarele:
• la nivelul Partidului Social Democrat, principala formaţiune politică din cadrul U.S.L., din totalitatea membrilor pe care i-a avut imediat după ultimele alegeri parlamentare (în mod special parlamentari), mulţi fruntaşi ai partidului au dezertat şi au plecat la alte formaţiuni politice, ceea ce dovedeşte că politica selecţiei de cadre este deficitară. În prezent se poate identifica că în rândul membrilor fruntaşi de partid care au mai rămas, nu există o unitate a concepţiilor politice, ideologice şi de interese sociale. Mai mult, datorită profundelor schimbări social-economice, al raporturilor dintre forţele de producţie şi relaţiile sociale din ultimii 15 ani existente în România, credibilitatea în rândul tinerilor s-a diminuat, deoarece P.S.D. nu a făcut nimic pentru aceştia. S-a diminuat numeric clasa muncitoare de la oraşe şi sate. Intelectualii au fost minţiţi în perioada de guvernare comună cu P.D.L., după ce au suferit ample restructurări. Acelaşi lucru poate fi consemnat şi la nivelul pensionarilor. Nu s-a conturat cu claritate pentru ce clase sau pături sociale este reprezentativ acest partid politic. Nu s-a specificat cum apără şi cum promovează acest partid interesele acelui segment social care nu a fost încă bine definit. În acest domeniu se manifestă încă multă confuzie, lucru care s-a simţit destul de bine în ultimile sondaje din lunile ianuarie, februarie şi martie 2011, când cota partidului a scăzut în sondaje. Toate mesajele politice enunţate de P.S.D. după intrarea în U.S.L. sunt confuze faţă de doctrina social–democrată, iar uneori sunt în contradicţie cu această doctrină, lucru ce a creat probleme de ordin ideologic în rândul multor organizaţii teritoriale. Adăugând faptul că acest partid încă mai poartă stigmatul unor membri compromişi în guvernările anterioare, alături de lipsa de poziţie clară pentru sancţionarea disfuncţionalităţilor din Parlamentul României, se poate spune că el poate miza preponderent numai pe electoratul său tradiţional. Dacă nu ar exista un partid nou concurent U.S.L.-ului, P.S.D., în aceste condiţii confuze, ar miza pe un electorat propriu care va putea aduce un procent sigur de 18%, la care se mai adăugă, ca atitudine de frondă faţă de actuala coaliţie de guvernare încă 12-15%, dar fără ca acestea să reprezinte un merit special al reformării mesajului politic lansat de P.S.D.;
• Partidul Naţional Liberal împreună cu Partidul Conservator, formaţiuni politice cu pondere secundară în U.S.L. din totalitatea membrilor pe care i-a avut imediat după ultimele alegeri parlamentare, mulţi fruntaşi ai partidului au dezertat şi au plecat la alte formaţiuni politice, ceea ce dovedeşte că politica de cadre din aceste două partide este şi ea deficitară. În prezent se poate identifica uşor faptul că în rândul membrilor fruntaşi de partid rămaşi în P.N.L. şi P.C. nu există o unitate de concepţii politice, ideologice şi de interese sociale. Mai mult, din cauza profundelor schimbări din ultimii 15 ani nu s-a conturat nici la aceste două partide cu claritate pentru ce clase sau pături sociale mai sunt ele reprezentative ca partide politice, nespecificându-se cum apără şi promovează ele interesele. S-a diminuat numeric foarte mult clasa mijlocie, intelectualii au suferit grave pauperizări fără ca aceste formaţiuni politice să se implice în soluţionarea problemelor ivite. Credibilitatea în rândul tinerilor s-a diminuat deoarece nu s-a făcut nimic pentru ei. Acelaşi lucru poate fi consemnat şi la nivelul pensionarilor, proprietarilor, micilor întreprinzători etc. În acest domeniu se manifestă încă multă confuzie, fapt care s-a simţit destul de bine în ultimile sondaje din lunile ianuarie, februarie şi martie 2011, când cota celor două partide a scăzut simţitor. Toate mesajele politice enunţate de P.C. şi mai ales de P.N.L. după intrarea lor în U.S.L. se rezumă la critica adusă Preşedintelui şi Premierului Emil Boc, fiind lipsite însă de substanţă politică, confuze faţă de doctrina conservatoare şi liberală, lucru care a creat şi încă mai crează probleme de ordin ideologic în rândul multor organizaţii teritoriale. Adăugând faptul că aceste partide poartă stindardul unei serioase ineficienţe prin lipsa luării unei poziţii clare pentru sancţionarea disfuncţionalităţilor din Parlamentul României, unde în mod abuziv s-au votat legi care au afectat viaţa şi nivelul de trai al întregii populaţii, se poate spune că ele pot miza împreună numai pe sprijinul electoratului lor tradiţional. Dacă nu ar exista un partid nou concurent U.S.L.-ului, P.N.L.-ului şi P.C.-ului, în aceste condiţii confuze, ar miza pe un procent sigur de 12-15%, la care se mai pot adăuga, ca atitudine de frondă faţă de actuala coaliţie de guvernare încă un maximum de 8-10%, dar fără ca acestea să reprezinte un merit special al reformării mesajului politic lansat de cele două partide politice, P.N.L. şi P.C.
Mircea Vintilescu
No comments:
Post a Comment