Premierul Guvernului României a afirmat pe 11 februarie 2012 că este inadmisibil să mai plătim lenea. Nu a specificat însă lenea cui este plătită şi mai ales cine este plătitorul.
Până la apariţia viscolului din 02 februarie 2012 am aflat de pe toate canalele de ştiri că în România pentru un km de drum public, respectiv pentru operaţiunile de deszăpezire se plăteşte de către statul român (desigur din banii contribuabilului) cam de cinci ori mai mult faţă de standardul de cost din Finlanda, Germania etc. Fostul ministru al transporturilor a confirmat această cifră şi chiar se mândrea cu faptul că a reuşit să o reducă cu circa 30% comparativ cu anul 2011.
În aceste condiţii constatăm că cetăţeanul român şi european, catalogat de guvernaţi ca leneş, este plătitorul unor servicii care au fost atribuite cu mare generozitate de către autorităţile abilitate pe baza unor contracte ferme unor firme aşa-zis „abilitate” pentru efectuarea acestor operaţiuni pe toate categoriile de drumuri publice din ţară, sumele de bani alocate urmând a fi plătite acestor operatori atât în condiţiile în care pe carosabil se depune strat de zăpadă sau nu se întâmplă acest fenomen. Această clauză contractuală, deşi ciudată sub aspectul corectitudinii, reprezintă un lucru care astăzi nu merită să-l comentăm.
La licitarea acestor contracte pentru „mentenanţa drumurilor publice” s-au pus nişte condiţii care în principal prevedeau existenţa unui parc de utilaje adecvat, al unui stoc de carburanţi şi materiale antiderapante etc., etc. Pe baza unei analize „foarte atente şi riguroase” au fost selectate numai firmele care corespundeau criteriilor înscrise în caietele de sarcini. Surpriză însă, centralizând datele referitoare la utilajele adecvate operaţiunilor de deszăpezire a rezultat că ele însumau peste 300% faţă numărul real de utilaje înregistrate în toată ţara, iar la o verificare atentă, din numărul real al acestor utilaje, numai 40% erau în stare de funcţionare, restul fiind defecte, incomplete ca dotare sau chiar nişte ruginituri care abia se ţineu pe roţi. Iată că numai la acest capitol autorităţile abilitate au minţit pe cetăţeanul contribuabil punându-l să achite nişte sume extrem de mari pentru firme care nu aveau dotările corespunzătoare, dar care au beneficiat de culanteria guvernanţilor pe spatele amărâtului de cetăţean.
Când prognozele privind starea vremii au fost trimise la factorii decidenţi, efectul potenţial periculos al fenomenului meteorologic a fost cu bună ştiinţă ascuns de către guvernanţi sub motivul că nu trebuie băgată spaima în populaţie, apelându-se chiar la formule de critică umoristică privind graba cu care unii locuitori au dat fuga prin magazine să-şi facă o aprovizionare mai consistentă.
Autorităţile nu au fost în stare să dea nici un fel de informare către populaţie cu privire la potenţialele riscuri sau la posibila cădere a sistemului de alimentare cu energie electrică, la necesitatea realizării unui stoc minim de carburanţi, apă, alimente, a unor stocuri de furaje pentru animale, a stocului de medicamente pentru persoanele care sunt dependente de aşa ceva, la modul de acţiune în punctele sensibile a localităţilor în cazul în care se produc blocaje de circulaţie între localităţi etc.
Viscolul s-a declanşat în plină campanie de formare şi de instaurare a noului Guvern. După încetarea lui, când în şapte judeţe din sud-estul ţării sau produs fenomenele de troienire a gospodăriilor, a caselor şi drumurilor de acces din intravilanul şi extravilanul localităţilor, firmele care aveau contracte pentru a intra în operaţiunile de deszăpezire nu au intrat în acţiunea propriu-zisă de deszăpezire pentru că nu aveau cu ce utilaje să acţioneze. Aşa că fenomenul de troienire a zăpezii s-a accentuat atât datorită continuării unor ninsori ceva mai slabe ca intensitate, cât şi a diminuârii forţei vântului care totuşi bătea cu viteze mai mici de 30-40 km/oră.
Lipsa de intervenţie mai bine de 6 zile din partea autorităţilor a generat un blocaj total atât în vatra localităţilor, cât şi pe căile de acces spre aceste localităţi (căi rutiere, feroviare sau navale). În unele localităţi zăpada troienită a acoperit casele, astfel că locuitorii au fost sechestraţi în aceste clădiri neavând curent electric, apă, căldură, hrană, medicamente sau alte elemente trebuincioase. Majoritatea autorităţilor locale nu au făcut nimic pentru a interveni în vederea salvării locuitorilor blocaţi, în marea lor majoritate bătrâni şi bolnavi. Toţi au sperat într-o solidaritate locală care cu încetul a început să se înjghebeze, astfel că cetăţenii au început să se ajute între ei în incinta localităţii până la nivelul la care acest lucru a fost posibil.
Disfuncţionalităţile au început să se acutizeze în momentul în care unii locuitori au avut nevoie de asistenţă medicală. De unde să o poţi asigura dacă guvernanţii au distrus toată reţeaua medicală, lăsând satele fără medici, asistenţi medicali, moaşe, farmacii şi dispensare?! Pentru presă, au început să se prezinte câteva elicoptere care încercau să preia nişte cazuri care apelaseră cu 3-4 zile în urmă serviciile medicale pentru care plătim contribuţii substanţiale (CAS) şi în scurt timp ni se va cere şi o nouă taxare sub numele de coplată. Nimeni (în afară de cetăţenii valizi din localităţi) nu a intervenit, cu toate că autorităţile locale au un aparat stufos, în aceste localităţi funcţionează parohii bisericeşti, în majoritatea satelor sunt organizaţii ale tuturor formaţiunilor politice etc. Nu s-au făcut informările specifice către forurile superioare în care să se solicite sprijin, iar când acestea au fost făcute, autorităţile le-au considerat ca exagerări, aruncându-le la coş.
Suntem în a zecea zi de la declanşarea viscolului şi în a opta zi de la încetarea lui, dar situaţia în teren nu s-a îmbunătăţit mai cu nimic. Presa arată situaţia disperată a oamenilor din localităţile sinistrate, iar autorităţile mimează că fac câte ceva pentru amărâţii de locuitori care suferă de frig, de sete, de foame şi de condiţii improprii de trai, aceştia fiind totuşi buni plătitor de taxe şi impozite către autorităţile statului.
Toate autorităţile abilitate ale statului au uitat că satele noastre sunt foarte îmbătrânite raportate la structura de vârstă a populaţiei. Au uitat de apelul repetat făcut de Preşedintele ţării către toţi aceia care vor un loc de muncă mai bine plătit să se ducă în Spania, Italia sau unde Dumnezeu ştiu. Acum acest viscol a scos în evidenţă mai rapid şi mai eficient ca recensământul proaspăt încheiat toate datele disfuncţionale din judeţele ţării. Avem locuitori în mediul rural care sunt reprezentaţi prioritar de oameni vârsnici, bolnavi, care mai şi cresc cu bruma lor de sărăcie nepoţii copiilor plecaţi la muncă în străinătate. Trebuie să se ştie că satele din Buzău, Vrancea, Ialomiţa Brăila, Giurgiu etc. au asigurat cea mai mare parte a forţei de muncă validă care a plecat din ţară la muncă în străinătate.
Ne întrebăm pe bună dreptate cum pot aceşti oameni blocaţi în casă de nămeţii de zăpadă să iasă la lopată şi mai ales să facă şi treaba autorităţilor care prin firme interpuse încasează rodul muncii lor? Constatăm cu regret că nici un primar nu pune în aplicare planurile de combatere a riscului datorat căderilor de zăpezi abundente, probabil că nici nu ştiu pe unde au fost aruncate aceste documente.
Cum minciuna şi hoţia au picioare scurte, au început să apară la lumină unele date ale matrapaslâcurilor făcute de autorităţi şi guvernanţi. Astfel, pe surse s-a dezvăluit că firmele care au contractat lucrările de deszăpezire a drumurilor publice cotizau cu peste 50% din banii încasaţi la partidele care le-au recomandat şi susţinut pentru câştigarea licitaţiilor. Şpaga încasată de către aceste partide urma să fie utilizată în campaniile electorale. Întârzierile de repunere în funcţiune a sistemului de alimentare cu energie electrică a fost un act voit, întrucât se urmăreşte o creştere a cantităţii de energie electrică livrată la export, unde preţul de vânzare este mult mai rentabil faţă de preţul intern. Intervenţiile medicale, sistemul de aprovizionare a populaţiei cu medicamente, hrană şi combustibili sunt şi ele voit îngreunate pentru a declanşa o mortalitate cât mai mare în rândul populaţiei vârstnice, scutind astfel statul de obligaţia de a mai achita pensiile.
Este de la sine înţeles că toţi factorii decidenţi fac tot ce este posibil ca aceste sate să se depopuleze cât mai rapid, fapt pentru care au destructurat planurile de urbanism general, au distrus perdelele forestiere, au aprobat construcţii de noi gospodării în locuri de mare risc la viscol, inundaţii, alunecări de teren etc. Se inhibă cu bună ştiinţă procesele de constituire a micilor fermieri locali, dar dau tot sprijinul pentru vânzările de terenuri arabile aşa-zişilor fermieri străini. S-au străduit să promoveze investiţii inutile satului, cum ar fi parcuri, stadioane şi săli de sport care nu sunt încălzite şi nici nu pot fi utilizate ca spaţii centralizate de cazare a populaţiei sinistrate. Iată o radiografie sumară atât a satului românesc, cât mai ales a autorităţilor puse să gestioneze problemele acestor aşezări.
Iată numai o parte a programului aplicat de autorităţile şi guvernanţii români aflaţi la putere în ceea ce priveşte managementul şi gestiunea unor situaţii de risc, care din punct de vedere meteorologic se încadrează în fenomene de normalitate pentru iernile care se pot produce în această zonă geografică în care se află poziţionată România.
Interesant este faptul că pentru a se scăpa de răspundere, atât autorităţile locale, judeţene, cât şi cele centrale au început să dea vina una pe alta sau şi mai grotesc, să acuze cetăţeanul de rând de lipsă de simţ civic sau de solidaritate. Mai mult, unii miniştii ai actualului cabinet au început să ameninţe autorităţile locale că dacă nu vor scoate populaţia la lopată pentru a face treaba firmelor care au încasat bani frumoşi pentru o treabă pe care nu o vor face, vor trece la sancţiuni drastice.
Pentru a se masca şi mai bine ineficienţa şi incompetenţa autorităţilor şi guvernanţilor, aceştia din urmă apelează la lozinca „HOŢUL STRIGĂ HOŢII”, adică încearcă să dea vina pe lipsa de hărnicie a unui segment al populaţiei bine vlăguit de către guvernările anterioare. Este strigător la cer cum aceşti guvernanţi spun că nu trebuie să mai plătim lenea. În realitate, SOCIETATEA CIVILĂ CA PRIMĂ PUTERE ÎN STAT trebuie să spună clar şi răspicat, NU DOMNILOR GUVERNANŢI ŞI POLITICIENI NOI NU VĂ MAI TOLERĂM LENEA, HOŢIA, OBRĂZNICIA, TUPEUL ŞI INCOMPETENŢA. Sper ca toţi cetăţenii acestei ţări să înţeleagă că acum în acest an electoral trebuie să luăm deciziile cele mai înţelepte pentru binele nostru, dar mai ales pentru binele ţării.
Mircea Vintilescu
No comments:
Post a Comment