Incisiv… da’ “legalitarist” pentru “demantelarea” fraudei de la referendum

Da. Aţi citit bine. Avem un preşedinte suspendat “legalitarist” care luptă pentru “demantelarea” fraudei de la referendum.

De câte ori am auzit cuvântul “fraudă la alegeri” în ultimii 22 de ani??? De câte ori am auzit de măsuri sau pedepse pentru aceste fraude??? Păi, în ultimii opt ani, ca să răspund tot eu la prima întrebare, am auzit la fiecare alegere (cu excepţia euro-parlamentarelor, când celebra EBA, fiica mică a preşedintelui suspendat a fost aleasă pentru Parlamentul European), iar la cea de-a doua întrebare răspunsul este: niciodată! Şi atunci despre ce vorbim aici?

Despre “legalitarism”. După 24 de ore de tăcere, Băsescu, preşedintele suspendat, iese la rampă cu un alt tsunami de ameninţări împotriva tuturor, susţinând în acelaşi timp că miza acestuia nu mai este întoarcerea la Cotroceni. Şi atunci, revin la ceea ce spuneam de mult timp: miza preşedintelui încă suspendat este: “după mine, potopul!”

În acelaşi timp, acelaşi preşedinte încă suspendat susţine că nu poate demisiona din poziţia de suspendat. Probabil că se aşteaptă să revină la Cotroceni… de fapt, adevărata lui miză, contrar spuselor lui. Dar cine-l mai bagă-n seamă ce spune?! Căci este atât de contradictoriu şi atât de imprevizibil încât peste puţin timp va deveni o legendă a violenţei, imprevizibilului, labilităţii şi schimbării discursurilor prin auto-contrazicere clară a propriilor spuse.  Aşa că, cei care aşteptaţi o demisie de onoare, puneţi-vă pofta-n cui, că nici nu se pune problema vreunei demisii.

Suntem în situaţia în care acest preşedinte încă suspendat nu vrea să înţeleagă vrerea românilor majoritari: Du-te dară…

Atitudinea vădit războinică, de sămânţă de scandal, de calomniator al tuturor persoanelor care sunt împotriva lui şi al celor care au o părere contrară lui, duce la un limbaj inadecvat chiar şi pentru un preşedinte suspendat şi supus tuturor presiunilor politice, mass-media şi mai ales viitoare juridice.

Personal, nu cred că Băsescu nu avea cunoştinţă de adevăratele cifre al votanţilor din ţară. Haosul creat cu bună ştiinţă timp de opt ani a fost un drum anevoios, dar el a avut precedente clare: amintiţi-vă numărătoarea lui Anastase de la legea pensiilor şi de statul în bănci a PDL-ului în Parlament când trebuiau votate legi cu care aceştia nu erau de acord. Atitudinea ostilă la votul PDL-ului din Parlament a culiminat cu boicotul de la referendumul din 29 iulie 2012, iar lupta împotriva tuturor românilor s-a încheiat cu acest haos al numărării adevăraţilor supravieţuitori ai acestei ţări care se vrea europeană, care este în Uniunea Europeană, dar care a fost întotdeauna considerată o colonie a acesteia. Pentru că mi-e greu să cred, sau să fiu convinsă de faptul că Uniunea Europeană nu cunoştea adevărata realitate din România timp de opt ani de zile. Cineva spunea că Băsescu a fost “Merkel’s boc” (cei care cunosc limba turcă vor înţelege mai bine).

În tricoul său albastru, (de altfel de marcă, nu din Dragonul Roşu)  zi de zi o întreagă campanie pre-referendum şi post-referendum (asta-mi aminteşte de Jim Jones, de Templul Popoarelor şi de moartea celor 909 adepţi – din care peste 200 copii – ai acestei secte periculoase, în Guiana Franceză din 18 noiembrie 1978), preşedintele suspendat încă, pozează în salvatorul poporului român, al democraţiei, al luptei contra “loviturii de stat” care, paradoxal, îi oferă acestuia un sediu de campanie în str. Comăniţa, telefoane, acces la reţelele de socializare Facebook şi Twitter, pază SPP, o vacanţă de lux lui şi familiei şi o casă plătită din banii noştri, ai tuturor. "Curat murdar” cum spunea Caragiale.

Şi în fiecare apariţie nu uită preşedintele încă suspendat să-i menţioneze pe Ponta, Antonescu, Voiculescu, la care l-a adăugat astăzi pe Ioan Rus – intrat de curând în dizgraţie. Însă cei patru sunt doar vârful piramidei ameninţate. Urmează pe lista ameninţărilor şeful evidenţei populaţiei, primarii, prefecţii şi subprefecţii şi lista nu se termină aici. Astăzi se joacă soarta istorică a PDL. Libertatea multora este sub semnul întrebării. Şi iar îmi vine în minte Caragiale şi iar mă gândesc la vorba lui: “Trădare, trădare, dar s-o ştim şi noi!”

A venit timpul ca în al doisprezecelea ceas, după 22 de ani de la revoluţie, să ieşim dintr-o ţară bombardată de oameni incompetenţi, de un preşedinte ilegitim în cel de-al doilea său mandat, pe care românii l-au suportat cu stoicism timp de trei ani, care au părut cât o eră geologică.

A venit timpul ca toţi incompetenţii să fie măturaţi de pe scena politică actuală, indiferent pe ce parte s-ar afla ei, pe dreapta sau pe stânga.

A venit timpul ca toate autorităţile de rea credinţă care s-au plecat oportunist unei puteri sau alteia, să fie spulberaţi de pe scena acestei ţări.

A venit timpul ca cei care vor veni la guvernare şi la conducerea acestei ţărişoare mult încercată de tăvălugul fanariot al unora, să răspundă în faţa legilor acestei ţări şi în faţa poporului, să li se confişte averile fabuloase făcute pe spinarea celor proşti, da’ mulţi, ca să se termine odată măcar pentru următorii o sută de ani cu aceste diversiuni ale unui om cu un comportament deviant, de cameleon, un şef de gaşcă de cartier, cu un limbaj extrem de violent, de suburban, de plin de ură şi de răzbunare.

Băsescu nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată “preşedintele meu”, dar am acceptat timp de opt ani o situaţie pe care a impus-o o majoritate discutabilă şi niciodată dovedită ca fiind una măsluită (votul de la Paris din perioada lui Teodor Baconschi din 2009). Am încercat că uit vorbele de clacă spuse de unii şi de alţii privind lipsa de integritate a unui om care şi-a propulsat propriile fiice în posturi cheie de făcut bani şi pipiţele pe scaunele cele mai înalte ale statului român. Mi-am înghiţit lacrimile amare când copilului meu, bugetar cu facultate, i s-au redus 25% din salariu şi venea lunar cu 670 RON în mână, din care trebuia să trăiască el şi soţia lui. Mi-am înnecat cu greu ura care m-a cuprins când mi s-a impus să plătesc un impozit forfetar pentru un IMM din care supravieţuiam cu chiu şi vai şi din care plăteam la stat zeci de impozite şi taxe pentru angajaţii mei, din care mai trăiau şi nu ştiu câţi alţi pensionari. Am suportat cu stoicism toate acestea pe stomacul gol, după ce apucam cu greu să-mi achit facturile şi dările la zi, în timp ce ziarele, revistele şi televiziunile abundau în ştiri privind opulenţa lui Poponeţ, Sida, EBA, maşinile de lux, luările de cuvând îngânate şi bălmăjite din Parlamentul European citite cu greutate de faimoasa “unii nu vor să vorbesc cu tine” cu “succesuri” depline pe toate planurile. Acesta a fost traiul decent pe care am fost obligată să-l duc timp de opt ani, trai decent invocat în Constituţia fluturată de Băsescu & Co. Haosul privind necunoaşterea cifrei reale a românilor din această ţară a constituit după Băsescu & Co. “statul reformat”.

Să mă consider un om blazat? Să mă consider un om îngenuncheat de sistem? Să consider că nu am avut noroc pentru că sunt aici? Nicidecum.

Lupta abia acum începe. Acum s-a încheiat perioada de douăzeci de ani de tranziţie profeţită de Brucan. Acum abia românii au şansa istorică de a schimba ceva. Abia acum românii au ocazia să pregătească un drum curat, un drum al viitorului, iar cei de acum sunt doar promotorii acestei schimbări. Abia acum românii vor începe să vadă că vechiul sistem se prăbuşeşte, fie că e vorba de Grecia, România, sau Uniunea Europeană. Un sistem gândit pe arvună, pe înşelăciune, pe vorbe învelite în poleiala egalităţii şi al mesei tratativelor, care de fapt a ascuns interese economice şi geografice puternice, de sărăcire a statelor cu resurse şi de îmbogăţire al oportuniştilor de la toate nivelurile, după care s-au pitit politicienii din toate direcţiile… un astfel de sistem se destramă. Greu, dar se destramă. Pentru o viaţă de om, acest lucru parcă durează de când lumea. Pentru Univers, este doar o milimiile de secundă dintr-o existenţă umană. Schimbarea se va produce. Ea a început din 2009 pentru România, atunci când un trecător în istoria neagră a României s-a gândit să mai joace o dată la ruleta rusească… şi a pierdut!

Mona Bernhardt-Lörinczi