Fenomentul Tunguska

A fost o ciocnire între un meteorit și un OZN? Unii savanți ruși spun că DA.

S-a scris extrem de mult despre el, dar adevărul începe abia acum să se lumineze! Despre OZN-ul care a salvat planeta Pământ!

Soarele se pregătea să răsară, când cerul a fost brusc inundat de o lumină orbitoare. O minge de foc își făcea apariția, străbate cu o viteză colosală taigaua siberiană și se prăbușește cu un zgomot asurzitor. Impactul este atât de puternic, încât undele seismice înregistrate s-au simțit până la Londra, iar sunetul exploziei s-a auzit până la o distanță de peste 800 de kilometri.

În urma ciocnirii cu solul, nu s-a format nici un crater, dar pe o suprafață de peste două mii de kilometri pătrați totul a fost culcat la pământ. Aproximativ 80 de milioane de copaci au fost smulși din rădăcini. Avusese loc așa-numitul fenomen de la Tunguska.

De-a lungul secolului, s-au vehiculat zeci de ipoteze și posibile explicații ale fenomenului petrecut în 1908 în îndepărtata Siberie, începând de la comete, asteroizi, fulgere globulare sau blocuri de gheață, până la teoria că Pământul s-ar fi intersectat cu o gaură neagră. Însă ce s-a petrecut în realitate acolo rămâne până astăzi un mister.

Conform calculelor moderne, corpul cosmic pră¬bușit în Siberia avea o masă mai mare de o mie de tone și a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de aproximativ 50 de mii de kilometri pe oră. La 8,5 kilometri distanță de pământ, din motive încă neelucidate, a explodat cu o putere de 185 de ori mai mare decât bomba atomică de la Hiroshima.

Dacă obiectul nu s-ar fi des¬compus înainte de impactul cu solul, poate că Pământul, astăzi, n-ar mai fi existat. Printre numeroasele ipoteze legate de accident, a existat și opinia că explozia a fost produsă de o navă extraterestră care s-a interpus, eroic, impactului cu un meteorit gigantic, ce se îndrepta spre Pământ. Cel puțin așa susține inginerul rus Iuri Labvin, președintele Fundației Tunguska și directorul Muzeului Meteoritului Tunguska și al altor obiecte cosmice.

De peste 20 de ani, Iuri Labvin studiază acest fenomen și a condus zeci de expediții în ținutul Krasnoiarsk, acolo unde speră să descopere fragmente ale navei extraterestre salvatoare. Teoria sa are la bază argumente aduse încă de la jumătatea secolului al XX-lea, când, în urma expedițiilor organizate în regiune, din pământurile răscolite au ieșit la iveală fragmente minuscule de sticlă, compuse din mari cantități de iridiu, nichel și elemente chimice de origine nepământeană.

Inginerul rus este convins că acestea nu reprezintă decât rămășițele tabloului de comandă al navei extraterestre. În prezent, nu există tehnologie care să permită realizarea unor astfel de aliaje. De altfel, cercetând solul dealurilor din regiune, a mai descoperit fragmente de obiecte necunoscute. În urma testelor, a depistat că acestea conțin silicat de fier, într-o formă care nu există în natură și care, cu atât mai puțin, ar fi putut fi creată de om. Astfel de materiale sunt categoric artificiale, de origine nepământeană, susține savantul rus.

La finele anului 2006, profesorul Iuri Labvin a organizat o nouă expediție, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, în apropierea căruia s-a produs evenimentul. Echipați cu diverse instrumente și aparate de detectare a metalelor, cercetătorii ruși au explorat minuțios malurile râului pe o distanță de câteva sute de kilometri, în căutarea altor fragmente din obiectul nepământean.

În apropierea localității Baikit, din aceeași regiune Krasnoiarsk, la două sute de kilometri distanță de epicentrul exploziei, savanții au descoperit niște pietre stranii, asemănătoare cuarțului, inscripționate cu diverse linii și forme geometrice. Deși cristalele au fost amănunțit studiate în laboratoarele Institutului de Fizică din Krasnoiarsk, nu s-a putut depista originea lor și nici stabili elementele lor componente. Le-a fost testată până și duritatea, încercând să le aplicăm tăieturi similare ce¬lor deja existente. Deși s-a utilizat un laser de performanță, nu s-a reușit decât să le zgârie superficial. Cu siguranță, natura nu ar fi putut crea astfel de reprezentări.

Pietrele cu semne necunoscute Pe de altă parte, este aproape exclus ca acestea să fi fost aplicate de om, manual. Se pare ca fragmentele sunt părți componente ale unei matrice în care sunt înmagazinate anumite informații.

Este foarte posibil să fie elemente ce au alcătuit cutia neagră a navei extraterestre. Semnele scrijelite probabil nu sunt decât niște marcaje, iar informația esențială se află în interior, afirmă inginerul Iuri Labvin.

Asemenea pietre au fost descoperite în mai multe locuri, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, unele la sute de kilometri distanță de epicentrul exploziei. Dar acest amănunt, afirmă savantul rus, nu este decât un argument în plus în susținerea presupunerii sale că deasupra Siberiei a avut loc o ciocnire între un meteorit și o navă de origine non-pământeană, iar în urma impactului, fragmente din nava cosmică au fost aruncate la distanțe apreciabile. Deasupra Siberiei a explodat, într-adevăr, un meteorit. Dar în același timp, acolo a explodat și o navă extraterestră, ale cărei rămășițe le descoperim astăzi.

Pasărea de foc. Timp de 20 de ani, cercetătorul rus a străbătut regiunea în lung și-n lat, adunând dovezi, culegând informații. Locuitorii din împrejurimi i-au povestit că au trecut deja decenii de când în acest loc terifiant nu mai îndrăznește nimeni să pătrundă. Se spune că de aici, în timpul nopților, se aud urlete stranii, nepământene, iar pădurea freamătă neliniștit.

Cei care s-au încumetat, totuși, să cerceteze locurile povestesc că, în mod neobișnuit, nu au întâlnit în taiga nici țipenie de vietate. De parcă ceva sau cineva le-ar fi avertizat de cataclismul ce avea să se petreacă și apoi le-ar fi alungat definitiv.

Studiind folclorul local, Iuri Labvin a descoperit cu uimire că în legendele tanguților, o populație nomadă din taigaua siberiană, se vorbește despre o ciocnire puternică, devastatoare, care va salva omenirea. Se pare că oamenii locului aflaseră că o tragedie este pe cale să se producă cu mult înainte ca evenimentul să aibă loc efectiv.

Poate că așa se explică faptul că în urma exploziei cumplite, nici o ființă omenească nu a avut de su¬ferit. Șamanii siberieni, cei care călăuzeau viața spirituală a comunității și vegheau asupra sufletului ei, au prevăzut viitorul dezastru. În stare de transă, au străbătut lumi diferite și, conectându-se la surse cosmice de informații, au aflat despre pericolul iminent. Spre Pământ zboară o pasăre de foc, desprinsă din Soare. O pasăre mânioasă. Dar Luna se va ciocni de Soare și vom fi mântuiți. Foc va fi pe Pământ, dar vom supraviețui, au prezis șamanii tanguți. Toți nomazii ce sălășuiau în acest ținut vast au dat ascultare vorbelor bătrânilor și-au părăsit zona pe care o populau, zonă ce avea să fie aproape complet distrusă. Și astfel, în dimineața exploziei, tanguții priveau de la distanță filmul Apocalipsei.

Bătrânul Serghei Pikunov, nepotul unui martor ocular al evenimentului își amintește și astăzi poveștile bunicului său despre acea zi înspăimântătoare. Oamenii știau că ceva se va petrece, dar nu se așteptau ca totul să fie atât de înfricoșător.

Un car de foc se prăvălea peste ei, într-un zgomot infernal, zguduind pământul. Pasărea de foc, așa cum o numeau bătrânii, avea o formă conică, asemănătoare unei iurte. Cu câteva clipe înainte de a se prăbuși la pământ, o minge strălucitoare, apărută de nicăieri, i-a curmat zborul, nimicind-o. Săgeți de foc au căzut pe pământ și totul s-a cutremurat. Dar asta ne-a fost salvare.

În arhivele Fundației Tunguska, înființată de Iuri Labvin, există zeci de mărturii similare, care atestă faptul că ceva sau cineva, dintr-un motiv necunoscut, ar fi ales să se autodistrugă pentru a salva Planeta de la pieire. Deși ipoteza cercetătorului rus pare desprinsă dintr-un roman science-fiction, totuși, nu putem să nu ne întrebăm dacă ea nu are o bază reală.
Ciudata pădure de la Tunguska

Pădurea transformată în deșert. Chiar din primele luni de după explozia de la Tunguska, în regiunea în care s-a produs catastrofa au început să se manifeste diferite anomalii și fenomene stranii. După incident, din taigaua deasă de conifere, ce se întindea pe mii de kilometri pătrați, nu a mai rămas decât jumătate.

Milioane de copaci au fost smulși din rădăcini și culcați la pământ, ca într-o imagine post-apocaliptică. Însă, la scurt timp, în mod miraculos și într-un ritm neobișnuit de rapid, din solul nisipos au început să crească alți copaci, însă de specii ce nu se întâlnesc în această zonă, mesteceni, stejari, fagi. În plus, exact în locul unde se presupune că ar fi avut loc explozia, copacii cresc anormal, unul răsărind din celalalt, într-o încrengătură stranie. Din trunchiul unui pin gros pornește, paralel, tulpina subțire a unui mesteacăn.

Un asemenea fenomen nu se mai întâlnește nicăieri în lume, susține același Iuri Labvin, care studiază atent fiecare amănunt ce îl poate ajuta la demonstrarea teoriei sale. Aici întâlnim o mutație genetică provo¬cată de obiectul cosmic. Tocmai explozia a creat acest efect.

Pădurea este plină de asemenea malformații, cu specii total diferite de copaci ce cresc din aceeași rădăcină, cu mesteceni de o înălțime de peste 20 de metri, cu arbori ce nu ar trebui să se dezvolte în mod normal în asemenea sol și climă, crescând cu o viteză accelerată. Așa ceva în natură nu mai există.

Vasul furat. Tocmai aici, în acest loc atât de misterios, în anii 60 ai secolului trecut, fizicianul rus Kiril Kabanov, în timpul unei expediții științifice secrete, a descoperit în solul nisipos din taiga un obiect aparent banal, care avea să-i schimbe întreaga existență.

Încă din anul 1950, în Rusia a început să se vehiculeze ipoteza conform căreia obiectul căzut în taigaua siberiană nu fusese un meteorit sau un asteroid, așa cum se susținea oficial, ci o navă extraterestră. Teoria a fost lansată de scriitorul și inventatorul rus Alexandr Kazantev și sugera faptul că incidentul de la Tunguska se datorase unei explozii nucleare provocate de un aparat de zbor de origine nepământeană.

Presupunerea sa pornea de la similitudinile existente între exploziile nucleare de la Hiroșima și Nagasaki și fenomenul ce avusese loc în Siberia. Drept urmare, în 1961, condu¬cerea de la Kremlin a desemnat o echipă de cercetători, cosmonauți, ingineri și geologi, pentru a porni într-o expediție secretă în taigaua siberiana.

Misiunea lor era de a descoperi dacă într-adevăr acolo se prăbușise sau nu o navă extraterestră. Conform rapoartelor ulterioare, expediția nu s-a soldat cu succes, cercetătorii întorcându-se la Moscova fără nici un fel de dovezi. Însă ni¬meni nu știa că fizicianul rus Kiril Kabanov, unul dintre membrii expediției, făcuse o descoperire ce putea revoluționa toate teoriile referitoare la fenomenul Tunguska. Printre copacii căzuți la pământ, savantul găsise, absolut întâmplător, un pocal dintr-un material straniu.

Pocalul. Dar în loc să declare obiectul, acesta a preferat să și-l însușească. Ajuns acasă, Kiril Kabanov a început să studieze pocalul și a depistat că acesta este creat dintr-un material ce are la baza siliciul, un element chimic răspândit în natură, dar care nu se găsește în stare liberă.

Cercetătorul a realizat că vasul este unul cu totul special și a hotărât să se folosească de el. Pocalul devenise aproape un obiect de cult. Noaptea dormea cu el lângă cap, iar ziua îl folosea pentru a bea apa din el. Cu timpul, a constatat că se simte excelent, că are mult mai multă energie și vigoare, deși nu mai era de mult la vârsta tinereții.

Kiril Kabanov a trăit 103 ani și nu a suferit niciodată de vreo afecțiune. Înainte de a muri, i-a povestit nepotului său că obiectul are o legă¬tură directă, specială, cu locul în care s-a petrecut explozia de la Tunguska. Cel mai probabil, pocalul are o origine extraterestră și a fost creat în scopuri terapeutice. Așa ceva nu mai are nimeni pe Pământ. El vine de acolo, a spus Kiril Kabanov cu privirea ațintită în sus. Povestea pocalului a fost recent relatată în presa rusească de către Igor Poduhevici, nepotul savantului, cel care în urmă cu 12 ani a moștenit vasul miraculos.

Graalul rusesc. Când a primit pocalul, Igor Poduhevici, un om pragmatic, nu a crezut o vorbă din spusele bunicului. A pus vasul într-o cutie din garaj și a uitat complet de existenta lui. Până într-o zi, când soția lui a fost diagnosticată cu cancer la pancreas. Deși a fost operată de urgență, medicii nu erau deloc optimiști în privința supraviețuirii sale. Sentința a căzut nemilos peste familia lui Igor Poduhevici, care de abia atunci și-a amintit de spusele bunicului și de pocalul tămăduitor. L-a adus de îndată și, punându-l pe masă, i-a spus soției pe un ton poruncitor:

- De azi înainte, vei bea doar din acest vas. Sunt sigur că el este salvarea noastră!

Și așa s-a întâmplat. În mai puțin de un an, Vera Poduhevici, spre uimirea medicilor, era complet vindecată nici urmă de celule canceroase active în organism. Cazul însănătoșirii ei miraculoase, cu ajutorul pocalului misterios, a fost larg dezbătut în presa din regiunea Krasnoiarsk și, cu¬rând, vestea s-a răspândit în întreaga Siberie.

Marile cotidiene din nord-estul Rusiei titrau cu litere de-o șchioapă pe prima pagină Graalul rusesc sau Vasul tămăduitor un dar al extratereștrilor. Nu după multă vreme, o mulțime de oameni au început să bată la ușa apartamentul familiei Poduhevici, cu rugămintea de a le permite măcar să atingă paharul miraculos.

Unii se prăbușeau în genunchi, cuprinși de evlavie, convinși fiind că pocalul este chiar Sfântul Graal, potirul din care a băut Iisus Hristos în timpul Cinei celei de Taină, povestește Igor Poduhevici. Din moment ce a fost un dar venit de Sus, am considerat că trebuie să se bucure de el toată lumea, astfel că nu am oprit pe nimeni să se folosească de virtuțile lui. Oamenii veneau ca la tratament, zi de zi, doar pentru a-și sorbi ceaiul din el. Și, mare ne-a fost și nouă mirarea când am văzut că, treptat, tot mai mulți se vindecau, ba de boli pulmonare, ba de diverse afecțiuni ale ochilor, ale pielii sau chiar de tulburări mai grave.

În câteva luni, știrea a ajuns până la Moscova și familia Poduhevici a fost contactată de mai multe institute de cercetare, cu cererea de a le oferi pocalul către studiu. Astfel, cupa miraculoasă a făcut înconjurul Moscovei, trecând prin mâinile diverșilor experți.

Rapoartele sunt absolut uluitoare. După toate probabilitățile, conform compoziției sale chimice, obiectul nu are o origine pământeană. A fost creat din 95,5% siliciu și restul dintr-un amestec din metale, precum, molibden, zirconiu, cupru, osmiu, argint, seleniu, cobalt și neodim, atesta Nikolai Podgornii, directorul Institutului Național de Geologie și Mineralogie de la Moscova.

În urma unui experiment, am ajuns la o concluzie uimitoare. Lăsat timp de 20 de ore într-un recipient cu apă, pocalul modifica calitățile acesteia, transformând-o într-una cu proprietăți terapeutice. Astfel, în contact cu elementele chimice din care este compus pocalul, concentrația sărurilor minerale din apă crește. Deși obiectul a fost studiat și analizat de diverse instituții științifice, cercetătorii ruși nu au reușit să stabilească cu exactitate originea și tehnologia lui de fabricare.

Toți au căzut însă de acord asupra aceleiași păreri, pocalul, cel mai probabil, nu a fost creat de mâna omului. Dar care este proveniența lui, nu se poate spune cu siguranță. Cert este faptul că între acest obiect misterios și evenimentul petrecut în taigaua siberiană există o tainică legătură. O legătură care ne duce cu gândul către aceeași părere, cineva sau ceva din Univers, o inteligență superioară, necunoscută, ne veghează și ne susține.

(Acest material a fost trimis de Mihai Vrabie stabilit în SUA, pentru a-l face cunoscut și publicului din România)

Mircea Vintilescu

Implicații tectonice și hidrogeologice la exploatarea gazelor de șist

POTENȚIALELE IMPLICAȚII TECTONICE ȘI HIDROGEOLOGICE GENERATE DE EXPLOATAREA GAZELOR DE ȘIST

Stratul de roci în care se presupune existența gazelor de șist poate fi constituit din mai multe pachete ale unor depozite de roci sedimentare și impermeabile. El este alcătuit dintr-o succesiune de roci compacte și foarte bine tectonizate, acestea fiind reprezentate în general din roci de tipul șisturilor argiloase și argilo-gazoase.

Peste aceste șisturi argiloase repauzează în general depozite de roci sedimentare cu permeabilitate foarte mare, fie de tip poros sau de tip fisural, constituite în principal din marno-calcare, calcare și dolomite, peste care repauzează alte tipuri de depozite permeabile poroase, constituite în principal din nisipuri, pietrișuri, nisipuri în amestec cu pietrișuri și bolovănișuri etc.

Această caracteristică stratigrafică a depozitelor sedimentare care repauzează peste pachetul gros de șisturi argiloase, permite atât fluidelor, cât și gazelor înmagazinate în aceste depozitele permeabile, să circule liber atât în plan vertical, cât și în plan orizontal, fără posibilități concrete de control și coordonare a condițiilor de migrare al acestora prin strat.

În condițiile în care se propune realizarea procesului de fracturare hidraulică de mare sau mic volum chiar in-situ, adică de sfărâmare a unui depozit de roci compacte și foarte bine tasate sau tectonizate prin tehnologii mecanice asociate cu metode hidraulice (injecții la presiuni foarte mari a unor diferite categorii de fluide), toate depozitele sedimentare care repauzează peste acestea, pot suferi deformări, putându-se modifica sistemul existent al diaclazelor și fisurilor existente în formațiunile carstice (calcaroase și grezoase), iar sistemele liniilor de falii intermediare și/sau generale pot cunoaște o reactivare a dinamicii lor, iar de aici o nouă dinamică ce poate genera o neotectonică zonală foarte activă.

Fracturarea hidraulică de mare sau mic volum care se preconizează a se realiza în subteran a acestor depozite de roci compacte foarte bine tectonizate (șisturi argiloase și/sau argilo-grezoase), reprezintă un procedeu ce nu poate fi controlat în nici un fel prin tehnologiile de care dispunem astăzi sub aspectul producerii deformărilor în stratele superficiale din coperiș și mai ales nici în interiorul stratului care face obiectul posibilei explorări/exploatări a gazelor de șist.

Procesul de sfărâmare și dislocare al rocilor componente acestor depozite de roci șistuase prin procese de fracturare mecanică și combinate cu fracturarea hidraulică de mare sau mic volum, presupune formarea unor cavități și fisuri în aceste pachete de roci compacte, fenomen care se amplifică și prin scoaterea la zi a unor volume impresionant de mari de rocă sfărâmată din stratul mamă, cu scopul de asigurare a unui sistem permeabil cât mai bun în aceste roci care la originea lor sunt roci impermeabile, astfel ca să se poată asigura migrarea lesnicioasă a eventualelor gaze de șist spre gura de sondă receptoare.

Prin aplicarea acestor proceduri mixte de fracturare mecanică și hidraulică de mic și mare volum a depozitelor de roci șistoase, se poate anticipa ca sigur o posibilă migrare a gazelor de șist și a fluidelor contaminate folosite la procedeele de sfărâmare/fisurare al rocilor spre zonele superficiale ale litologiei unei zone, prin tot sistemul de diaclaze și fisuri existent, fisuri care se vor dezvolta continuu, într-un mod ce nu poate fi controlat, anticipat și nici cuantificat.

În aceste condiții se pune întrebarea firească: ”ce garanții pot da cei care doresc exploatarea acestor resurse neregenerabile și mai ales, cine își asumă responsabilitatea reală și nu o responsabilitate declarativă și fără nici un fel de valoare juridică, pentru a se preîntâmpina agravarea pagubelor generate de intensificarea activităților seismice zonale, apoi de contaminarea ireversibilă a rocilor sedimentare superficiale și mai ales a acviferelor pe care acestea le înglobează”? Cine își asumă responsabilitatea distrugerii ireversibile a resurselor de apă subterană care constituie în multe locuri singura sursă de alimentare cu apă a comunităților umane?

Toate aceste elemente de risc pot avea repercursiuni deosebit de grave și total necuantificabile asupra vieții, sănătății, libertății și mai ales asupra condițiilor de trai ale populației, pot afecta stabilitatea cantitativă și calitativă a apelor subterane, a condițiilor de migrare a apei din acviferele și chiar a stabilității tectonice a arealelor supuse proceselor de fracturare mecanică și hidraulică.

În mod cert, prin condițiile litologice existente în zonele propuse pentru efectuarea testelor de explorare/exploatare a gazelor de șist, nu pot fi date nici un fel de garanții din partea unor autorități care se pretind responsabile, garanții care să preîntâmpine procesul de poluare a acviferelor, mai ales că în aceste zone s-a identificat un mare deficit al resurselor de apă care sunt destinate consumului prioritar al populației.

Procesul de identificare a prezenței gazului de șist în formațiunile acestea de tip compact și bine tectonizate prin executarea unor foraje de explorare se poate face și fără a genera operațiuni de fracturare mecanică și hidraulică de mare sau mic volum în stratul cu șisturi argiloase sau argilo-grezoase. Astfel, eșantioanele de carote care se pot obținute în timpul forării găurii de sondă pentru forajul vertical, în condițiile în care se utilizează tehnici de forare corespunzătoare, pot să furnizeze suficiente date necesare acestui proces de cunoaștere a condițiilor de zăcământ pentru aceste categorii de resurse considerate cu potențial energetic discutabil.

În aceste condiții se poate aprecia că explorarea depozitelor de șisturi argiloase, în care se propune generarea proceselor de fracturare mecanică și hidraulică in-situ, la care se vor folosi diferite substanțe chimice cu proprietăți deosebit de toxice pentru om și mediu, proces care se propune a se continua și cu o exploatare incipientă a gazului de șist, este total neindicată și de neacceptat.

Această tehnologie poate genera o contaminarea ireversibilă a resurselor de apă subterane de interes local și regional, proces care va scoate aceste resurse de apă definitiv din bilanțul rezervelor strategice de apă ale zonelor investigate, atât pe mari suprafețe ce nu pot fi estimate ca arie de desfășurare în spațiu, cât și în profunzimea mediului geologic în care sunt cantonate.

Pierderea ireversibilă a resurselor de apă destinate prioritar consumului uman din zonele care vor fi supuse investigărilor de acest tip, nu poate constitui un argument în favoarea obținerii unei parțiale independențe energetice, întrucât asigurarea necesarului de apă în zonele afectate ar costa mul mai mult comparativ cu beneficiul relativ redus adus de exploatarea gazelor de șist.

Riscurile potențiale privind stabilitatea tectonică atât zonală cât mai ales regională care pot apărea în urma procesului de sfărâmare/fisurare/dislocare in-situ al unor pachete groase de sute de metrii de roci șistuase foarte bine tectonizate, impune din partea autorităților responsabile cu reglementare promovării acestor categorii de investiții o atitudine de maximă prudență în executarea forajelor de explorare, acestea necesitând a fi investigate într-o primă etapă fără aplicarea nici unui proces de fracturare (mecanică și/sau hidraulică), respectiv numai pe eșantioanele de carote care se vor colecta din activitatea de executare a forajului vertical.

Pe baza acestor date se va putea executa un studiu geologic de amănunt privind condițiile de risc atât tectonic cât și hidrogeologic, în baza căruia se va putea stabili fie continuarea, fie oprirea executării viitoarelor foraje orizontale. Este necesar ca acest studiu de risc să ia în considerare și să analizeze cu maximă responsabilitate situația post-exploatare, respectiv când se vor opri exploatările gazelor de șist, dar întregul deranjament produs în interiorul depozitelor purtătoare de șisturi argiloase este posibil să se amplifice și să genereze o neotectonică zonală și regională foarte activă și total nespecifică pentru structura geologică supusă acestui experiment.

Pentru luarea deciziilor finale privitor la modalitățile de continuare a procesului de explorare în toate spațiile concesionate în vederea explorării unor resurse de interes pentru exploatarea gazelor de șist, este necesar asigurarea unei largi dezbateri publice cu participarea unor colective mixte de specialiști din diferite domenii (geologi, hidrogeologi, specialiști în tehnologia forajului de mare adâncime, specialiști în diferite probleme de protecție a mediului înconjurător etc.), a publicului interesat, cât mai ales a comunității locale atât din localitățile nominalizate, cât și din zonele învecinate acestora.

Menționăm că viața, sănătatea, libertatea, dreptul la proprietate și dreptul la bunăstare pentru populația din aceste zone în care se propune începerea operațiunilor de explorare/exploatare a gazelor de șist, reprezintă drepturi fundamentale ale omului care nu pot face obiectul unor negocieri și ca atare nici nu pot fi încălcate de nimeni, indiferent sub ce motivație se încearcă a se argumenta oportunitatea promovării acestui gen de investiții.

Toate aceste drepturi fundamentale ale cetățeanului român sunt foarte clar specificate atât în Constituția României, cât și în legile organice și ordinare care reglementează protecția mediului înconjurător în România. Atragem pe această cale atenția tuturor autorităților, indiferent de modul ierarhic de poziționare al lor că încălcarea acestor drepturi va atrage după sine, nu numai răspunderea penală, dar și pecuniară, mai ales în situația producerii unor prejudicii cu atingeri directe la viața, sănătatea sau asupra bunurilor materiale ale populației din zonele în care s-au emis acte de reglementare cu încălcarea gravă a prevederilor din legislația româna aflată încă în vigoare.

Mircea Vintilescu

(27 ianuarie 2014)

Efectele reale ale inculturii noastre

Apreciez faptul că Primăria Generală a Bucureștiului a aprobat realizarea unui monument dedicat marelui martir al neamului nostru CONSTANTIN BRÂNCOVEANU.

Mulți cârcotași au și început să spună că este o acțiune de spălare de bani, că nu avem nevoie de un așa monument, că suntem iar în situația de a arunca cu banii pe fereastră la fel ca în cazul realizării Catedralei Mântuirii Neamului. Acești indivizi cârcotași, fie vor să continue procesul spălării creierelor la români, proces care a început încă din 1945 și vor să-l desăvârșească astăzi, fie dovedesc că habar nu au de semnificația trecutului nostru și a acestui martir la neamului, care prin sacrificiul public făcut de el împreună cu fii săi la Istanbul, a dat o direcție nouă privind respectul de care trebuie să se bucure românismul și mai ales CREȘTINISMUL ORTODOX la nord de Dunăre.

Pentru acest martiriu pe care nici un domnitor sau voievod din lume nu l-ar fi făcut, marele nostru domnitor a fost trecut cu bună știință de către urmași săi neputincioși în paginile uitate ale istoriei. Faptul că VOEVODUL, ÎMPREUNĂ CU CEI PATRU FII AI SĂI au refuzat să de lepede de DREPTA CREDINȚĂ și să treacă la credința islamică, promițându-le în schimb viața și tronul țării pe vecie, spune enorm de mult pentru cei care știu să înțeleagă și să perpetueze acest gest al sacrificiului suprem în schimbul apărării unui element definitoriu pentru români: CREDINȚA NOASTRĂ STRĂMOȘEASCĂ CREȘTIN ORTODOXĂ ȘI MAI ALES SPIRITUL ROMÂNESC.

Ce ar fi însemnat dacă marele Brâncoveanu ar fi acceptat acest troc oribil propus de Marele Sultan. Noi românii care suntem primul popor creștin din Europa, deveneam un stat islamic pe vecie. Islamismul s-ar fi extins nu numai în Europa de est, dar și în vestul și nordul ei, iar astăzi puteam vorbi despre o Europă islamică în totalitatea ei încă din perioada secolului al XVIII-lea.

Sacrificiul făcut de acest martir al neamului românesc și al creștinătății în general, care nu a fost cinstit așa cum se cuvenea nici de către noi românii și nici de către europeni, a fost însă apreciat și mai ales respectat de către chiar Marele Sultan. Iată că văzând această dârzenie în valorile creștine a acestui sfânt Domnitor, s-a hotărât chiar de către Sultan să se acorde tot respectul cuvenit pentru populația balcanică care trăia la nord de Dunăre. Aici nu s-au făcut presiuni ca să se construiască moschei, nu s-au adus conducători islamici și nici nu s-a permis islamizarea cu forța a populației românești.

Dacă musulmanii au înțeles acest înalt sacrificiu pe care un domnitor îl poate face pentru poporul lui și pentru a își apăra cele mai de preț valori care defineau acest neam, respectiv CREDINȚA CREȘTINĂ, eu mă întreb de ce nu ne putem raporta și noi astăzi la acest sistem de comportament? Iată ce mă face să apreciez cu nota +10 și cu felicitări de rigoare la care mai adaug și coronița excelenței pentru demersul reparatoriu întreprins de Primarul Capitalei Gabriela Firea Pandele, de a repune în drepturile care se cuvin credința noastră strămoșească și de a cinstii așa cum nimeni nu a avut curajul să o facă pe MARELE MARTIR AL NEAMULUI ROMÂNESC - CONSTANTIN BRÂNCOVEANU.

Dacă din inconștiență sau lașitate i-am dedicat monumente grandioase în București lui Lenin și lui Stalin care ne-au adus sărăcia, bolșevismul și au propovăduit marxism-leninismul în țară timp de multe decenii, oare nici acum nu ne crapă obrazul de rușine când punem sub semnul îndoielii respectul pe care trebuie să-l acordăm celui care ne-a asigurat continuitatea firească a neamului românesc pe aceste meleaguri?

Incultura sau lașitatea față de românism în general și mai ales față de creștinism ne poate transforma din cetățeni români cu longevitate milenară pe aceste meleaguri în indivizi ai nimănui, iar gestul pe care îl va face Primăria Capitalei, de a cinsti memoria acestui MARTIR trebuie salutat de către toți cei care încă se mai simt cu adevărat că sunt ROMÂNI.

Mircea Vintilescu

Apel la implicare civică

Societatea civilă - implicare în salvarea satului românesc

SOCIETATEA CIVILĂ, CA „PRIMA PUTERE ÎN STAT”

ESTE OBLIGATĂ SĂ INTERVINĂ ȘI SĂ SE IMPLICE

ÎN SALVAREA SATULUI ROMÂNESC

De ce ar trebui să ne gândim foarte serios cum să promovăm acest gen de proiecte? Iată o întrebare corectă la care vom încerca să dăm un răspuns pertinent.

Toate măsurile de austeritate care au fost luate de Guvernul României în ultimii ani, au avut ca motivație CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ și CRIZA FINANCIARĂ care, după cum spun toți politicieni noștri, a afectat foarte grav România.

Dacă acest lucru este adevărat, atunci pentru a ieși din aceste multiple crize, strategiile politice ar trebui să se îndrepte cu precădere pentru atragerea de noi surse financiare la bugetul de stat, dar fără a mai genera creșteri valorice asupra impozitelor și taxelor care sunt suportate foarte greu atât de cetățeni cât și de către toți agenții economici.

La nivel macro-economic, acest proiect, a demonstrat că începând chiar cu primul an de la promovarea investițiilor, se poate genera minim 500.000 de noi locuri de muncă în mediul rural, respectiv în acele zone unde sărăcia a atins cote maxime și este din ce în ce mai greu suportabilă.

Acești noi angajați vor fi buni plătitori de taxe și impozite la bugetul de stat, dar și contributori la fondurile de pensii și de sănătate, putând aduce numai în primul an o contribuție suplimentară în bani de peste 250.000.000 Euro. Dacă la acestă valoare am mai adăuga și despovărarea bugetului de stat rezultat în urma suspendării ajutoarelor sociale către noii lucrători agricoli în valoare de minim 500.000.000 Euro, atunci statul român ar avea la dispoziție, sau mai bine zis ar câștiga minim 753.000.000 Euro, bani pe care îi poate utiliza în alte domenii bugetare pe care le consideră prioritare sau în investiții.

În condițiile în care acest proiect ar avea o bună continuitate și în anii viitori, sau se va adapta și pentru activități asemănătoare, care se pot desfășura în gospodăria țărănească, veniturile la bugetul de stat ar putea crește în progresie geometrică, dând posibilitatea la realizarea unor programe serioase de investiții în mediul rural, contribuind prin aceasta și la modernizare edilitară a acestor așezări rurale pentru care timpul s-a cam oprit la perioada medievală, asigurând totodată și scoaterea satului românesc din sărăcia în care se zbate astăzi ca să mai supraviețuiască,.

Dar pentru buna reușită a acestui proiect, SOCIETATEA CIVILĂ trebuie să ceară parlamentarilor să se gândească și la binele cetățeanului și să reglementeze din punct de vedere legislativ și în regim de urgență câteva probleme care parcă în mod voit țin în loc relansarea micii economii agrare și în mod special mediul rural românesc, respectiv:

• reglementarea prin lege a comerțului care se desfășoară cu legume și fructe atât în piețe cât și în magazinele specializate pentru desfacerea acestor categorii de produse;

• stimularea prin diferite mijloace fiscale a micilor producători agricoli și mai ales a asociațiilor micilor cultivatori de legume și fructe pentru utilizare prioritară a tehnologiilor de vârf și neagresive pentru mediul înconjurător pe toate terenurile disponibile din incintele gospodăriilor individuale, astfel ca recoltele să fie preponderent realizate numai în condiții naturale, conferindu-le acestora o calitate deosebit de bună, ele fiind și foarte sănătoase, ceea ce va favoriza dezvoltarea consumului intern pentru acest gen de produse;

• dezvoltarea investițiilor în mediul rural prin sistemul parteneriatului public privat corelat cu dezvoltarea sistemelor moderne pentru stocarea controlată a surplusului de producție în depozite climatizate, cât și realizare în mediul rural a unor micro întreprinderi pentru prelucrarea și industrializarea unei game variate de produse atât legumicole, cât și a fructelor;

• îmbunătățirea legislației privind controlul calității produselor agricole comercializate, concomitent cu înăsprirea pedepselor pentru comercializarea în sistem ilegal de legume și fructe, cât și a altor produse alimentare care sunt contaminate chimic, radioactiv sau bacteriologic;

• întărirea sistemului de control financiar pentru eradicarea evaziunii fiscale în comercializarea legumelor și fructelor care provin atât din producția internă cât mai ales din import, desființarea mafiei din piețe și a comercianților volanți sau clandestini, concomitent cu dotarea punctelor comerciale cu aparatură și personal calificat pentru controlul eficient al calității produselor alimentare comercializate.

În condițiile în care criza alimentară se acutizează de la zi la zi ca urmare și a modificărilor climatice care se produc la nivel planetar, fapt care face ca produsul agricol să se găsească din ce în ce mai greu și la prețuri mult mai mari, este necesar să se găsească și să se promoveze prioritar acele tehnologii care atribuie un serios element de siguranță producției agricole.

Tocmai realizarea acestor micro ferme performante garantează siguranța producției legumicole, indiferent dacă se produc fenomene meteorologice periculoase, cum ar fi seceta sau aridizarea climatului, brume timpurii sau târzii, ploi torențiale însoțite de grindină, cât mai ales poluări accidentale ale aerului atmosferic care generează ploi acide sau alcaline care conduc nu numai la contaminarea solului, dar și a plantelor și a surselor de apă de suprafață etc.

Aceste recolte sigure au și avantajul că sunt realizate în condiții naturale care le conferă o calitate deosebit de bună, stimulând prin aceasta și starea de sănătate a consumatorului direct, fie că aceste produse urmează a fi consumate atât în stare proaspătă, sau sub formă prelucrată ori industrializată (diferite tipuri de conserve).

Este de remarcat faptul că producția de legume (tomate) în acest tip de micro ferme dotate cu solarii multifuncționale de mică capacitate, dar foarte performante, nu afectează cu nimic structura actuală a modului de utilizare al terenurilor agricole din câmp, ba mai mult, asigură condițiile pentru disponibilizarea unor terenuri pe care s-au amenajat în trecut grădini legumicole, astfel ca aceste terenuri disponibilizate să poată fi utilizate în alte scopuri agricole, atrăgând după sine atât o diversificare a producției agricole, cât și o dezvoltare cantitativă a recoltelor care vor fi semănate în câmp deschis.

Recoltele sigure de legume (tomate) stimulează dezvoltarea consumului atât în mediul urban cât și în cel rural, favorizând și dezvoltarea unor centre de comercializare moderne și adaptate la toate cerințele legislației europene.

Prin abandonarea practicării actualului stil de agricultură de subzistență, respectiv prin faptul că peste 97% din producția de legume (tomate) a unei micro ferme este destinată comercializării în mod prioritar în piețele din mediul urban, sub formă de produse proaspete și de o foarte bună calitate, toate legumele, inclusiv tomatele vor fi vândute la prețuri rezonabile și nu la prețuri de speculă cum se comercializă în prezent. Astfel se va dezvolta spiritul de solidaritate și de întrajutorare între populația din mediul urban și cea din mediul rural, stimulând prin aceasta investițiile sub forma parteneriatului public privat atât în mediul rural, cât și în sate.

În plan social, din calculele efectuate a rezultat că încă din primul an al promovării acestui proiect, pot intra în buzunarul micilor cultivatori de legume (tomate) peste 4,9 miliarde de Euro, respectiv peste 12.000 Euro/cultivator și sezon de producție, bani care sunt câștigați numai prin muncă cinstită.

Această infuzie de noi și semnificative venituri în mediul rural poate avea efecte benefice semnificative în lupta pentru combaterea sărăciei de la sate, dând speranțele necesare că nivelul de trai al țăranului român se poate îmbunătăți substanțial de la an la an, fără ca statul român să facă eforturi investiționale majore.

Șansa pe care o asigură acest proiect pentru stabilizarea forței de muncă activă din mediul rural (mai ales pentru tineret), de a putea munci și câștiga mulțumitor pe plaiurile natale, în condițiile în care persoana respectivă nu are în posesie teren agricol în afara vetrei satului, ci doar mici suprafețe de teren în incintele gospodăriilor individuale, inhibă major și procesul migrației populației rurale spre alte state și reduce simțitor procesul de depopulare al satelor românești.

Prin promovarea acestui proiect este de așteptat ca foarte mulți lucrători agricoli români care s-au stabilit în unele state ale Uniunii Europene, dar nu numai în acest spațiu, să considere atractivă reîntoarcerea lor în țară, aducând cu ei și experiența civilizației și a tehnologiilor agricole care se practică în țările de adopție.

Pentru societatea românească contemporană, stabilizarea populației din mediul rural reprezintă un element deosebit de benefic, având repercusiuni pozitive într-o multitudine de planuri, respectiv:

• consolidarea familiei tradiționale românești, în care copii pot crește alături de părinții naturali și nu vor mai fi lăsați în grija bunicilor sau a altor rude, cum se întâmplă astăzi cu familiile în care părinții sunt plecați la munci agricole în străinătate;

• faptul că timpul de lucru alocat activității din micro fermele performante se reduce la maxim două ore/zi, permite părinților să se implice și să se preocupe direct cu educația copiilor, eliminându-se abandonul școlar, vagabondajul, cerșetoria etc., toate acestea contribuind la formarea unei societăți în care tineretul din mediul rural va fi educat și bine motivat pentru a face parte ca membru activ în cadrul comunității în care trăiește;

• se va dezvolta interesul pentru dezvoltarea spiritului de întrajutorare a persoanelor mature sau a celor aflate în dificultate, aceasta fiind o sarcină creștină pentru toți membri familiei (copii, părinți, bunici etc.), evitându-se formele de abandon a bătrânilor, a copiilor sau a persoanelor aflate în dificultate, fenomen care din păcate astăzi ia o amploare din ce în ce mai mare de la zi la zi.

Aceste proiecte dă posibilitatea utilizării durabile a tuturor resurselor ale mediului înconjurător existente în zonele de intravilan din mediul rural, respectiv:

• utilizarea solului care nu este contaminat chimic, poate asigura creșterea în sistem intensiv a unei game variate de legume (tomate), întrucât bonitatea sa nu a fost afectată în curțile gospodăriilor țărănești de procesul chimizării intensive a agriculturii care s-a realizat în perioada anterioară în câmp;

• apa subterană de mică adâncime (pânza freatică), care datorită lipsei instalațiilor edilitare din satele noastre (în special a rețelelor de canalizare) a fost contaminată cu diferiți poluanți de origine antropică și animalieră, a determinat ca această resursă de apă să nu mai poată fi utilizată direct pentru consum în scop potabil, menajer și pentru adăpatul animalelor, dar poate fi utilizată cu mare eficiență la irigarea legumelor din aceste micro ferme, asigurând prin procesele de pompare care se vor efectua şi o depoluare în timp a acviferului local, putându-se ajunge chiar la atingerea parametrilor calitativi inițiali (sau a calității inițiale a apei subterane care era în regim natural);

• exploatarea în regim controlat a acviferului freatic în scopul irigării culturilor de legume (tomate) din solariile aferente micro fermelor legumicole, va contribui și la stabilizarea nivelului piezometric al apelor subterane, fenomen care astăzi, datorită evacuărilor necontrolate de ape uzate în subteran, a generat creșteri ale nivelului pânzei freatice, contribuit la apariția excesului de umiditate chiar în incinte gospodărești, atrăgând după sine deteriorarea construcțiilor, apariția igrasiei etc., procese care afectează însă foarte grav starea de sănătate a populației rurale;

• valorificarea superioară a forței de muncă locale, care deține o calificare medie în cultura legumelor, atrage după sine și o creștere substanțială a veniturilor realizate de către micii producători agricoli, concomitent cu îmbunătățire simțitoare a condițiilor de viață și mai ales de sănătate a fiecărui locuitor din mediul rural.

În plan local, asigurarea creșterii permanente a veniturilor populației din mediul rural prin desfășurarea activităților propuse în acest proiect, va avea un efect imediat privind reconsiderarea valorii de cost a gospodăriilor țărănești care astăzi sunt vândute la prețuri total subevaluate.

Asigurarea unor venituri sigure şi mulțumitoare în acestă primă etapă de promovare a proiectului, va contribui la creșterea nivelului de trai a populației rurale, impunând dezvoltarea sistemelor performante de asistență medicală (pediatrie, ginecologie, medicină generală şi de urgență), servicii care astăzi au ajuns deficitare sau chiar au fost desființate total în mediul rural.

Prin dezvoltarea continuă a bazei de venituri rezultate din implicarea unui număr cât mai mare de persoane în aceste proiecte, populația din mediu rural va putea investi mult mai eficient în ocrotirea sănătății (chiar și profilactic), atât pentru ei cât și pentru restul membrilor familiei, evitându-se astfel cronicizarea bolilor specifice din satul românesc, contribuind la diminuarea suferinței pacientului și chiar la vindecarea rapidă a unor boli pentru care astăzi statul cheltuie nejustificat foarte mulți bani pentru tratamentele pacienților proveniți din mediul rural.

În urma conștientizării de către populația rurală a noilor valori pe care le pot crea prin implicarea conștientă și responsabilă în acest gen de activități, se va dezvolta foarte mult spiritul de implicare în viața comunitară, responsabilizând tot ceea ce înseamnă decizie locală din domeniul administrației sau al politicului, fapt care va determina dezvoltarea coeziunii umane intracomunitare.

Atitudinea de indiferență sau de neimplicare a cetățeanului în problemele curente ale satului va dispărea, existând motivația concretă că numai împreună se poate aduce prosperitatea în mediul rural.

Este de așteptat solidarizarea populației rurale pentru dezvoltarea elementelor de siguranță a locuitorilor și a bunurilor acestora, participând în mod voluntar, alături de personalul specializat la protejarea satului românesc de tot ceea ce ar putea fi disfuncțional, sau ar pune în pericol buna dezvoltare a comunității locale.

Înfățișarea satelor și a gospodăriilor rurale se va putea schimba radical, țăranul român având în condițiile participării active la acest proiect, să deruleze investiții semnificative pentru reamenajarea gospodăriei, respectiv de dotare a acestora după toate regulile care pot asigura un trai confortabil și civilizat (introducerea alimentării cu apă curentă în clădirile cu destinație de locuit, prepararea și folosirea curentă a apei calde în bucătării și la sistemele de îmbăiere, a rețelelor de canalizare a apelor uzate menajere, utilizarea unor sisteme eficiente și mai puțin poluante de încălzit).

Punerea în practică a acestor de proiecte pornește de la principiul că „TOȚI CÂȘTIGĂ”, principiu care este aducător de prosperitate atât în mediul rural cât și în mediul urban.

Prin acest demers, satul și mai ales mediul rural românesc își va putea recâștiga atractivitatea pentru multe categorii socio-profesionale (învățători, profesori, preoți, medici, asistenți medicali, ingineri agronomi, zootehniști, informaticieni etc.), care vor putea aprecia că mediul rural le poate oferi condiții adecvate pentru a desfășura multiple activități în condiții bune și de performanță profesională și mai ales bine retribuite, în care comunitățile locale vor avea posibilitatea de a se implica.

În aceste condiții, în care doar o mică parte a problemelor de impact au fost sumar analizate și care evidențiază o posibilitate reală de a ieși din multiplele crize invocate de către politicieni (pentru a-și ascunde lipsa de performanță și de profesionalism), se pune întrebarea NOI, SOCIETATEA CIVILĂ, CE AȘTEPTĂM ?

NU NE PUTEM IMPLICA CONȘTIENT ȘI RESPONSABIL PENTRU A TRĂI MAI BINE?

La aceste întrebări este necesar să dăm răspunsuri NOI TOȚI CETĂȚENII ACESTEI ȚĂRI și să găsim împreună o cale înțeleaptă de a ne implica responsabil. Trebuie să conștientizăm că în caz de neimplicare a politicului în soluționarea acestor probleme, el va răspunde doar în fața unui electorat puțin educat, eventual trecând în opoziție pentru un ciclu parlamentar, după care va reveni cu aceeași insolență, încercând să găsească tot felul de argumente pentru a masca lipsa de viziune, de patriotism, de profesionalism sau de performanță.

NOI TOȚI, în calitate de CETĂȚENI ROMÂNI ȘI EUROPENI, de felul în care ne vom implica și de rezultatele muncii noastre, vom răspunde direct în fața copiilor și a nepoților noștri și vom fi etichetați așa cum vom merita.

Copiii și nepoții noștri nu vor acuza politicul de „greaua moștenire lăsată” sau de modul defectuos cum au guvernat alții înaintea lor, ci ne vor acuza pe noi, pe CETĂȚENII ACESTEI ȚĂRI de o totală lipsă de educație, de superficialitate, de egoism, de prostie și de lipsă de patriotism dacă nu vom ști pe ce drum să purcedem, ca să putem să le lăsăm moștenire generațiilor viitoare un sat prosper.

Dacă din comoditate, sau din lipsă de unitate și de viziune noi nu ne vom implica corespunzător în aceste momente cruciale pentru viața și existența mediului rural românesc, se va amplifica și mai mult dezastrul în care trăim, iar urmașii noștri vor fi îndreptățiți să ne stingă candela de la capătâiul mormântului și să ne dea total uitării. Deci NOI ce mai așteptăm!

Mircea Vintilescu

Fizica nucleară a minții

Edgar Cayce despre rugăciunea Tatăl nostru. V-am spus de mai multe ori că încerc să scriu o carte cu titlul Fizica nucleară a minții. Undeva în unul din capitolele de început ale acestei cărți scriam:

”În clipele cele mai grele ale vieții mele, fără ca cineva să mă învețe, când trăiam stări ale conștiinței joase, deprimare, suferință, îndoială, frică, spuneam Tatăl nostru.”

De fapt cred că reușeam să alung gândurile negre repetând la infinit această rugăciune și miracolele au început să apară. Am încercat să-mi explic pentru mine acest lucru deosebit care mi se întâmpla.

Tatăl Nostru este rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, ori numai această cunoaștere, a provenienței sale, ne vorbește de la sine despre puterea și lumina sa.

Mulți descântă de deochi cu Tatăl Nostru și efectul este întotdeauna imediat. Și nu-i o pură întâmplare faptul simplu că Tatăl Nostru purifică și parcă topește ... orice energie tulbure care-l împresoară pe cel deocheat.

De fapt, noi cu toții suntem ca și deocheați, când trăim astfel de stări. Suntem ca într-un întuneric, ca într-o pâslă groasă de ceață, în stare de prizonieri. Mintea noastră și energiile interioare sunt atunci închise în suferință mentală.

Vedem cum ne gândim obsedant la un lucru, la un om, la o situație, ne cuprinde insomnia, teama paralizantă, ori îngrijorarea și nemulțumirea, senzația că lumea este făcută numai din durere și ... nu mai știm cum să ieșim de acolo. Nu sta prea multă vreme în deprimare, în suferință. Nu căuta prea mult la ce-ai greșit, la ce ai făcut rău, ori la ce au greșit alții față de tine.

Ieși din grota stărilor joase ale conștiinței, care te îndeamnă să te simți rău, nefericit, înfricoșat, îngrijorat și nemulțumit. De vei sta prea mult acolo, te vei scufunda în Iad și o vei face prin libera ta alegere. Vizitează Iadul, dar nu locui în el.

Spune Tatăl Nostru când nu te simți bine. Când ești îngrijorat peste măsură, ori nemulțumit. Când simți că urăști, ori că nu mai poți. Când ești deprimat, tulburat, ori nefericit. Când gândul la ziua de mâine te copleșește...

Spune Tatăl Nostru ... Ai să observi că te vei lovi de o dificultate puternică. Nu poți să spui Tatal Nostru. Nu te poți concentra asupra rugăciunii, căci gândul tău zboară tot acolo, în negriciunea mentală, în suferința care te bântuie.

S-ar putea să spui primele două-trei rânduri ale rugăciunii, apoi te trezești că ai uitat cuvintele următoare, ori că te gândești tot la suferință ta. Nu renunța. Spune rugăciunea. Cauta-o cu mintea, cu tot sufletul tău și spune-o mai departe. Pune mintea ta să se concentreze asupra rugăciunii, până ce o poate spune fără greș, de la început și până la sfârșit.

Dacă uiți rugăciunea și dacă te trezești că nu te poți concentra asupra ei ... este semn ca te afli în câmpuri de suferință, care vor sa te rețină în ele, prin puterea Legii Atracției.

Mintea va fi atrasă tot mai mult spre conștiința suferinței până ce va ieși de acolo concentrându-se asupra rugăciunii.

Este foarte important să știi că Tatăl Nostru trebuie repetat. Trebuie spus fără întrerupere, din nou și din nou, cu tot sufletul, cu toată concentrarea mentală, până ce vei simți că te-ai eliberat ... din câmpurile care te-au înlănțuit, din suferință. Când vei ieși de acolo, te vei simți liniștit și vei putea să atragi la tine gânduri și sentimente de încredere, de bucurie, de iubire sau măcar de mulțumire.

Avantajele rugăciunii.

Edgar Cayce, celebrul medium american considera că modalitățile de pătrundere a bolilor și suferinței corpului uman, sunt urmarea otrăvurilor cognitive, secretate de gândurile negative.

Astfel, în Statele Unite s-a lansat o adevărată campanie a optimismului și celebrul îndemn „think positive” s-a popularizat tot mai mult în rândul oamenilor.

Cayce spunea: ”Gândind pozitiv putem vindeca, gândurile optimiste având puterea de a acționa benefic asupra organismului reglând activitatea glandelor vitale.” Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu și fundamental de meditație, prin intermediul rugăciunii Tatăl Nostru.

Totodată, el explica corespondența dintre fiecare verset al rugăciunii și respectivii centrii glandulari ce sunt influențați de aceasta.

Trebuie să încerci să resimți fiecare val de semnificație al fiecărui verset, să extragi sensul energetic al acestuia și să îl direcționezi către organul în cauză, să simți cum acest verset curge prin corpul tău. Căci se produce în corpul fizic un răspuns la reprezentările corpului energetic: ”se construiește astfel o reacție chimică, fiind posibilă vindecarea”, concluziona autorul.

Iată așadar după Edgar Cayce, corespondența între versetele rugăciunii și principalele glande endocrine stimulate.

TATĂL NOSTRU CARE EȘTI ÎN CERURI acționează asupra glandei pituitare, cu rol de declanșator al procesului SFINȚEASCĂ-SE NUMELE TĂU acționează asupra glandei pineale FIE ÎMPĂRĂȚIA TA deschide tiroida și reglează funcția acesteia FACĂ-SE VOIA TA PRECUM ÎN CER deschide tiroida AȘA ȘI PE PĂMÂNT acționează asupra timusului.

PÂINEA NOASTRĂ CEA SPRE FIINȚĂ DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI deschide gonadele, glandele sexuale masculine și feminine ȘI NE IARTĂ NOUĂ GREȘELILE DUPĂ CUM ȘI NOI IERTĂM acționează asupra glandelor suprarenale ȘI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ acționează asupra celulelor Lyden, celule secretoare de hormoni ȘI NE FEREȘTE DE CEL RĂU acționează din noi asupra timusului CĂ A TA ESTE ÎMPĂRĂȚIA acționează din nou asupra tiroidei ȘI PUTEREA acționează asupra glandei pineale ȘI MĂRIREA redeschide pituitara AMIN formula de închidere a acestor centri energetici și de reconectare la planul terestru.

Astfel Cayce este de părere că riscul apariției unor boli sau afecțiuni nervoase este nealarmant pentru persoanele care gândesc pozitiv sau se roagă în mod frecvent.

Mircea Vintilescu

Ce este orașul și pentru care motiv mulți vor să candideze pentru a deveni primari de urbe

În calitatea mea de dascăl universitar, la un seminar cu un grup de masteranzi am ridicat problema definirii cât mai corecte a unui termen pe care mulți dintre noi îl folosim curent, dar nu prea știm ce însemnă în mod concret. Am adresat o întrebare cursanților dacă cineva știe, ce este sau ce reprezintă cuvântul ORAȘ, iar dacă nu știe exact o definiție, măcar să încerce să-l definească așa cum el îl înțelege ca termen.

Surprinzător pentru mine a fost că nimeni din cei peste 30 de cursanți nu s-a încumetat să ia cuvântul și să încerce să spună ceva în acest sens. La următorul seminar, un cursant s-a prezentat în fața colegilor lui, dar și a mea și a cerut să-i permit să dea niște definiții oficiale extrase din consultarea mai multor dicționare. Am dat undă verde acestei solicitări și iată ce a rezulta:

Sursa: ”Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a” dă următoare definiție:
ORAȘ. Formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală; urbe.

Sursa: ”Dicționar de sinonime”:
ORAȘ. Cetate, citadelă, urbe, târg, urbe.

Sursa: ”Noul dicționar explicativ al limbii române”
ORAȘ Localitate de mari dimensiuni, centru administrativ, industrial, comercial și cultural.

Fiind un seminar pe probleme de protecție a mediului înconjurător, care se desfășura și în sistem interactiv, am solicitat să analizăm conținutul fiecărei definiții și să încercăm să comentăm dacă acestea ne informează corect asupra semnificației acestui termen, mai ales că se apropie și alegerile locale unde mulți dintre noi vom fi puși în situația de a alege un edil care să administreze această unitate administrativ-teritorială.

Din discuțiile aprinse care au avut loc pe seama acestor definiții oficiale, s-au desprins următoarele concluzii:

• Orașul poate fi considerată o formă complexă de așezare omenească, dar nu se prezintă în ce poate consta complexitatea la care se face referire:
• Orașul poate avea dimensiuni variabile, sau numai dimensiuni mari, dar nu se specifică nimic la ce se referă aceste dimensiuni, respectiv în plan orizontal, adică la suprafață și cât de mare ar trebui să fie această suprafață a unei așezări omenești ca să devină oraș?
• Orașul are dotări industriale
• Orașul are funcții administrative, industriale, comerciale, politice și culturale

În urma acestor dezbateri s-a mai stabilit că lingviștii au uitat să menționeze că orașul este un spațiu locuit de om, deci că are și funcție rezidențială. Apoi s-a omis să se specifice că orașul este în totalitate creația (bună sau rea) a omului atât sub aspectul complexității lui, a dimensiunilor, dotărilor și funcțiilor pe care le poate avea.

Un cursant ceva mai îndrăzneț s-a ridicat fără a mai cere permisiunea mea de a se înscrie la cuvânt și s-a adresat colegilor astfel:

”Măi fraților, dacă noi nu știm exact până acum ce este și mai ales ce reprezintă orașul, noi cei care vrem să lucrăm în protecția mediului înconjurător și mai ales în protecția mediului urban, voi credeți că toți acești candidați care ne aburesc cu te miri ce promisiuni dacă îi vom alege ca primar, au habar de acest vid terminologic care ar trebui să le direcționeze această activitate de administratori ai unui spațiu urban? Dragi colegi, vă spun eu sincer că nu au habar de acest lucru, dar au în schimb un mare tupeu”

Din această intervenție spontană, dar perfect pertinentă s-au desprins două idei majore:

• Definiția orașului trebuie imediat refăcută și îmbunătățită, astfel ca ea să reflecte realitatea umanizării acestui spațiu.
• Dacă în mod oficial încă nu știm ce este și mai ales ce reprezintă orașul, cum își permit toți candidații la funcția de primar de urbe să ne vorbească și să ne promită că va face numai lucru bune pentru acest spațiu.

Ultima idee desprinsă, pur și simplu pe mine m-a cutremurat. Da, avem de-a face cu niște candidați INCONȘTIENȚI și mai ales IRESPONSABILI, dar care au un tupeu nemărginit, ei prezentându-se în fața noastră ca niște adevărați salvatori ai unei urbe, dar nu și al orășeanului, care vor face și vor drege ... dacă le dăm votul.

Mă întreb cum poți administra eficient ceva ce nu ști exact ce este sau ce reprezintă, sau ca să fiu mai clar cum poate cineva să piloteze un avion dacă nu știe nici măcar ce este avionul?

Pentru a-i feri de ridicol, poate că mulți candidați la funcția de primar vor reflecta foarte serios la această problemă și poate ajutați de stafurile lor de campanie vor reuși să dea o definiție cât mai cuprinzătoare asupra orașului, din care obligatoriu nu trebuie să lipsească omul, iar apoi să poată să-și reformuleze întreaga strategie a programului de campanie electorală conform modului lui simplist sau profesional de abordare a problematicilor orașului și ale orășenilor.

Cred că a venit timpul ca noi toți, în calitate de electorat responsabil va trebui să urmărim și mai ales să apreciem și în cunoștință de cauză să și votăm pe acel candidat care va ști cel mai bine să definească viitorul lui obiect de muncă, respectiv ce este și ce reprezintă orașul, care sunt problemele acute ale orașului de a satisface cerințele complexe ale orășeanului, dar mai ales cum va putea îmbunătăți atât calitatea mediului urban, dar mai ales a modului de viață, de sănătate, de bunăstare, de libertate și de cultură a populației care locuiește la oraș.

Acesta sper să fie testul suprem pe care urmează să-l dea în fața electoratului fiecare candidat la funcția de primar sau de consilieri ai unui oraș. Ce credeți că acest test va fi trecut în mod corect de acești candidați?

Mircea Vintilescu

Imaginea ridicolă a candidaților la aceste alegeri locale

Într-o intervenție pe care am avut-o anterior, am scris și am atras atenția că majoritatea candidaților la funcțiile de primari pentru orașe, cât și armata de consilieri care s-au înscris pe liste pentru aceste alegeri locale, nu au de unde să cunoască și să se informeze corect despre ce este, ce reprezintă și mai ales cum trebuie să funcționeze o așezare de tip urban, pentru că, până astăzi nu avem în lexicul nostru niște definiții corecte și mai ales oficiale referitoare la termenul de ORAȘ.

Tot la fel stau lucrurile și pentru numărul mare de candidați din mediul rural, unde cuvântul SAT, sau de localitate rurală nu are o definiție oficială care să ne lămurească asupra înțelesului corect al acestui termen.

Interesant este că majoritatea candidaților provin din rândul unor formațiuni politice cu mari pretenții și care au dat în nenumărate rânduri primari și consilieri locali care au administrat mai toate localitățile atât mediul rural, cât și mediul urban. Despre candidații independenți la aceste funcții, pot spune că reprezintă o minoritate care nici măcar nu poate fi luată în seamă.

În condițiile în care competitorii nu cunosc semnificația termenilor de ORAȘ și SAT, este firesc să te întrebi cum de au putut administra aceste așezări umane, dar mai ales cum le-a influențat dezvoltarea lor în perioada celor 26 de ani scurși de la evenimentele din anul 1989 și până astăzi.

O concluzie foarte reală despre performanța activității lor de administratori ai zonelor urbane și rurale, se poate trage de fiecare dintre noi, fără a face eforturi de analiză prea mari, respectiv putem atribui calificative de la PROST, SPRE FOARTE PROST ȘI CHIAR CRIMINAL.

Realitatea pe care o trăiește populația din toate așezările umane este foarte clară, populația o duce din ce în ce mai greu și într-o sărăcie lucie de la un ciclu electoral la altul. Starea de sănătate a locuitorilor de la orașe și sate devine din ce în ce mai precară datorită sărăciei introdusă și dezvoltată chiar de către edili a acestor așezări. Toate zonele de intravilan se dezvoltă haotic, ele fiind expuse unor nenumărate riscuri pentru locuitorii acestora care plătesc nemeritat costul dezmățului administrativ.

Dotările edilitare din fiecare localitate în parte sunt la pământ și/sau nefuncționale, serviciile publice sunt tot mai deficiente, serviciile sanitare sunt la mila lui Dumnezeu, protecția cetățeanului devine o bună glumă de bancuri cu Bulă, copiii noștri se îmbolnăvesc pe capete datorită indiferenței celor cărora noi le-am încredințat răspunderea administrativă și enumerarea poate continua, dar mă opresc pentru că nu intenționez să ne crească tensiunea peste limita suportabilului.

Te întrebi firesc, cum de a fost posibil să ajungem în această stare jalnică. Răspunsul îl putem găsi tot în sfera politicului. Nici un partid politic care se respectă nu investește nimic în formarea, instruirea și educarea unor cadre competente care să se implice conștient în administrare a localităților. Ca să ascundă această carență de funcționare a partidului, se utilizează frecvent motivațiile: ESTE OM CU NOTORIETATE, sau ESTE UN BUN GOSPODAR.

În realitate, la nivelul fiecărui mare partid politic, candidații sunt selectați pe bază de licitație publică, respectiv cine dă mai mai mulți bani pentru partid ăla este propus să candideze. Poate să fie o lichea sadea sau interlop, dacă are bani de dat partidului, atunci ajunge ori primar, ori consilier, funcție de cât este dispus să cotizeze fiecare candidat în parte.

Se ajunge la forma ridicolă că pot candida la aceste funcții și pușcăriașii sau pușcăriabilii, căci partidele politice sunt interesate să facă bani de pe urma candidaților, dar în nici o formă nu sunt interesate să facă performanță administrativă.

Ajungem astfel în situația ca noul ”ales” să încerce să-și scoată repede banii investiți și atunci ”alesul, împreună cu aleșii” se apucă de furat ca în codru și nu îi mai interesează nimic de soarta localității și mai ales a cetățeanului care i-a votat. Hoția și corupția merge așa de departe încât nici nu mai au jenă, o fac pe față, în ochii lumii, iar când sunt prinși și anchetați o dau pe răzbunare politică și nici nu vor să recunoască că au jefuit cetățeanul și localitatea. Dacă sunt prinși cu mâța în sac, atunci se dau bolnavi de moarte și cer milă și îndurare de la procurori și judecători.

Încercam în articolul anterior ”NU ȘTIM CE ESTE ORAȘUL, DAR MULȚI VOR SĂ CANDIDEZE PENTRU A DEVENI PRIMARI DE URBE” să fac o comparație între modul de manifestare al unui primar sau consilier neinstruit și un pilot de avion care a reușit să-și ia brevetul de zbor fără a parcurge însă formele de inițiere necesare. Spuneam despre acel pilot că el măcar nici nu știe ce este un avion, la ce se folosește el, și mai ales nimic despre modul cum funcționează acesta. Dar totuși, prin forma de imbecilitate pe care o manifestă, aidoma cu a primarilor noștri, acest pseudo-pilot se încumetă să se urce la manșa avionului și iată cam ce poate rezulta:

• Varianta a I-a. Aflat în fața aparaturii de bord se inhibă și nu are nici știința de carte cu experiența necesară și nici curajul necesar de a atinge și pune în funcțiune aparatura de zbor. Totuși, pentru că salariul de pilot, ca de altfel și salariul de primar, este foarte atrăgător, nu se dă jos de la comandă și tine ca un bou avionul pe loc. Uite așa el îmbătrânește, ajunge la pensie, avionul ruginește și pasagerii sunt cei păgubiți pentru că au plătit niște servicii de care nu vor putea beneficia niciodată (cum este cazul și multor primari ai Bucureștiului care au procedat în acest fel, de la Crin Halaicu la Viorel Lis și mulți alți primari de sectoare, de orașe și municipii, cât și de localități rurale).
• Varianta a II-a. Dacă din greșeală sau dintr-un entuziasm inconștient atinge niște manșe, avionul se pune în mișcare, dar lipsa de cunoștințe nu îi permite să-l și ridice de la sol și avionul eșuează ieșind de pe pistă, fapt care aduce avarii majore aeronavei, iar pasagerii suferă accidentări grave, sau unii chiar pot să și moară (așa este cazul primarilor de teapa lui Videanu, Băsescu etc.).
• Varianta a III-a. Dacă dintr-o pură nimereală acest pilot neinstruit reușea să ridice aparatul de zbor de la sol, el nu-l mai poate controla și în mod sigur contribuie la prăbușire lui. În urma acestui dezastru, toți pasagerii mor, inclusiv pilotul, iar de avion nici nu se mai pune problema, pentru că este transformat în niște resturi carbonizate. Similar acestui dezastru putem asocia actul de administrare al Bucureștiului de către fostul primar Sorin Oprescu, apoi al altor municipii ca Iașul, Constanța etc. precum și al numeroaselor localități rurale aduse în pragul falimentului de actualii edili.

Pe scurt, iată ce ne paște dacă mai acceptăm diletanții să se implice în actul administrativ al localităților din România, iată ce nenorociri ne pot aduce acești candidați iresponsabili, inconștienți și fără nici un fel de educație în domeniu, de frică și respect față de cetățean, dar mai ales față de Dumnezeu. Acești neoameni fără de conștiință, au însă un tupeu nemărginit, ne cred idioți, speră să ne cumpere conștiința și mai ales viitorul cu te miri ce fleacuri, pentru că ei ne cred pe noi naivi și mai ales fără educația civică necesară pentru a înțelege semnificația voltului.

Dacă ne dorim cu adevărat un alt fel de trai, dacă vrem să stăm cu fruntea sus în fața copiilor și a nepoților noștri, trebuie ca să ne implicăm cu toți, să participăm activ la toate mitingurile electorale și să-i chestionăm pe toți candidații mai ceva ca la anchetele de la DNA. Nu trebuie să fim miloși, indiferenți sau îngăduitori cu nici un candidat, pentru că de modul cum vom ști să alegem depinde viitorul nostru și al localității în care trăim și sper că toți dorim să trăim din ce în ce mai bine.

Așa să ne ajute Dumnezeu, să ne dea mintea necesară pentru a deveni CETĂȚENI LUCIZI ȘI MAI ALES RESPONSABILI.

Mircea Vintilescu

Supărarea cetățeanului român pe cele trei puteri din stat

SUPĂRAREA CETĂȚEANULUI ROMÂN TREBUIE SĂ SE ÎNDREPTE ASUPRA

CELOR TREI PUTERI DIN STAT PENTRU CĂ AU CAM LUAT-O RAZNA

Nu vreau să exagerez cu absolut nimic, dar cred că am ajuns într-o stare greu de imaginat și chiar halucinantă. Suntem în situația ca unii cetățeni români educați să se lupte chiar în justiție cu autoritățile statului, respectiv cu instituțiile guvernamentale și parlamentare pentru A LE CERE SĂ RESPECTE LEGILE STATULUI ROMÂN.

Este halucinant să cerem cu disperare Președintelui României să se implice în calitatea sa de garant al Constituției României, ca să se respecte prevederile din această lege fundamentală și să nu mai permită încălcarea ei de către Parlament, Guvern și mai ales de către autoritățile centrale și locale ale statului.

Mă refer la nepăsarea manifestată de toate cele trei puteri din stat, respectiv puterea legislativă, judecătorească și executivă privind încălcarea drepturilor cetățenești, în condițiile în care toți acești slujbași ai statului sunt plătiți din taxele și impozitele cetățenilor tocmai pentru a li se apăra bruma de drepturi care sunt puse sub semnul întrebării chiar de cei care le-au legiferat.

Astfel, dacă ne referim la Egalitatea în drepturi, Art. 16. - (1). ”Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”, iar la alin. (2). ”Nimeni nu este mai presus de lege”, te crucești cum este aplicată această prevedere.

Se vede de la o poștă că toți parlamentarii, inclusiv Președintele sunt deasupra legii. Ei nu pot fi anchetați de justiție, ei au drepturi speciale la salarii și pensii, ei pot să-și dea legi numai în favoarea lor și nu vreau să mai continui că îmi crește tensiunea.

Referitor la Secretul corespondenței, Art. 28. ”Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. Cât de inviolabile au ajuns acestea se vede bine azi, când avem legi proaspete care dă dreptul să fi ascultat, interceptat nu doar de o singură instituție, ci chiar de mai multe sub un buchet nemărginit de pretexte.

Gluma se îngroașă când vorbim de Libertatea de exprimare, care la Art. 30. - (1). specifică: ”Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”, iar la alin. (4). ”Nici o publicație nu poate fi suprimată”. Păi numai eu cunosc câteva posturi TV care au fost închise pentru că deranjau pe guvernanți.

Referitor la Dreptul la informație, constatăm că are doar caracter declarativ, chiar dacă la Art. 31. - (1). ”Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.”, dar nici respectat, pentru ca la alin. (2). să constați că prevederile nici acum nu sunt respectate, de nici o autoritate a statului, respectiv ”Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Mă întreb dacă cineva a alat în ultimii 25 de ani dacă s-a dat publicității un audit guvernamental din care să aflăm cum mai stăm cu datoria publică, ce deficite avem, cum sunt ele acoperite, ce privatizăm și în ce condiții etc., dar aflăm că se fac contracte secrete care nu trebuiesc date publicității pentru ca cetățeanul să nu afle ce hoții s-au pus la cale de către guvernanții noștri.

Cu Dreptul la învățătură, lucrurile sunt mult mai grave. Astfel, dacă la Art. 32. - (1). se specifică că ”Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.”, constați că noi am desființat învățământul profesional, iar celelalte forme de învățământ s-au degradat în așa măsură că nici nu mai ști ce să crezi. Mult mai sfidător stau lucrurile referitor la conținutul alin. (4). care specifică: ”Învățământul de stat este gratuit”.

Păi cum se mai explică că peste 85% din cursanții învățământului superior de stat sunt studenți cu plată. Cum se admite ca universitățile de stat să facă o concurență total neloială și pe față universităților private și asta nu de ieri, ci de zeci ani buni.

Despre Dreptul la ocrotirea sănătății (Art. 34.), Dreptul la mediu sănătos (Art. 35.) și Nivelul de trai (Art. 47.) nici nu mai doresc să comentez caracterul lor declarativ și mai ales cum sunt încălcate zi de zi aceste drepturi chiar de către cei puși să le apere și să le slujească, pentru că eu devin de-a dreptul ridicol. Cum poți vorbi despre respectarea acestor drepturi când în România peste 80% din populație trăiește la limita sărăciei, peste 50% din locuitori trăiesc sub pagul de sărăcie, când populația țării are cel mai scăzut indice de sănătate din Europa, având cei mai mulți canceroși la mia de locuitori, când foametea este la ea acasă, când resursele solului și subsolului sunt exploatate în sistem dezmățat aducând grave atingeri mediului înconjurător etc.

Interesantă este povestea cu Dreptul de proprietate privată, care stipulează la Art. 44. - (1). ”Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate.”, apoi la alin. (2). ”Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”, sunt simple povești. Îngrijorător este însă faptul că autoritățile statului nu respectă cu nimic prevederile alin. (7). ”Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.”

Aici chiar îmi permit să reliefez rolul statului nu numai în distrugerea proprietății private individuale, ci chiar a bunurilor a numeroase colectivități umane, respectiv a așezărilor omenești care se situează în aval de zonele despădurite unde alunecările de terenuri, curgerile noroioase, torenții și inundațiile se produc cu multă violență numai și numai din grija și sub oblăduirea autorităților statului. Pentru aceste autorități proprietatea privată nu există, drepturile cetățeanului sunt povești de adormit copiii, iar furtul de proprietate este o laudă măreață a fiecărui demnitar indiferent de rangul pe care îl poartă în statul român.

Mai vreau să spun doar două vorbe și despre Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Art. 52. - (1). ”Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.”. Personal cred că o glumă mai proastă nici că poate exista. Să spună cineva din categoria cetățenilor de rând dacă a fost despăgubit corect de statul român, poate că a fost jefuit nemilos de către acest stat condus de oameni care nu trebuie să-și mai aibă locul printre noi.

Ce constatăm în schimb, că avem trei puteri majore în stat, care se luptă din greu cu cetățeanul român pentru a-l desființa atât fizic, cât mai ales ca statut al demnității umane.

Astfel, puterea legislativă se străduiește să scoată pe bandă rulantă legi care încalcă Constituția României, puterea judecătorească apără prevederile acestor legi anticonstituționale, iar puterea executivă le pune în aplicare și astfel corupția la toate nivelurile merge strună.

Și când te gândești că totul se petrece sub ochii Președintelui României care este garantul drepturilor constituționale. Oare noi cetățenii români chiar merităm o asemenea batjocură?

http://www.constitutiaromaniei.ro/

Mircea Vintilescu

Inamicul colesterolului rău (LDL) - Stafidele

(material primit de la un bun amic din SUA, pe nume M. Vrabie)

 

Stafidele sunt cele mai populare fructe uscate, folosite atât la pregătirea deserturilor tradiționale, cât și la prepararea salatelor sau a mâncărurilor exotice. Acestea se obțin din struguri fără sâmburi, cultivați de-a lungul țărmului Mării Mediteraneene, din Grecia, Cipru sau Turcia, prin uscare la soare sau în cuptoare speciale.

Nu îngrașe.

Stafidele sunt bogate în fructoză, în zahăr natural care poate fi transformat de organism, cu ușurință, în energie. S-a constatat că datorită lipsei grăsimilor și a sării nu îngrașe, așa cum se credea. Din acest motiv, se numără printre puținele fructe dulci recomandate în curele de slăbire, bineînțeles consumate în mod limitat.

Previn depresia.

Stafidele conferă un important aport de energie, au rolul de a tăia pofta de mâncare și reduc riscul apariției bolilor cardiovasculare. Datorită fructozei, o excelentă sursă de energie, consumul regulat de aceste fructe uscate combate oboseala și previne depresia, fiind un tonic excelent. În acest sens, sunt recomandate în special sportivilor, persoanelor în vârstă, tinerilor și celor care depun un efort deosebit, fizic sau intelectual, li se recomandă cel puțin 50 g de stafide brune pe zi.

Tratează constipația.

Stafidele nu sunt bogate doar în fructoză și nu sunt recomandate doar datorită conținutului mare de fructoză. Fibrele prezente în aceste fructe uscate contribuie la reducerea colesterolului rău, îmbunătățesc funcția intestinelor și previn sau tratează constipația.

Problemele cu stomacul "încărcat" pot fi date uitării cu ajutorul unui pumn cu stafide înmuiate într-un pahar cu apă și lăsate peste noapte la macerat. Dimineața, acestea trebuie consumate pe stomacul gol, pentru a grăbi digestia și pentru a elimina resturile alimentare neabsorbite de intestin.

Împiedică retenția de lichide.

Cantitatea uriașă de potasiu previne retenția de lichide, fluidizează sângele și ajută la reducerea tensiunii arteriale. Stafidele sunt bogate și în antioxidanți, denumiți polifenoli, care au un rol important în prevenirea apariției tumorilor maligne prin ajutarea celulelor să-și păstreze funcția normală și tratează stările febrile.

Reduc aciditatea stomacală, reglează digestia.

Magneziul din stafide reduce aciditatea stomacală, iar dacă le consumați în loc de desert vă puteți regla digestia.

Constituie un aport important de fier.

Aceste fructe uscate reprezintă o importantă sursă de fier, fiind recomandate în cazul anemiilor ușoare. Femeile însărcinate, cu grave carențe de acest mineral, riscă să nască un copil cu aceleași probleme, care poate fi predispus la anemie. Pentru a preveni lipsa de fier organic din organism, viitoarele mămici trebuie să adopte o alimentație bogată în acest element. Dintre produsele nonanimale, stafidele sunt cele mai indicate în acest sens.

Reglează hormonii.

Stafidele conțin și boron, un mineral important pentru menținerea oaselor sănătoase, care intervine în reglarea hormonilor și în metabolismul vitaminei D. Boronul este indicat și în osteoporoză, întărirea oaselor și reducerea durerilor osoase, iar vitamina A, care chiar dacă este prezentă într-o cantitate mică, este benefică pentru sănătatea ochilor.

Recomandate femeilor de 50-70 de ani.

Specialiștii sunt de părere că dieta pe bază de stafide are și rolul de a crește libidoul. În India există chiar un ritual în care cuplurile proaspăt căsătorite consumă la nuntă lapte cu stafide, pentru îmbunătățirea libidoului. Dacă aveți probleme de această natură, trebuie să știți că pot fi rezolvate foarte simplu cu doar o mână cu stafide brune. Pentru început spălați-le bine cu apă și apoi fierbeți-le în puțin lapte. Consumați acest amestec după ce s-a răcit, de trei ori pe zi, până vă redobândiți vigoarea sexuală.

Potrivit studiilor, consumul zilnic de stafide, însoțit de câteva minute de mers pe jos, reduce considerabil riscul apariției bolilor cardiovasculare în cazul femeilor cu vârsta între 50 și 70 de ani.

Specialiștii au ajuns la concluzia că o cană cu stafide pe zi reduce pofta de mâncare și nivelul colesterolului rău dar crește, în schimb, cantitatea de colesterol bun, care previne ateroscleroza.

Rețetă gustoasă și sănătoasă.

Pentru a prepara această rețetă simplă de salată de varză cu stafide, aveți nevoie de o varză roșie, o linguriță cu vârf cu pudră de scorțișoară, o cană cu stafide aurii, câteva linguri cu ulei, sucul de la o jumătate de lămâie, un păhărel cu vin roșu, sare, piper și o linguriță cu miere. Primul pas constă în tăierea foarte fină a verzei și adăugarea unei lingurițe rase cu sare. Amestecați bine pentru ca varza să se înmoaie. Apoi adăugați câteva linguri cu ulei, sucul de lămâie și piperul măcinat. Puneți stafidele, mierea și scorțișoara în vin și lăsați-le să stea circa 30 de minute în frigider. Turnați acest amestec peste salata de varză, acoperiți cu o folie de plastic și puneți totul la rece timp de o oră înainte de a servi.

Pont! Stafidele brune sunt mai indicate decât cele aurii, deoarece conțin mai mulți nutrienți, precum vitaminele A și C, calciu și potasiu.

Sfat! Consumați câteva grame pe zi! Acidul oleanolic din stafide distruge bacteriile cauzatoare de carii și de boli gingivale.

Mircea Vintilescu