AGORÁ s.f. Piaţă publică în oraşele Greciei antice, unde se aflau principalele instituţii şi unde se ţineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ţinea în această piaţă. – Din fr. agora.
AGORÁ s.f. Piaţă publică în care se concentrau negoţul şi toată viaţa civică a unui oraş din vechea Grecie (mai ales a oraşului Atena); (p. ext.) adunare populară ţinută în această piaţă. [Pl. -le. / < fr. , it., gr. agora].
SÍNE QUA NON loc. adj. (condiţie) fără care nu se poate; indispensabil, necesar. (< lat. /conditio/ sine qua non)
Nimic pe lume, nici o aserţiune ştiinţifică, politică, sau de altă natură, nici una din dogmele vreunei religii nu este şi nu poate fi la adăpostul criticii. Totul se revizuieşte! Nu există dogme sau adevăruri veşnice, nu există nimic în cunoaştere care să nu poată fi repus în discuţie. Forţa şi fecunditatea gândirii libere nu constă atât în propriile coordonate ale acesteia, cât în confruntarea diverselor ipoteze, în agora, în spaţiul public. Rezultă că singura condiţie sine qua non gândirii libere este recunoaşterea aceleiaşi gândiri libere pentru toţi cetăţenii.
Invers: de îndată ce libertatea de gândire a unui singur cetăţean este încălcată, se încalcă libertatea de gândire a tuturor celorlalţi. Societatea respectivă devine o dictatură, o tiranie, chiar dacă, aparent, numai a singură persoană este afectată.
Democraţia presupune adeziunea totală, fără rezerve şi fără ipocrizie, la principiul pluralismului, la deontologia presei, la regulile dezbaterii academice, ale dezbaterii publice în general. Abia după acestea putem vorbi de dialog civilizat, de evitarea exceselor de limbaj şi altele.
Marius Mitea
