România în derivă

”PDL a fost unul democratic atât timp cât a fost condus autoritar de un singur om“

“Povestea armelor care nu ucid a început în Antichitate şi continuă şi în zilele noastre. Armele care nu ucid sunt cele care îl conving pe adversar, sau chiar pe aliat, să reacţioneze aşa cum doreşte cel care stăpâneşte aceste arme. Ele afectează sufletul şi mintea, ţintind mai ales asupra liderilor şi pot obţine victorii politice şi militare acolo unde armele clasice se dovedesc neputincioase sau prea păguboase. Muniţia armelor care nu ucid este construită pe bază de informaţii, sub forma propagandei, a dezinformării, a relaţiilor publice.” (Silviu Brucan - http://www.nemira.ro/epoca/romania-in-deriva--959)

Îşi mai aduc aminte românii cum au fost ales judecătorul de la Curtea Constituţională în Parlament, cum s-a reluat votul până când a ieşit cine trebuia, conform voinţei şi dorinţei lui Băse?! Acelaşi lucru s-a încercat a fi repetat şi la Convenţia PDL din 23 martie 2013 când preferata blondă Elena Udrea, a preşedintelui demis de popor în 2012, a pierdut în faţa lui Vasile Blaga, declarat Preşedinte PDL. Ştiam cu toţii, noi, pulimea, că Băse este implicat până-n gât în jocurile politice din România, deşi Constituţia interzice preşedintelui în funcţie acest lucru, dar ca să o auzim clar din gura acestuia, într-un mesaj postat pe Facebook, depăşea imaginaţia noastră.

"ADIO PDL" - mesajul Preşedintelui Traian Băsescu după alegerea lui Vasile Blaga la şefia PDL

(Click pe imagina ca să vedeţi mesajul)

De data aceasta, nu i-a ieşit pasienţa lui Băse. Însă reacţia acestuia, chiar şi aşa, ca preşedinte demis, ilegal la Palatul Cotroceni, spune multe despre o ţară în derivă, cum a rămas România de la Dictatul de la Bruxelles, când cei mai mari ai Europei ne-au impus un miştocar în ale politicii să rămână la Cotroceni, pentru interesele lor economice în această ţară bogată comparativ cu alte state din UE. Nu este prima dată când Băse ne face cu mâna. Ne-a urat: “Să trăiţi bine!” şi poporul s-a scufundat precum flota dispărută în neant, mai ceva ca în “Istorii neelucidate”. A căutat cu flacăra olimpică în mână “Antena 3 e-aici?!” şi a incriminat Trustul Intact pentru orice nu i-a ieşit din jocurile murdare pe care le-a făcut timp de 8 ani. A intrat în şedinţă la CSM şi a impus-o pe Hăineală preşedinte, pentru că altfel pierdea supremaţia în acest “organism” pe care l-a prezidat din umbră întru “libertatea şi independenţa justiţiei din România” şi conform “statului reformat” pe care el însuşi l-a clădit pe sistemul unei familii mafiote, bazată pe interese şi încrengături de relaţii dubioase. Totul a culminat cu mesajul de pe Facebook din 23 martie 2013 când a spus “Adio PDL”.

S-a spus des că românii sunt mămăligari iar mămăliga nu explodează. Chiar nimeni nu şi-a dat seama că acest om care stă ilegal la Cotroceni, în ciuda votului negativ a 7,5 milioane de oameni în 2012, care la fiecare trei zile scoate câte un dosar la DNA pentru adversarii politici, a stat în fruntea statului timp de 8 ani şi a făcut jocurile politice ale unui singur partid, când Constituţia interzice acest lucru?! Nimeni nu şi-a dat seama că de acum încolo, încă aproape doi ani noi toţi plătim un preşedinte ilegal care stă la Cotroceni ca să-şi facă un partid şi o trambulină pentru că nu s-a detaşat timp de 8 ani şi nici nu o va face pentru cei 2 ani rămaşi de viaţa politică a României, de Emil Boc şi de Elena Udrea, spinările pe care a rămas atârnat ca să privească peste gardul PDL?! Băsescu nu ştie să piardă! El ştie doar să dezbine şi să stăpânească. Iar după ce stăpâneşte, ştie doar să distrugă pe cei în cârca cărora s-a căţărat, cu excepţia propriei familii.

Ne aşteaptă doi ani de dezastru naţional atâta timp cât Băsescu va rămâne la Cotroceni. Am avut opt ani de scandaluri şi dosare false sau politice la DNA. Românii gândesc strâmb: ce mai contează încă doi ani pe lângă opt?! Contează!!! Acest om ne reprezintă încă în lume! Acest impostor ne poate încă băga în nişte combinaţii internaţionale inimaginabile şi extrem de fatale pentru România. Acest jucător la masa verde ne poate distruge într-o singură lună, nu în doi ani, îngropând România pentru vecie în negura Evului Mediu timpuriu prin eliminarea tuturor adversarilor politici pe termen mediu (vezi cazul Adrian Năstase) sau lung (vezi cazul Atanasiu, Chiuariu etc.). Dacă tot clamăm că vrem să trăim într-o adevărată democraţie, că suntem o ţară europeană, că avem drepturi, atunci să vedem şi obligaţiile pe care trebuie să le respectăm. Obligaţia noastră este acum una singură: suspendarea!

Parlamentul are obligaţia să taie pisica-n două o dată pentru totdeauna. Parlamentul trebuie să ia o atitudine o dată pentru totdeauna împotriva acestei clare încălcări a Constituţiei, prin care preşedintele demis Băsescu nici măcar nu mai ascunde aparenţele ci se exprimă clar, răspicat, fără echivoc, în favoarea partidului politic PDL, cel care a fost susţinut fără perdea de Băsescu şi cel care încă este reprezentat de europarlamentarul Monica Macovei în Parlamentul European, în ciuda faptului că aceasta a fost trimisă acolo să reprezinte toţi românii, indiferent de apartenenţa lor politică.

România asistă acum la mascarada “contestaţii Elena Udrea" dirijată din umbră de Băsescu. Boc este la mijloc, pentru că dacă trece de partea lui Udrea, pierde primăria Cluj, dacă pleacă de lângă Băsescu, rămâne o ţintă clară a DNA. Cu cine va juca Boc cartea vieţii lui? Aşa este când te afli între două familii mafiote. Unul va fi sacrificat. Şi acela nu e niciodată de gen feminin. Mafioţii au un cult pentru sexul frumos şi pentu copii. În schimb între ei, bărbaţii, nu au scrupule. Se gâtuie şi se chilăresc între ei pe toate planurile.

Poporul, prostimea, pulimea, asistă impasibilă la aceste jocuri politice fără nici un fel de reacţie. Ce câştigă ea din aceste jocuri politice? Nimic. Ce pierde din toate aceste jocuri de putere? Totul. Pentru că sunt la mâna celor care fac jocurile.

Societatea civilă prin MEUR acuză clar şi răspicat intervenţia preşedintelui Băsescu, postată pe Facebook, ca fiind una care încalcă grav şi iremediabil Constituţia. Nicăieri în lume nu este permis ca şeful statului să intervină în viaţa politică. În orice stat de drept, Constituţia, prima lege în orice stat, trebuie respectată în pimul rând de şeful statului, iar dacă acesta a ajuns să o încalce a treia oară, societatea civilă prin MEUR este obligată să tragă un semnal puternic de alarmă în România. Europarlamentarii români au obligaţia să alerteze forurile europene cu privire la această anomalie, care se repetă în mai puţin de un an de la impunerea lui Băsescu de către Bruxelles în ciuda tuturor voturilor negative ca acesta să fie demis. Societatea civilă prin MEUR se opune total acestui mod de comportament al preşedintelui Băsescu şi mai mult, nu este de acord cu finanţarea acestuia (plata salariului de preşedinte) pentru formarea unui nou partid sau a unei platforme politice, atâta timp cât este ocupantul Palatului Cotroceni. Societatea civilă prin MEUR solicită Parlamentului să demareze imediat şi fără întârziere procedurile de suspendare ale preşedintelui Băsescu, ca urmare a implicării şi susţinerii lui clare şi declarate în viaţa politică a unui singur partid, PDL, lucru interzis de Constituţie.

Mona Bernhardt-Lörinczi

Nu va fi linişte în ţară

Mandatul actualei conduceri a CSM a fost dat cu 10 la 8 voturi pentru Oana Schmidt-Hăineală, fost vicepreşedinte al cărei mandat expiră în 6 ianuarie 2013. La două ore după “alegere” Hăineală a fost contestată. Ce eforturi depune guvernatorul de la Cotroceni să-şi apere acolitele din CSM? Citiţi mai jos.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13939383-oana-schmidt-haineala-aleasa-noul-presedinte-csm.htm

http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/pivniceru-catre-basescu-la-csm-sa-te-temi-de-greci-chiar-si-atunci-cand-nu-iti-aduc-daruri-289107.html

http://www.gandul.info/news/video-basescu-la-csm-mai-bine-razboi-decat-o-justitie-neindependenta-noul-sef-al-csm-este-procurorul-oana-schmidt-haineala-10427118

Nu ne aşteaptă zile liniştite în ţară. Cât timp acest “Fuego al politicii româneşti” cum l-a numit Mădălin Voicu într-o emisiune TV, va fi la Cotroceni, presa ponegrită şi hulită de “guvernatorul României” va toca şi diseca toate năzbâtiile celui care se luptă din răsputeri ca să-şi apere pielea şi viitorul nesigur. Ne aşteaptă şase luni de foc şi alte şase luni de sabie. Cu forţe proaspete, cu aerul de munte în nări, cu hăhăitul perpetuu, micul omuleţ care se doreşte a fi om mare de stat, ne trage încet dar sigur spre prăpastia urii, a răzbunării, a denigrării şi a defăimării.

În timp ce maleficul scorpion lansează săgeţi subtile dar bine ţintite asupra “independenţei justiţiei”, poporul dezbate febril problema incinerării marelui regizor şi actor Sergiu Nicolaescu. Poporul fariseu s-a indignat extrem de tare la ideea aceasta cum că n-ar fi creştineşte, că dacă trupul nu e în pământ sufletul nu poate fin mântuit, că nu vor avea unde să aprindă o lumânare, să se închine… şi alte aberaţii de genul acesta. Mi-a plăcut de actriţa Ileana Stana-Ionescu pentru faptul că a spus că şi dorinţa ei şi a soţului, cunoscutul actor Sebastian Papaiani este aceeaşi, incinerarea, explicând pe scurt că dorinţa trebuie respectată şi că preferă acest ritual în locul putrezirii în mormânt.

Pentru mulţi dintre aşa-numiţii creştini moartea unei personalităţi reprezintă bâlciul perindării pe la catafalc, pozarea cu decedatul, eventuale pomeni la care să se repeadă ca ulii şi mai ales bârfa de după, care inevitabil începe cu “Ai văzut?!” Nici aici bâlciul nu a lipsit. Dezbateri peste dezbateri, opinii pro şi contra din care biserica nu a lipsit pe motiv de explicarea canoanelor bisericeşti. Fiecare s-a afişat mai creştin ca celălalt de parcă credinţa fiecăruia trebuie dezvăluită la televizor, discutată şi disecată pe dreapta şi pe stânga precum declaraţiile politice ale preşedintelui jucător.

Dacă biserica admite liberul arbitru în credinţă privind alegerea căii de umat în viaţă, de ce nu acceptă şi acelaşi liber arbitru în cazul morţii? Încă o dovadă că nu poate fi linişte în ţară. Poporul este divizat, când unii trag hăis, ceilalţi neapărat vor trage cea. Când unii sunt pro neapărat alţii vor fi contra. Când unii vor fi mulţumiţi, neapărat vor apărea şi nemulţumiţii. Când unii vor avea faimă, vor apărea şi neisprăviţii cu invidia lor dăunătoare. 

Rasa umană, dualistă, contradictorie, răzbunătoare dar propovăduitoarea iubirii aproapelui mai presus de propria fiinţă, a fost, este şi va rămâne un mare mister în evoluţia acestei planete văzută de alte civilizaţii trecute sau viitoare. Ceva din gena umană a fost proiectat greşit. Şi totuşi mai există oameni precum Sergiu Nicolaescu, mare om, care a dorit să rupă canoanele inepte ale vremurilor sale şi să-şi găsească nemurirea nu  numai prin ce a lăsat în urma lui dar şi prin propria dorinţă de după moartea pământeană.

Epicur: “Vrea Dumnezeu să prevină răul, dar nu poate? Atunci nu e omnipotent. Poate, dar nu vrea? Atunci e malefic. Şi poate şi vrea? Atunci de unde vine răul? Nici nu poate, nici nu vrea? Atunci de ce să fie numit Dumnezeu?”

Einstein: “Dacă oamenii sunt buni doar pentru că le e frică de pedeapsă şi pentru că speră la o recompensă, atunci suntem într-o stare jalnică.”

http://calinignat.wordpress.com/2012/02/11/biserica-simbolul-ipocriziei/

Nu va fi linişte în ţară.

Mona Bernhardt-Lörinczi

Sărbătoarea Crăciunului în anul de graţie 2012

Am apucat să trăiesc şi acest sfânt moment din viaţa creştinătăţii. Cu multă emoţie în suflet am încercat să respect tradiţia acestui mare eveniment şi să mă comport mai ceva ca un bun creştin atât faţă de cei din jurul meu, cât şi faţă de cei mai puţin apropiaţi mie.

Cu mult regret am constatat că pentru foarte mulţi români această sărbătoare are doar semnificaţie de mare chiolhan. Am conştientizat că pentru cei mai mulţi semeni de-ai noştri valorile acestei naţii nu reprezintă nimic, sau poate că nici nu le cunosc. Îngrijorător este că valorile spirituale ţi tradiţiile româneşti au fost total neglijate şi de cei care au obligaţia morală de a le promova. Mă refer aici la toţi demnitarii noştri proaspăt aleşi sau acceptaţi (Preşedintele ţării, Preşedintele Senatului, al Camerei Deputaţilor, Premierul, deputaţii şi senatorii, minişti etc.).

Nici unul dintre aceşti aleşi ai neamului nu au dorit să fie colindaţi, cu toate că toţi se pretind a fi buni creştini. Unii se dau pe derdeluş, alţii se îmbuibă cu bucate şi băuturi, unii se plimbă prin lume considerând în mod greşit că această perioadă este o bună vacanţă pentru relaxare sau distracție. Nu am văzut vreun demnitar, care în campanie alerga să dea tot felul de plocoane electoratului naiv, să se ducă aşa cum se cuvine cu daruri la azile, orfelinate, la oamenii amărâţi sau pe la rudele mai sărace. Dacă înainte de alegeri toţi candidaţii alergau pe la biserici, de Crăciun nici nu s-au sinchisit să aprindă măcar o lumânare.

Ce pot înţelege din acest comportament? Aceşti oameni nu mai au nimic comun cu neamul românesc. Nu mai au nimic nici cu respectarea principalelor valori umane, dar nici cu tradiţiile care ne-au ţinut legaţi pe acest pământ. Pentru că ne merităm aleşii, pot spune acum fără să greşesc că suntem o turmă care tolerăm o populaţie înapoiată, needucată, lipsită de aspiraţii, chiar fără Dumnezeu. Dacă vom continua aşa, se duce de râpă totul, inclusiv noi cei care asistăm neputincioşi la glorificarea mitocăniei.

Sper din tot sufletul ca aceste lucruri să se îndrepte cât mai curând posibil, să începem să învăţăm ce înseamnă să fi şi să ne comportăm ca un popor educat, să devenim cu adevărat un segment european care, cu mândrie, să poată spune că suntem români! Pentru că avem cu ce să ne mândrim. Din păcate, până acum nu prea avem cu cine să ne mândrim iar acest lucru este cel mai trist.

Poate că s-ar cuveni să spunem, în loc de LA MULŢI ANI, o nouă frază:

LA MAI MULTĂ CONȘTIINȚĂ ȘI EDUCAȚIE CIVICĂ ROMÂNEASCĂ!

Mircea Vintilescu

Iluzii… iluzii… iluzii

În curând va începe campania electorală în România.

Que sera, sera! Vor spune unii mai puţin informaţi. Alţii vor lupta din răsputeri ca să convingă electoratul că statutul lor din “opoziţie”, adică ARD = PDL (culoarea portocalie disimulată în vernil, roz, mov şi toate culorile curcubeului) va “reporni inima României” pe care tot ei au băgat-o în comă prelungită de opt ani.

Va fi o campanie dură, aşa cum spun toţi analiştii politici. Cât de dură, vom vedea. Mai dură decât tăierile de salarii şi de pensii… Iar dacă va fi mai dură, asta s-ar putea referi la violenţe verbale, bătăi, injurii, defăimări, calomnii şi multe altele, de care românii, dar mai ales cei din actuala opoziţie, alături de aliaţii lor “de încredere” vor face uz din plin.

Până la campanie mai este o săptămână. Folosesc prilejul ca să vă prezint “iluzii… iluzii” (nu surprize… stupize) ca să vă descreţiţi frunţile şi să hotărâţi, privind imaginile, cu cine veţi vota.

Nu uitaţi, iluziile sunt pretutindeni în jurul nostru, de la afecţiunea unui partener până la iluzia unei vieţi întregi. Alegerea este a dvs. Cu ce iluzie vreţi să trăiţi de acum încolo sau ce iluzie v-a fost spulberată de realitatea dură la care toţi suntem supuşi.

Vizionare plăcută. Lucrările sunt nemaipomenite.

Mona Bernhardt-Lörinczi

Ia PRIVATIZAREA, neamule!!!

Vă pup pe suflet, români (cum spune Condurăţeanu, mare om la OTV).

Aţi auzit bine, se oferă privatizare contra voturi politice, indiferent că ele vin de la gospodinele ahtiate de serialul Elodia, de la oligofrenii care încă se mai uită în gura ştirbă a lui Dan Diaconescu (în direct) alias DDD, sau de la frustraţii acestei ţări greu încercate de tot felul de intelectuali “selecţi” gen MRU (Mihai Răzvan Ungureanu), creştin convins, altfel declarat de dreapta dreptei, om de caracter ca şi Baconschi, care vă cheltuie banii pe uleiuri selecte şi unguente de marcă, dar şi pe bunătăţi care mai de care mai răsunătoare şi mai costisitoare pentru foalele lor super-dezvoltate, ca să nu mai amintesc de chiriile enorme de la Paris.

Ia PRIVATIZAREA, neamule!!! Este strigătul lui DDD printre tot felul de declaraţii în faţa tuturor reporterilor şi camerelor de luat vederi de la toate televiziunile din România, care de ceva timp s-au transformat în ziare de scandar sau în tabloide puternic mediatizate.

Jos labele de pe Oltchim! Se aude tot mai des acest deziderat, fără ca prostimea să înţeleagă de fapt traducerea exactă al acestuia, adică: Dă-te tu la o parte de pe scaun să mă aşez eu ca să fur mai vaşnic.

Şi toate acestea în numele poporului, pentru popor şi pentru cei nevoiaşi…

Mă uluieşte din ce în ce mai mult discursul, care se vrea sobru, cu mesaj politic, al tuturor de pe scena acestei telenovele, transformată de DDD într-un nou serial gen Elodia, unde încă nu au apărut Magda Ciumac cu dansul ei lasciv pe muzică de manele de pe biroul marelui OTV-ist, alături de buna sa amică, Nichita, haidamaca aceea cu voce de bărbat şi cu o exprimare ca la uşa cortului. Nu a apărut nici Tolea Ciumac cu tomberonul, dar… nu este timpul pierdut. Se pare că dacă Tolea Ciumac nu a reuşit să-l vâre în tomberon în direct pe DD, o să reuşească poate o mână de oameni înfometaţi şi minţiţi de la Oltchim. Sau poate chiar poporul pe care DDD îl invocă mai tot timpul în toate acţiunile sale, ca un paravan din ce în ce mai fragil pentru averea sa nesimţită, câştigată într-un timp extrem de scurt, comparativ cu toate averile marilor clanuri din lume, care în generaţii şi generaţii au muncit cinstit şi şi-au închinat imaginaţia şi competenţa unui scop şi ţel nobil. Acela de a fi în folosul oamenilor.

Mă siderează cum mai poate cineva în acest secol să mai creadă faptul că un ditai bogătanul se poate gândi la popor, la pulime, cum spunea cineva, când însăşi avuţia pe care o are, licit sau ilicit este destinată numai lui.

Dar în România de astăzi, care încă se mai târăşte în Evul Mediu (e adevărat, netimpuriu) jocurile se fac altfel. Ia fiecare ce vrea de la oricine, înfulecă pe săturate, îşi face metehnele cu tot felul de bunuri ale tuturor, şi le însuşeşte fără explicaţii (haideţi domniţă, doar sunt prostiuţe… ce naiba) şi apoi propovăduieşte în faţa prostimii buna cuviinţă, austeritatea, abstinenţa, iubirea celui sărăcit, ajutorarea celor oropsiţi şi mai presus de toate… “vă reamintesc”: lupta pentru popor şi în slujba poporului, pentru ca ciocoimea să ia labele jos de pe averea poporului.

Dar nu se întreabă nimeni care este de fapt averea poporului, acela pe care-l invocă toţi îmbuibaţii din banii storşi de la popor, care de fapt sunt cetăţenii români. Ei da, vă spun eu care este averea poporului în viziunea mea. Vă spun eu care şi cum arată oamenii pe care-i invocă toţi cu mare emfază, dar vă las pe voi să decideţi ce mai este de stors de la ei.

Şi cum o imagine face cât o mie de cuvinte, priviţi cu atenţie mai jos şi pe urmă… vă pup pe suflet, români, dacă v-a mai rămas şi acela!!!

 

 

 

 

 

 

 

Mona Bernhardt-Lörinczi