Marea tristeţe a bucureşteanului

CANDIDAŢII LA PRIMĂRII TOTAL NEPREGĂTIŢI, DAR ŞI MULTĂ POPULAŢIE FĂRĂ O MINIMĂ EDUCAŢIE CIVICĂ

Campania electorală este în plină desfăşurare. Mulţi candidaţi, atât la Primăria Generală a Bucureştiului, cât şi la primăriile celor şase sectoare, au început să supraliciteze cu diverse aberaţii, care mai de care pline de ridicol.

Se bate multă monedă pe câinii fără stăpân, pe spaţiile verzi şi pe locurile de parcare. Toţi spun că aceste probleme „prioritare” pentru bucureştean vor fi soluţionate fără mari cheltuieli şi aproape imediat după înscăunare.

Primarii încă în funcţie promit continuitate, dar nu specifică la ce. Ca să-i ajut le spun eu: la nimic! Sau pentru cei mai „harnici”, probabil, la furat.

Televiziunile, ca să-şi facă rost de treabă, interviază câte un cetăţean cam de vârsta a treia, de obicei fără prea multă carte, care se lansează în sugestii total neadecvate pentru a trăi comod într-o capitală europeană. Ici-colo, câte un tânăr mai îndrezneţ, se bagă şi el în discuţie şi continuă şiragul de aberaţii fără să-i roşească puţin obrajii pentru că este total în afara subiectului.

Analiştii politici, ca mai mereu, dau proba de foc a neînţelegerii rolului lor şi încep a filosofa pe teme care nu au nimic în comun cu evaluarea programelor electorale ale candidaţilor, ci mai mult cu luptele de culise dintre ei şi unele trusturi de presă.

Ce putem constata însă până în acest moment:

1. Avem o grămadă de candidaţi total nepregătiţi în probleme de gestionare durabilă a unei localităţi sau ale unui sector.
2. Toţi candidaţii, dar absolut toţi, pot concura cu succes pentru postul „aşa nu trebuie să se prezinte un candidat” şi nu cred că s-ar putea face o departajare pentru ocuparea locului fruntaş.
3. Nici un candidat nu cunoaşte rolul primarului atribuit de legiuitor în gestionarea unui oraş şi de aici, poţi foarte repede să înţelegi gafele pe care le face fiecare candidat, susţinând aberaţii după aberaţii.
4. Toţi spun că au soluţii şi bani pentru implementarea lor, însă refuză să le facă publice, motivând că este bine să-i credem pe cuvânt.
5. Populaţia parcă s-a imbecilizat total şi acceptă aşa, ca păstorul moldovean din Mioriţa, să cadă cu promisiuni din cer, precum ploaia mocănească. 
6. ONG-urile în mai toate cazurile au dovedit că sunt realmente inutile pentru societatea civilă, având implicaţii total neadecvate.
7. Partidele politice stau retrase în carapacea lor şi nu îşi susţin candidaţii, pentru că nu au strategii şi programe coerente pe care să le prezinte public, ferindu-se astfel de critici şi mai ales de ruşinea necunoaşterii rolului pe care ar trebui să-l îndeplinească.

Nimeni nu a pus în discuţie (nici măcar populaţia bucureşteană) faptul că asistăm astăzi la o discriminare serioasă a populaţiei atât la nivelul capitalei, cât şi în interiorul fiecărui sector.

Astfel, avem populaţie care beneficiază de servicii edilitare aproape mulţumitoare şi populaţie care nu beneficiază de aşa ceva, dar care plăteşte cam aceleaşi taxe şi impozite la administraţia publică.

Se asigură, pentru un mic segment de locuitori, condiţii bune de recreere, în timp ce pentru alţii, chiar în zona rezidenţială, poluarea fonică, poluarea aerului şi poluarea morală este bine întreţinută chiar de către edilii în funcţie.

La nivelul şcolarilor, discriminările sunt şi mai mari. Unii beneficiază de şcoli foarte bine dotate, pe când alţii nici măcar nu pot visa la aşa ceva. Unii copii au spaţii de joacă bine amenajate, în timp ce alţii stau în apartamente şi se înstrăinează în faţa televizorului sau a calculatorului.

Nimeni nu discută despre riscurile existenţiale din această capitală de ţară şi nici despre modalităţile de diminuare a acestor riscuri. Nu se discută despre bolile urbane mai ales la copii şi nici despre îmbunătăţirea sistemului de asisistenţă sanitară.

Cred că suntem capitala care manifestă cel mai mare dezinteres faţă de problemele sociale care ar trebui să fie asigurate de primării şi nimeni nu ia în discuţie această problemă.

Nu se abordează problema dezvoltării funcţionale a oraşului. Nu se discută despre vocaţia lui culturală. Despre problemele amenajării zonelor comerciale se discută sporadic şi fără o finalitate clară.

Problema dezvoltării serviciilor care trebuie să protejeze cetăţeanul legat de ceea ce cumpără pentru alimentaţia curentă… nici vorbă.

Nu s-a cerut nici unui primar să prezinte bilanţul realizărilor sau al nerealizărilor din mandatul pe care în curând îl încheie, dar populaţia participă la diferite manifestaţii organizate de aceştia şi acceptă sub forme mascate mita electorală.

Se pot spune mult mai multe despre această campanie electorală ineficientă şi infectă, dar pentru moment mă opresc aici.

 

Cred că cetăţeanul educat începe să înţeleagă că, tolerând aceste forme de manifestare a tuturor, ne construim un viitor tare sumbru, iar copiii şi nepoţii noştri ne vor eticheta aşa cum trebuie, adică nişte analfabeţi urbani.

Mircea Vintilescu

Şi eu cu cine votez?

A început campania electorală pentru alegerile locale. Mulţi candidaţi la diferite funcţii de primari, preşedinţi de consilii judeţene sau consilieri care au ceva dare de mână au demarat procedura de lipire de afişe sau de atârnare a banner-elor prin toate colţurile oraşului.

Pe mijloacele de comunicare media şi electronice, foarte mulţi necunoscuţi încep să ridice în slavă ba pe unul, ba pe altul dintre candidaţi, atribuindu-le merite pe care nici chiar ei, candidaţii nu le cunosc. Se fac întruniri electorale şi se cheltuie o grămadă de bani pe diferite materiale de propagandă care mai de care mai năstrujnice.

Mulţimea participă, dar nu prea înţelege mai nimic din tot ceea ce candidaţii încearcă să promită în laudele delirante ale susţinătorilor de campanie. Interesant este că nici o formaţiune politică nu a prezentat public o strategie sau un program electoral pentru candidaţii lor, dar mai trist este că nici nu o poate susţine public.

Eu am început să colecţionez câte ceva din promisiunile electorale ale candidaţilor pentru Primăria Bucureştiului sau pentru primăriile de sectoare. Sunt adevărate perle ale necunoaşterii problemelor de administrare al acestui spaţiu urban. Iată câteva dintre acestea:

• „militez pentru siguranţa cetăţeanului” de parcă acest lucru nu reprezintă o prevedere legislativă care intră în obligaţiile instituţiilor de profil;
• „vreau un oraş mai curat” de parcă mizeria urbană ar fi tolerată prin lege şi nu reprezintă o sarcină de serviciu a edililor;
• „voi apăra integritatea spaţiilor verzi” lucru care este garantat de lege şi intră în atribuţiile administrării oraşului etc.

Alte categorii de promisiuni sunt reluate din campaniile anterioare şi prezentate ca elemente de noutate electorală:

• „vom rezolva problema câinilor fără stăpân”;
• „voi face un nr. X de parcări”;
• „vom construi apartamente ieftine, destinate prioritar tinerilor”;
• „am să asfaltez toate străzile”
• „am să introduc reţele de apă şi canal în cartierele mărginaşe”  etc.

Unii candidaţi care au lăsat modestia la o parte, promit locuri de muncă, pensii, ajutoare sociale, refacerea platformelor industriale cu marile lor uzine, bani în sumă de maxim 20.000 Euro pentru fiecare locuitor şi exemplele pot continua în delirul imaginaţiei verbale.

Ca element care mă intrigă este tocmai faptul că unii cetăţeni chiar încep să creadă noianul acestor promisiuni. Ba mai mult, se încearcă să se inducă ideea că până mai ieri a existat un sac plin cu bani de care edilii anteriori nu au ştiut şi el a rămas ascuns printr-un cotlon al primăriei, aşteptând ca noul candidat să dea de el şi să-l împartă populaţiei.

Faptul că la promisiunile fantasmagorice sau la promisiunile care intră în atribuţiile directe atribuite prin lege acestor gospodari ai oraşului, populaţia nu are nici o reacţie, evidenţiază şi o lipsă acută de cunoştinţe din partea majorităţii electoratului privind rolul şi locul primarului, atribuţiile concrete ale acestuia, sistemul legislativ care dă cetăţeanului nişte drepturi de care nici până astăzi nu a beneficiat.

Toţi candidaţii, dar absolut toţi, încearcă să beneficieze de lipsa de educaţie a electoratului şi în loc să prezinte programe de dezvoltare edilitară specifice noilor vremuri pe care le trăim, vin cu elemente arhaice sau cu atribuţii care le stau scrise în fişa postului, încercând astfel să obţină cât mai multe voturi.

În aceste condiţii se ridică pe drept cuvânt întrebarea: EU CU CINE VOTEZ? sau PE CINE SĂ CRED?

Putem vota mincinoşii sau demagogii? Da, doar dacă nu suntem la curent cu tot ce ar trebuie să ştim despre modul cum trebuie organizat şi exploatat în mod optim în folosul cetăţeanului o aşezare urbană. Pun rămăşag pe 1000 de Euro că nici un candidat nu poate da o definiţie corectă a oraşului, respectiv să spună ce reprezintă el şi cum trebuie exploatată acea urbe. Fără această minimă cunoaştere asupra a ceea ce vrei să conduci, stau şi mă întreb ce performanţă poţi să-i ceri viitorului edil?

Mircea Vintilescu

Comunicat MEUR – 2 mai 2012

                           

Mişcarea Euro-Civică Română (MEUR) ca reprezentant al unui segment al societăţii civile româneşti, dorind să informeze corect publicul cu privire la numirea în funcţia de ministru a Doamnei Rovana Plumb la Ministerul Mediului s-a adresat Asociaţiei Profesioniştilor în Protecţia Mediului (APPM), organism profesional neguvernamental care a dat următorul:

COMUNICAT

Doamna Rovana Plumb nu este membră a Asociaţiei Profesioniştilor în Protecţia Mediului, dar nici nu a solicitat să i se recunoască de către această asociaţie profesională calitatea de specialist în protecţia mediului înconjurător.

Din datele oficiale de care dispunem până la această dată am constatat că este absolventă ASE (1987), este Doctor în managementul sistemelor industriale (2004), a fost Preşedintele şi a coordonat activitatea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (2001-2004), a îndeplinit funcţia de Secretar de Stat şi deputat în PSD în Parlamentul României (2004-2007) este în prezent euro-parlamentar PSD, vicepreşedintă a grupului socialiştilor şi democraţilor din Parlamentul European şi membru supleant în Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară.

Cunoscătoare a legislaţiei de mediu la nivel european, a manifestat preocupări publice şi în domeniul protecţiei mediului înconjurător din România luând în mod oficial şi în nenumărate rânduri atitudini cu privire la deblocare Registrului Naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru accelerarea dezvoltării sistemelor centralizate de alimentare cu apă şi canalizare în mediul rural, implicându-se şi în unele probleme considerate ca delicate cum ar fi proiectul Roşia Montană, Cupru Min, exploatarea gazelor de şist, taxa auto, energia verde, reciclarea deşeurilor etc.

Ţinând seamă de calificările universitare superioare obţinute, de unele preocupări avute în domeniul protecţiei mediului înconjurător, cât şi de experienţa managerială şi politică manifestată la nivelul unor înalte instituţii atât în ţară, dar şi la nivelul Parlamentului European, Asociaţiei Profesioniştilor în Protecţia Mediului acordă credibilitatea necesară Ministrului propus Rovana Plumb atât pentru susţinerea profesională cât şi civică, pentru desfăşurarea în mod eficient a activităţii în care a fost desemnată. Sugerăm totodată societăţii civile să acorde Doamnei Rovana Plumb aceeaşi încredere acordată de organismul profesional neguvernamental.

Sperăm ca împreună cu toate ONG-urile de specialitate să putem să ne aducem contribuţia necesară la dezvoltarea sistemului legislativ în domeniul protecţiei mediului înconjurător, la oficializarea activităţilor desfăşurate de către această instituţie a autorităţii centrale, de instituţiile autorităţilor teritoriale (ATPM), cât mai ales la optimizarea întregii activităţi din acest domeniu considerat de larg interes public.

APPM îşi rezervă dreptul ca în situaţia în care va identifica derapaje de la normele legislaţiei în domeniul protecţiei mediului sau de la sistemele de transparenţă totală din acest domeniu, să retragă sprijinul de încredere acordat, cerând în mod public demiterea acestui demnitar.

În situaţia în care manifestaţi interes cu privire la alte probleme prezentate în acest comunicat, ne puteţi contacta la nr. tel. 0720140847, cât şi pe adresa de e-mail: secretariat@meur.ro

Preşedinte Consiliu Director MEUR,

Prof. Univ. Dr. Mircea Vintilescu

Toma sau Ponta Necredinciosul?

Mă tot întreb şi caut un răspuns mulţumitor cum de este posibil ca un Preşedinte jucător de talia lui Băsescu să-şi schimbe aşa de repede năravul şi mai ales cuvântul dat în faţa naţiunii că „în mandatul meu nu o să încredinţez puterea unui copilot”. Am văzut în schimb că la desemnarea lui Victor Ponta, Preşedintele nu a recunoscut că funcţia de premier a fost propusă de USL, ci a nominalizat clar că Ponta a fost propus de PSD şi susţinut de PNL şi PC.

Ce se poate ascunde în spatele acestor cuvinte şi atitudini? De ce analiştii politici de marcă, sau presa, nu comentează aceste aspecte? Ce ne poate rezerva această scamatorie verbală şi atitudinală a Preşedintelui?

Pentru că nu sunt o persoană abilitată să fac comentarii pertinente pe probleme de analiză politică, am să încerc să-mi exprim un punct de vedere strict personal, la care pot să mai adaug şi această relativă tăcere a actualei opoziţii, dar asociată şi cu formulele conspirative care se nutresc la Neptun.

Mă surprinde în primul rând acestă „schimbare” bruscă de macaz a UNPR-ului. Dacă ar fi să mă iau după un proverb înseamnă să scuz atitudinea USL, adică „te faci frate cu Dracu’ până treci lacul”. Dar tot un proverb remarcabil specifică: „Spune-mi cu cine te-mprieteneşti ca să-ţi spun cine eşti”.

Iată două atitudini contradictorii care mă pun pe gânduri. Ce constat însă. La Neptun cred că nu se discută despre constituirea unei noi formaţiuni politice, ci mai degrabă cum să nu fie validat în Parlament noul guvern al Premierului desemnat Victor Ponta.

Cred că se mizează în primul rând pe „CAII TROIENI” dăruiţi de PDL alianţei USL. Se mai mizează pe şantajul dosarelor din partea independenţilor, a minorităţilor şi chiar a unor parlamentari USL.

Dacă facem apel la memorie şi revedem scena Sorina Plăcintă – Elena Udrea din plenul Parlamentului, scenariul începe să prindă contur, adică se scot toate armele din rezerva fostei coaliţii aflate la guvernare (inclusiv de la UNPR) pentru a invalida guvernul propus de Victor Ponta.

Ce poate însemna aceasta? Că s-a pierdut doar o bătălie cu moţiunea de cenzură, dar adevăratul război îl câştigă tot Băsescu. El poate să demonstreze în situaţia punerii în aplicare al acestui plan diabolic că USL-ul este doar ceva conjuctural, că nu are capacitatea de a conduce ţara, că nu se bucură de o susţinere politică reală, iar moţiunea a reprezentat un episod de sancţiune a unor derapaje semnalate de mult de către Preşedintele jucător în rândul PDL-ului.

Dacă acest scenariu se va desăvârşi, atunci să vezi bătălie politică. Mulţi cred că se va ajunge la alegeri anticipate. Greşit total. Camarila politică a coaliţiei de guvernare nu va permite aşa ceva pentru că nu a reuşit să ducă la bun sfârşit hoţia planificată cu liderii politici care sunt susţinuţi financiar de către aceştia.

Cred că Domnul Ponta nu trebuie să se îmbete cu acest prim şi deosebit succes. El trebuie să se asigure că în Parlament, UNPR-ul este cel care o să-l trădeze, cum de altfel a mai şi făcut-o. Trebuie să se asigure că independenţii şi minorităţile vor fi loiale şi la acest moment decisiv. În caz contrar este posibil ca USL-ul să sufere cea mai mare pierdere cu consecinţe greu de cuantificat.

Această stare de lucruri personal nu doresc să se întâmple, dar tare îmi este teamă că dacă ai construit ceva pe un fudament de trădare, tot de trădare ai parte. Doresc ca aceste gânduri să reprezinte un vis urât din partea mea, să nu se întâmple nimic din ceea ce cred că se coace în mod conspirativ la Neptun.

Mircea Vintilescu

Cursuri de gropar

Cursuri de calificare recunoscute Internaţional!!

Centrul de formare profesională IeuroGroapa derulează cursurile de calificare în meseria de gropar pe timp de zi, de noapte, de îngheţ şi pe timp ploios, FĂRĂ SCOATERE DIN PRODUCŢE pentru următoarele meserii:

1. Gropar şef
2. Ajutor de gropar
3. Gropar asistent
4. Auditor gropar
5. Gropar expert

Tema cursului: CINE SAPĂ GROAPA?

Cursurile se desfăşoară sub egida prestigioasei organizaţii non-guvernamentale România curată, condusă de preacuvioasa Alina Pippidi-Mungiu, in clădirea Colegiului Naţional de Imbecilizare a Românilor.

Se asigură burse unui număr de 322 de cursanţi. Valoarea bursei este de 20.000 Euro pe toată perioada şcolarizării de trei ani, finanţarea fiind obţinută de la generalul filantrop Dan Diaconescu-Direct. Pe lângă burse, se mai acordă tuturor cursanţilor următoarele:

• Bonuri de masă
• Echipament de protecţie
• Carnet de conducere escavator

Cursanţii care nu obţin bursă vor fi nevoiţi să dea un examen de admitere la aceste cursuri. Materia unică de examen este: Succesuri şi eşece din viaţa de zi cu zi.

Viitorii cursanţi sunt obligaţi să îndeplinească următoarele condiţii la înscriere:

• Pentru calificarea de: gropar şef, gropar asistent şi auditor gropar – viitorii  cursanţi trebuie să fie absolvenţii unui Master în indiferent ce domeniu, cu excepţia celor care au obţinut un Master în Drept.
• Pentru calificarea de gropar expert – viitorii cursanţi trebuie să aibă Doctorat în indiferent ce domeniu, cu excepţia celor care au Doctorat în Psihologie.
• Pentru calificarea de ajutor de gropar – viitorii cursanţi trebuie să fie absolvenţi de studii superioare în indiferent ce domeniu, cu excepţia celor care au absolvit Facultatea de Teologie.

Cursurile se desfăşoară pe tot teritoriul României. Sunt preferaţi absolvenţii Universităţii Spiru Haret, Hyperion, Universităţii Ecologice şi Universităţii Vasile Goldiş din Arad, care vor obţine primordial bursele oferite în număr limitat de numai 322 de locuri.

Pentru Învăţământul la Distanţă se acordă alte 322 de burse în valoare fiecare de 2450 Euro pe toată perioada de şcolarizare de trei ani.

Cursurile se ţin în celebra Şcoală de Fete Românească dotată cu mobilier ultramodern, de ultimă generaţie, ergonomic şi cu mult aplomb.

Înscrierile la aceste cursuri se fac la Consiliul Judeţean Suceava – medaliatul cu aur la Olimpiada Luminii din anul 2012.

Deschiderea cursului va fi făcută de următoarele personalităţi care vor vorbi despre următoarele teme de larg interes public:

• Victor Ponta – Cum se decopertează solul
• Crin Antonescu – Săpatul în profunzime
• Daniel Constantin – Aşezare plăci cavou

Profesorii şi cursurile predate:

• Emil Boc (Doctor Docent în Constituţie) – Poziţionarea sicriului pe timp de criză
• Mihai Răzvan Ungureanu (Profesor Universitar) – Specializarea în slujbe şi parastase înainte de ridicarea la ceruri
• Kelemen Hunor (Profesor) – Inscripţii bilingve pe monumentele funerare româneşti
• Nelu Botiş (Profesor) şi Ligia Botiş (Asistent/Preparator) – Reconversia profesională în meseria de gropar, asistată de clasa politică
• Gabriel Oprea (Profesor) – Armonia corului funerar al aleşilor divini
• Sorin Frunzăverde (Profesor) şi Mariana Popa (Asistent) – Tehnica transferurilor de cadavre din groapa comună în cavouri
• Cseke Atilla (Profesor Emerit), Ritli Ladislau (Profesor) şi Mihai Niţă (Asistent) – Tehnici de îmbălsămare cu poţiuni pe datorie
• Laszlo Borbely (Profesor) – Sisteme performante pentru realizarea mormintelor ecologice
• Ion Iliescu (Profesor Universitar) – Necrologuri
• Roberta Anastase (Profesor) – Arta realizării colivei fără nucă şi fără grâu (numărarea boabelor lipsă)
• Elena Udrea (Profesor) – Sisteme performante de decorare a mormintelor cu frunze verzi şi uscate şi dezvoltarea turismului medieval
• Corneliu Vadim Tudor (Profesor Universitar) – Inscripţii pe cruce gen Cimitirul Vesel de la Săpânţa
• Sorin Oprescu (Profesor) şi Nicuşor Dan (Asistent) – Specialişti şi tehnici de tămâiere a mormintelor cu aghiazmă şi busuioc uscat
• Silviu Prigoană (Lector) – Întreţinerea mormintelor şi curăţarea lor de dăunători şi necrofage
• Olguţa Vasilescu (Lector) – Tehnici de întreţinere a candelelor
• Anca Boagiu (Profesor) – Specialistul în carele mortuare
• Monica Ritzi (Lector) – Lumânăreasa
• EBA (Doctor Docent în Ieuro-Parliament) – Vânzătoarea de prescuri şi succesuri şi promovarea acestora în UIE
• Marian Vanghelie (Profesor) şi Oana Mizil (Asistent) – Specialişti în conservarea cavourilor şi alimentelor (în oţet sau saramură) şi realizarea de parastase fastuoase la nivel local şi naţional
• Traian Băsescu (Doctor Honorius Cauza) – Performanţa utilizării lopeţii şi hârleţului la formarea valurilor de pământ rezultate din escavarea gropii, în condiţiile în care înmormântările nu se fac pe mare. Responsabilul cu organizarea şi supravegherea ceremoniilor funerare pentru toţi susţinătorii apropiaţi.

La cererea cursanţilor, se pot aduce şi alte personalităţi la prădarea cursurilor.

După absolvire se eliberează Certificate de calificare sau de Absolvire de tip Fie Ce-o Fi cu un Supliment Descriptiv care conţine informaţii despre competenţele obţinute conform standardelor UIE, recunoscute la nivel naţional şi internaţional.

Dacă vreţi să câştigaţi mai mulţi bani sau să lucraţi în străinătate, trebuie să aveţi o calificare şi numai noi vă putem ajuta dacă urmaţi cursurile noastre!

Echipa Şcolii:

Toţi Doamne şi Toate Trei

Arta prostiei la români

Cred că putem bate recordurile la nivelul invenţiilor majore ale omenirii. De Sfânta Înviere am inventat „olimpiada luminii”.

Politicul şi biserica ortodoxă au luat startul aducerii luminii de la Ierusalim. Astfel, după ce în mod tainic şi miraculos s-a aprins flacăra luminii, cei doi competitori s-au grăbit să se întreacă la aducerea luminii în ţară.

Prea crucişătorul politician Flutur a zburat în contratimp ca să fie primul cu flacăra sfântă în ţară pentru a o da primul credincioşilor PDL-işti şi apoi mulţimii.

Reprezentanţii bisericii ortodoxe au crezut că din acest moment sacru pot să facă ceva de tip negustoresc şi s-au grăbit şi ei să vină tot printre primii cu acest sfânt dar dumnezeiesc.

Pe parcursul aceste curse s-au produs şi mici ambuteiaje, astfel că unele candele cu sfânta lumină nu au putut ajunge la timp la locurile stabilite, aşa că s-a recurs la tradiţia aprinderii luminii în altarele bisericilor care nu au putut beneficia de acest privilegiu.

Cred că aceste gesturi stupide nu au nimic comun cu adevărata credinţă şi învăţătura creştină. Bănuiesc că actualul curent de promovare excesivă a incompetenţei politice de către actuala coaliţie de guvernare a molipsit şi biserica ortodoxă. Iată un păcat care va trebui mărturisit public de către mai marii cârmuitori ai ortodoxiei româneşti în faţa tuturor enoriaşilor.

Nu trebuie să transformăm aceste evenimente simbol din credinţa noastră în competiţii de tipul olimpiadelor. Nu trebuie să se admită implicarea politicului în aceste procesiuni. Nu trebuie să tolerăm blasfemia indusă de aceşti competitori rupţi de tradiţia şi învăţătura creştină.

Dacă apostolii lui Hristos ar fi fost martori la această „competiţie” ruşinoasă, cred că ar fi urecheat cum se cuvine pe fiecare competitor. Cine şi cu ce drept îşi permite să promoveze aceste invenţii ruşinoase gen „olimpiada pascală”, „olimpiada luminii” etc.?

Cred că noi, cei care avem bunul simţ al măsurii, trebuie să reacţionăm ferm şi să cerem ca aceste evenimente ruşinoase să nu se mai repete. Trebuie să atragem atenţia Bisericii Ortodoxe Române că nu trebuie să iasă din canoanele creştinismului, să nu mai transforme aceste sfinte evenimente în competiţii care nu au nici un rost, dar care pot să ştirbească chiar măreţia acestor sărbători.

Mircea Vintilescu

Memoria sacrificiului

Sărbătorile sfinte au luat sfârşit. Astăzi, 20 aprilie 2012, este Izvorul Tămăduirii.

Este firesc ca fiecare dintre noi să rememorăm alături de patimile suferite de Isus şi patimile altor persone care, prin jertfa lor au căutat să facă lumea mai bună, să ne dea o licărire de speranţă că lucrurile se mai pot schimba şi în bine pentru toţi cei care sunt victimele sărăciei, a mizeriei sau, de ce nu, a opresiunii care parcă nu se mai termină din parte hrăpăreţilor puterii.

Memoria mă duce la evenimentele din august 1968, când trupele Pactului de la Warşovia, fără sprijin armat din partea R.S. România, au invadat fosta Republică Socialistă Cehoslovacia. Au fost numeroase luări de poziţii din partea multor state care au condamnat numai în sens declarativ acest act de agresiune armată, prin care mişcarea cunoscută sub numele de PRIMĂVARA DE LA PRAGA a fost complet înăbuşită, iar reformele mult aşteptate ale sistemului socialist au fost îngheţate definitiv.

Se vorbea mult pe la colţuri, se condamna în stânga şi în dreapta, dar nu se făcea nimic pentru ca trupele de ocupaţie să se retragă. În toate oraşele Cehoslovaciei s-au făcut greve, demonstraţii de masă ale populaţiei împotriva trupelor de ocupaţie, dar nimic nu se întâmpla în vederea redării suveranităţii acestui mic stat central european. Cum era de aşteptat, s-au găsit şi destui lingăi din rândul populaţiei cehe care au aplaudat această invazie şi mai mult, au început să şi colaboreze cu trupele sovietice de ocupaţie pentru înăbuşirea definitivă a procesului reformist promovat de noua conducere de partid şi de stat a Cehoslovaciei, conducere care a fost în marea ei majoritate şi arestată.

Populaţia s-a resemnat, criticile internaţionale au încetat, iar R.S. Cehoslovacia a fost lăsată de izbelişte, la cheremul conducerii sovietice care practica, cu mare eficienţă politica „pumnului în gură” sau a „cizmei sovietice” pusă pe grumazul celor care încercau să nu respecte ad-literam directivele Moscovei. În aceste condiţii, un tânăr pe nume Jan Palla, îşi continuă protestul şi îşi dă foc în văzul tuturor într-o piaţă publică din Praga.

Gestul acestui tânăr martir face imediat înconjurul lumii, i se fac ode, poezii şi chiar s-a încercat glorificarea lui post-mortem pentru sacrificiul suprem făcut pentru populaţia întregii Cehoslovacii. În scurt timp numele acestui tânăr circula pe buzele tuturor, era venerat ca un sfânt şi chiar a rămas în istoria acestei ţări ca un exponent al drepturilor pentru libertatea oamenilor. Că lucrurile sunt reale, este lesne de înţeles că eu astăzi îmi reamintesc de acest martir cu multă evlavie în suflet.

În anul 2011, un gest al sacrificiului suprem se petrece şi în Parlamentul României, respectiv în timpul unei şedinţe al camerelor reunite, chiar în timpul unei cuvântări rostite de premierul de atunci Emil Boc. Un tânăr tehnician din echipa carului de transmisie al Televiziunii Române, pe nume Adrian Sobaru care se afla la balconul sălii de şedinţă, se urcă pe balustradă şi cu voce tăioasă întrerupe cuvântarea primului ministru, atrăgându-i atenţe nu numai verbal, dar şi prin înscrisurile de pe tricoul cu care era îmbrăcat, că a nenorocit ţara, că trebuie să-şi dea demisia, că are cea mai neperformantă guvernare atât el, cât şi coaliţia partidelor aflate atunci la putere.

Toate privirile demnitarilor aflaţi în sala de şedinţe s-au aţintit asupra acestui tânăr protestatar, iar în văzul tuturor acest martir al neamului românesc se aruncă în gol, dorind ca prin sacrificiul său suprem să sensibilizeze atât clasa politică, cât şi populaţia româniei că protestul lui este destinat binelui acestei naţii. În urma impactului pe care Adrian Sobaru îl dorea a fi letal, se face o linişte de mormânt în sala de şedinţă, iar după câteva minute, un salariat responsabil cu paza demnitarilor cheamă telefonic ambulanţa pentru a ridica presupusul cadavru din sala de şedinţe.

Evenimentul tragic care a fost transmis în direct de mai multe televiziuni uimeşte o lume întreagă, face înconjurul planetei şi suscită un mare interes marilor trusturi de presă. În scurt timp în sala de şedinţă a Parlamentului sosesc echipajele SMURD care ridică trupul aproape mort al martirului Adrian Sobaru, trup care este dus la cea mai apropiată clinică din zonă. Ziariştii, cameramanii şi alte „organe de presă” se înghesuie să ia cât mai multe informaţii şi mai ales imagini despre cazul Sobaru.

Din nefericire pentru acest tânăr protestatar, dar şi pentru parlamentarii români, Adrian Sobaru nu a murit aşa cum îşi dorea el la impactul cu podeaua. A supravieţuit, dar cu numeroase şi grave fracturi la nivelul întregului corp. În această situaţie mai toţi politicienii se rugau la Dumnezeu ca medicii să facă o minune şi să nu-l lase să moară, indiferent de chinurile groaznice prin care acest om trecea şi indiferent de sechelele cu care ar fi rămas în urma acestui act de mare curaj al sacrificiului suprem de care a dat dovadă. Cam vreo trei-patru luni au trebuit să treacă ca acest martir al tineretului din România să poată fi externat din clinica unde a fost tratat.

În tot acest interval de timp, presa de toate culorile au început să bagatelizeze cazul, să inventeze poveşti năstruşnice şi chiar defăimătoare la adresa actului de sacrificiu suprem de care a dat dovadă Adrian Sobaru, astfel că la externarea lui din spital, doar familia i-a fost prin prejmă. Politica de bagatelizare a acestui gest a dat roade, astfel că populaţia l-a uitat pe acest om curajos care a consfiinţit să se sacrifice în numele tuturor românilor pentru a spune direct în faţa politicienilor adevărul pe care nimeni nu vrea să-l recunoască: faptul că România a fost jefuită de întreaga clasă politică, faptul că populaţia a juns sub pragul de sărăcie şi ţara este în colaps.

Trist este faptul că după acest eveniment, mai nimeni nu încearcă să readucă în memoria oamenilor acest sacrificiu făcut cu bună ştiinţă de Adrian Sobaru. Acest tânăr, puternic afectat de sechelele fracturilor, a fost repede trecut în uitare, nedorindu-se ca el să apară pe lista martirilor români contemporani cu noi. Când încerc să mai discut despre acest caz, îi văd pe mulţi cum încearcă să schimbe subiectul parcă acuzând că „vezi doamne omul nu a murit” şi ca atare nici nu mai trebuie să se discute despre el. Încerc să spun că nu numai barbaria interlocutorilor mei este cutremurătoare, dar chiar al neamului nostru care se plânge tot mai violent că am ajuns la fundul sacului şi că viaţa a devenit insuportabilă. Încerc să-mi explic acest comportament şi nu pot să spun doar că nu avem educaţia necesară pentru a ne înţelege în primul rând pe noi şi apoi pe cei din jurul nostru.

Este inacceptabil să trecem în uitare acest gest măreţ făcut de un tânăr român şi să clasăm martiriul făcut de Adrian Sobaru. Prin acest comportament ne condamnăm în primul rând pe noi, ne facem istoria harcea-parcea şi ne invităm la o imbecilizare sigură. Acest glorios individ trebuie să fie un simbol al nemulţumirii întregii societăţi, trebuie cinstit ca un adevărat erou al neamului şi trebuie să i se acorde respectul cuvenit. Uitarea acestui gest şi mai ales al acestui nume ne va face mai săraci, mai neputincioşi şi chiar mai vulnerabili.

Dacă în faţa lui Jan Palla studenţimea română din anii 1968 ş-a scos pălăria, vă rog ca gestul meu de a mă înclina cu tot respectul în faţa lui Adrian Sobaru să reprezinte o pildă pentru tot neamul românesc îngenuchiat de griji şi mai ales de multe nevoi şi de sărăcie. Respectându-l aşa cum se cuvine pe acest mare suflet de român, vom învăţa să respectăm libertatea care ne-a fost dăruită prin sacrificiu suprem de către toţi martirii omenirii şi ne vom înţelege mult mai bine rolul şi locul nostru printre semenii comunităţii. Cred că nu este prea mult pentru nici un român adevărat să-şi împrospăteze din când în când memoria cu tot ceea ce neamul nostru ne-a oferit ca exemplu de comportament faţă de ignoranţa cârmuitorilor acestei ţări.

Mircea Vintilescu

Tupeul Bolşevicului - Episodul 2

PRIGOANĂ CONTRA BEIZADELE?

Se vehicula mai zilele trecute că în această campanie pentru Primăria Capitalei şi pentru celelalte primării vor fi aruncate diferitele beizadele cu bani de către unii şi alţii pentru a se salva oarece interese ale PDL.

Bătălia pentru Capitală a început. Elena Udrea, Preşedintele PDL Bucureşti, l-a anunţat – ce-i drept fără prea mare entuziasm – pe Silviu Prigoană, candidat pentru Primăria Capitalei.  "Este favorit în sondaje, are un grad mare de favorabilitate în rândul populaţiei, îşi doreşte să candideze, este onest şi competent." - spunea Elena Udrea.

Să ne aducem aminte:

Sursa: www.ghimpele.ro

Parlamentarul îşi aduce aminte cu importante detalii prima data când s-a întalnit cu actuala soţie, Adriana Bahmuţeanu. Nu a fost un moment pozitiv şi nu a lăsat o primă impresie bună niciunul pentru celalalt. Prigoană chiar a fost tranşant etichetandu-şi viitoarea consoartă ca pe o femeie cu moravuri uşoare din pricina costumaţiei.

Ulterior, Prigoană a luat-o pe Bahmuţeanu de soţie de patru ori. El spune că a avut motive întemeiate de fiecare dată, atât pentru divorţuri cât şi pentru căsătoriile repetate. Totul a plecat pe când Prigoană era patron la Realitatea TV, iar Bahmuţeanu a venit la un interviu...

„A angajat-o ulterior fostul meu asociat, eu eram plecat din ţară. Când m-am întors era angajată. Când a venit la angajare, la mine in birou, era îmbrăcată cu pantaloni mulaţi cu imprimeu de panteră, avea nişte cizme şi o bluză cu un decolteu foarte generos. Eu i-am spus că a greşit intrarea: «Îmi pare rău, sunteţi îmbracată ca o curvă! Aici e televiziune, discoteca e uşa următoare, aţi greşit intrarea. Când vă îmbracaţi decent, putem să avem o discuţie». Eu nu am vrut să o angajez”, iîş aduce aminte Silviu Prigoană, intr-un interviu pentru paginademedia.ro.

Cei doi s-au căsătorit după doi ani de relaţie, între timp el divorţând. Nu a ascuns faptul că-şi căuta o soţie care să-i facă copii. Adriana Bahmuţeanu şi Silviu Prigoana s-au căsătorit de patru ori şi au divorţat de trei ori. Au împreună doi copii, pe Eduard Gabriel, născut anul trecut, şi pe Maximus Mihai, în vârstă de 4 ani.

Fiecare înţelege ce vrea din acest articol. Cert este faptul că de-a lungul timpului, Prigoană a dat dovadă de consecvenţă, cu toate că cei mulţi din Bucureşti îl asociază pe acesta cu pliciul cu care o alerga pe Bahmuţeanu între căsătorii.

Viitorul presupus primar al Capitalei nu cred că se va schimba în viitor. Va fi acelaşi. Mă întreb însă dacă mesajul din campanie va fi cel din finalul filmului de mai jos. Aveţi răbdare şi ascultaţi tot interviul. Aici este adevărata persoană pe care vă pregătiţi să o votaţi. Şi nu uitaţi mesajul de la final. Un slogan de campanie perfect pentru aspiraţiile dvs., cetăţeni ai Capitalei.

Ah, era să uit de milionarii de carton. Şi am pus filmul "pentru că-mi permit".

Mona Bernhardt-Lörinczi

Memorabil!

"Iau un Cod Penal cu trihotomia, tripartita diviziune a infractorilor: crime, delicte şi contravenţii. Definesc crimele pe rând, delictele pe rând şi contravenţiile pe rând şi scriu dedesubt: comunismul e infractor la ordinea universală, naturală, prezentă în acest integral Cod Penal."  Petre Ţuţea

Wild Carpathia – filmul subtitrat

Tupeul Bolşevicului - Episodul 1

LA VREMURI NOI VĂ ÎMBULZIŢI TOT VOI?

S-a intrat în linie dreaptă privind campania electorală pentru alegerile diferitelor funcţii în administraţiile locale din România. Guvernul a stabilit calendarul alegerilor, a modificat şi legea privind desfăşurarea unui singur tur de scrutin, a revizuit bugetele pentru acordarea mitelor electorale, a pregătit aparatul de protecţie pentru unii candidaţi etc., urmând să mai desăvârşească încă multe lucruri pe care nici o minte sănătoasă încă nu le poate înţelege.

La nivelul partidelor politice se dau lupte înverşunate între „greii fruntaşi politici” pentru a fi desemnaţi candidaţi pe diverse funcţii cum ar fi: preşedinţi de consilii judeţene, vicepreşedinţi, consilieri, primari, consilieri ai primăriilor etc. Fiecare post se analizează atent de către conducerea partidelor prin prisma sumelor licitate de către fiecare candidat. Se fac şi se refac liste. Se discută despre şanşele reale ale fiecăruia. Se fac sondaje şi apoi se decide: CINE A FURAT MAI MULT ŞI DĂ PARTIDULUI CEA MAI MARE SUMĂ DE BANI, ĂLA ESTE DESEMNAT.

Pe nimeni din stuff-ul partidelor politice nu interesează dacă respectivul candidat are studiile necesare, dacă se pricepe la problemele administraţiei locale, dacă este valid din punct de vedere juridic, dacă a manifestat performanţă în munca anterioară, sau dacă eventual cunoaşte problemele stringente ale comunităţii de la care va cere mandatul de investitură. Contează prioritar dacă are banii necesari pentru mita electorală şi mita pentru partid, dacă poate să-şi facă o echipă personală de campanie, pe care să o finanţeze din buzunarul propriu şi, foarte important, dacă are cunoştinţe de persoane sus-puse, pentru a se putea face matrapazlâcurile necesare la urnele şi la secţiile de votare pentru a i se asigura certitudinea reuşitei.

Cei care nu trec acest test esenţial, plini de mânie, se orientează spre alte formaţiuni politice mai puţin pretenţioase, iar dacă sunt refuzaţi şi acolo, iau decizia curajoasă de a se auto-desemna CANDIDAT INDEPENDENT. Iată că, în aceste condiţii date, avem de ales fie dintre candidaţii partidelor politice, fie dintre candidaţii aşa-zişi independenţi.

Programele electorale ale candidaţilor care se prezintă în această competiţie nu interesează pe nimeni din cadrul oficialilor politici sau al colectivităţilor administrative. Esenţial este că trebuie să se dea pungile cu „darurile electorale”, să se deplaseze cât mai mult prin localităţi ca să fie văzuţi de cât mai mulţi oameni, să vorbească cât mai puţin şi nu în ultimul rând, să ştie să promită verzi şi uscate, să critice contra-candidaţii pe probleme de fraudă reală sau posibilă şi să spună cât mai multe despre criza mondială care a lovit România ca un buzdugan nărăvaş. Adusă pe acest făgaş discuţia, candidatul desemnat trebuie să se prezinte ca „omul providenţial” care a găsit acum soluţiile pentru a îmbogăţi pe fiecare cetăţean, pentru a dezvolta urbea şi pentru a o transforma chiar într-un mic Las Vegas românesc. Numai el şie cum să facă rost de aceşti bani, cum să-i investească, cum să aducă capitalul străin, cum să se lupte cu corupţia şi foarte important, cum să restituie populaţiei în mod gratuit tot ce s-a furat din urbea respectivă.

Au început chiar să se constituie grupuri largi de susţinători care întăresc toate spusele candidaţilor, precizând sus şi tare că „sunt şi excelenţi gospodari”, că au un comportament exemplar în familie şi societate, că sunt adevărate exemple demne de urmat de către toţi noi muritorii de rând.

Cu asemenea pregătiri frenetice trebuie să ne aşteptăm la o campanie electorală tare tumultoasă. Pentru a ne convinge de adevărata faţă a celor care doresc încă să ne mai vândă iluzii, ne propunem ca în episoadele următoare să vă prezentăm câteva aspecte legate de următoarele problematici: „CINE SUNT ŞI CE REPREZINTĂ CANDIDAŢII PARTIDELOR POLITICE”, „CINE SUNT ŞI CE REPREZINTĂ PENTRU ELECTORAT CANDIDAŢII INDEPENDENŢI” şi nu în ultimul rând „CE ÎŞI DOREŞTE SOCIETATEA CIVILĂ DE LA ACEASTĂ CAMPANIE ELECTORALĂ”.

Mircea Vintilescu

Apocalipsa după putori

Triumfalist sună discursul nou-unsului premier, arogant ca un ober-grof căftănit de Întâi Stătătorul Ţării Româneşti: ”românii sunt leneşi, puturoşi, aşteaptă să vină guvernul şi armata să le rezolve problemele...”.

Stăm cu cuşma-n mâini sideraţi şi ne gândim că nu ne-am gândit la asta până acum. Încercăm să ne strecurăm plini de ruşine afară din cârciumile în care ne imaginează aleşii ţării că ne facem veacul, doar-doar om reuşi să îmblânzim stihiile naturii datorită cărora ne vedem ştirbite onoarea şi caracterul. Metempsihotic, reiterăm mental tema transgresiunii dinspre vulg către elitismul pur al personajelor care mimează teatrul fin la cârma ţării, ipostaziate bidimensional asemenea butaforicelor modele din mucava. Şi ne imaginăm peren într-o dualitate ce transcende limitele realităţii, într-o dorinţă surdă de a zdrobi fălci şi danturi cu bota strămoşească a obidiţilor de soartă. Căci nu poate fi judecată mai lipsită de moralitate, fond şi formă, decât judecata unui fost securist zelos, care asemeni ţaţei Leana nu s-ar sfii să spună că viermii care odinioară ieşiseră la mâncare, acum pe vremuri de restrişte lenevesc troieniţi până la horn şi se îmbuibă pantagruelic la gura sobei, în timp ce-alde soldică îşi riscă raţia de biscuiţi, dăruind-o altruist unor oameni ce nu merită nici măcar dispreţ.

Cât va dăinui această cavalcadă a vorbelor rostite la beţia Puterii, numai Dumnezeu ştie. Între timp ne mor bătrânii, femeile şi copiii în propriile case, cripte de gheaţă, devenite peste noapte monumente închinate Marii Dureri în Cur a Aleşilor Ţării. Copil fiind, învăţam la istorie despre nedreptăţile comise de boierii nemiloşi ce sufocau prin birurile lor pe sărmanii care ajunseseră să-şi ia câmpii sau zilele. Astăzi, incredibil, în plin mileniu trei de civilizaţie, retrăim aceleaşi sentimente, cu aceeaşi senzaţie de aparentă neputinţă. Spun aparentă, deoarece, de-atunci până acum s-au schimbat multe în viaţă şi în lume. Iar judecata noastră, departe de a se asemăna cu cea a Judecăţii de Apoi, va fi cu mult mai crâncenă. Iar discursul lor, chiar şi în momentul de faţă, când aruncă hârdăul de lături asupra cetăţenilor ţării catalogaţi drept PUTORI, seamănă izbitor de mult cu un discurs dislexic rostit în faţa oglinzii.

Dumitru Zburlea

Avem o clasă politică venită dintr-un rural medieval cam de mult apus!

Cetăţenii români sunt conduşi de oameni veniţi dintr-un rural medieval uitat de lume. Aceştia au cultul lopeţii sau al coasei, ei nu au mai fost pe la facultăţile moderne şi nici nu au învăţat după manualele sfârşitului de secol XX, ci au luat meditaţii de la bunicii lor, probabil în zilele de iarnă grea, stând la gura sobei.

Ne putem mândri cu politicieni care ştiu perfect istoria medievală a României (Premierul Mihai Răzvan Ungureanu) şi pentru că numai atâta ştiu, doresc cu toată fiinţa lor să ne introducă într-un sistem de organizare socială, iar ca nivel de trai, în epoca medievală.

Avem o clasă politică contemporană cu Vlad Ţepeş, care nu are suficientă carte pentru a cunoaşte progresele tehnice care s-au făcut în domeniul întreţinerii drumurilor şi al spaţiilor de intravilan pe timp de iarnă sau de vară caniculară. Ei ne dojenesc că nu ies bătrânii satelor la lopată să dea zăpada. Tot ei chinuie o armată de jandarmi pe care îi obligă să intre în acţiune cu lopeţile pentru deszăpezirea satelor, a drumurilor sau a utilajelor terasiere împotmolite pe drumurile ţării.

Dacă aceşti politicieni ar fi dat banii nu pe achiziţionarea de lopeţi care au o eficienţă egală cu zero şi ar fi achiziţionat utilajele moderne, acţionate de mototractoraşe, ar fi avut o eficienţă de o sută de ori mai mare şi s-ar fi economisit peste 50% din banii alocaţi pentru lopeţi. La aceşti oameni crierul a rămas cu mult în urmă faţă de cerinţele postului pe care îl ocupă.

Avem o administraţie locală mai redusă mintal faţă de toată clasa politică, ei probabil că acum au ieşit din amnezia timpurilor lui Gelu, Menumorut sau Basarab. Aceşti imbecili de primari împreună cu tot aparatul de consilieri se declară neputincioşi şi biruiţi de vicisitudinile viscolului, dar nu gândesc nici o clipă să-şi dea demisia pentru că nu se pricep la nimic. Posturile sunt bine plătite din buzunarul cetăţeanului şi nu merită să se întoarcă la cazma şi la coasă.

Avem miniştri care au luat masteratul sau chiar doctoratul în hoţie şi înşelătorie. Avem o justiţie care se autosesizează numai la comandă politică, dar se face că nu vede marea hoţie care se face din bugetul ţării. Este bine plătită, are pensii grase şi mai beneficiază şi de protecţie specială fără a fi trasă la răspundere pentru tot ce nu face.

Pe toate aceste gunoaie la care se mai pot adăuga şi mulţi alţi funcţionari, cetăţeanul român îi plăteşte regeşte şi tot nu le ajunge. Dacă nu fură câte ceva din avuţia statului parcă nu simt că au funcţie de demnitari.

Am avut ocazia să fac toate aceste constatări în aceste zile, când a nins ceva mai abundent peste zona sudică a ţării. Acum am putut vedea adevărata faţă a birocraţiei româneşti; acum au ieşit la vedere hoţiile de bani pentru acţiunile imaginare de deszăpezire; acum s-au evidenţiat calităţile non-manageriale ale celor puşi să ne conducă. Acum a ieşit la suprafaţă putregaiul puterii şi opoziţiei româneşti. Acum vedem ce forţă de nimic are presa care trece foarte uşor peste faptul că avem peste 100 de morţi prin hipotermie, mii de oameni care au rămas mai mult de 50 de ore înzepeziţi pe drumurile ţării, fără hrană, fără apă şi căldură. Mii de oameni suferinzi, care nu au putut beneficia de o minimă asistenţă medicală. Şi poate peste un milion de oameni care timp de peste 14 zile au fost blocaţi în propriile sate, lipsiţi de curent electric, de căldură, de apă, de hrană, de medicamente etc.

Aceste lucruri se încearcă să fie date căt mai rapid uitării, mai ales că vin alegerile locale şi aceşti incompetenţi de conducători au aspiraţii mari. Adică unii vor să fie realeşi sau să candideze pe funcţii mai mari. Dacă cetăţeanul român încearcă să uite aşa ceva se va alege praful şi pulberea de el, de comunitatea în care trăieşte şi de toată ţara. Toţi aceşti incompetenţi trebuie să răspundă pentru toţi morţii, dar mai ales pentru disfuncţiile aduse oamenilor şi localităţilor sinistrate. Cred că este o datorie de onoare a fiecărui ONG de a acţiona în justiţie pe toţi aceşti făptuitori de chinuri, durere şi suferinţă propriilor semeni care cu multă încredere i-au investit în funcţii de conducere.

Pentru a le aduce aminte politicienilor, guvernanţilor, autorităţilor centrale şi locale că trăim totuşi în mileniul III şi în secolul XXI, când tehnica a înlocuit lopata din perioada medievală, îmi permit să anexez trei filmuleţe, care să îi deştepte şi să-i aducă la zi cu dotările pe care trebuiau să le aibă, dar mai ales cu modul în  care ar fi trebuit să acţioneze. Nu pot să le urez vizionare plăcută, ci pot să le spun, fără să greşesc, că locul lor este la lada de gunoi a istoriei.

 

 

Mircea Vintilescu

Comunicat MEUR – 18 februarie 2012

Referitor la materialul redactat de Asociaţia Profesioniştilor în Protecţia Mediului şi postat de Mişcarea Euro-Civică Română intitulat „ASEDIUL BĂRĂGANULUI CONTINUĂ - SUNTEM PREGĂTIŢI PENTRU URMĂTOARELE DEZASTRE ÎN URMA VISCOLULUI DIN LUNA FEBRUARIE?” privind avertizarea producerii unor posibile inundaţii în zonele de intravilan ale unor aşezări umane afectate de efectele viscolului, solicităm ca ONG-urile să se solidarizeze demersului făcut de noi, prin care am adus la cunoştiinţă autorităţilor publice centrale şi locale efectele impactului negativ care poate afecta viaţa, sănatatea şi bunurile materiale ale oamenilor din aceste localităţi.

http://miscareaeurocivicaromana.blogspot.com/2012/02/asediul-baraganului-continua.html

Solicităm totodată o solidarizare pentru a deveni parte alături de APPM şi MEUR privind acţionarea în justiţie a acestor autorităţi care au fost informate de noi cu mult timp înaintea producerii acestor dezastre, pentru ca în conformitate cu prevederile din LEGEA NR. 265 DIN 29 IUNIE 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, Art. 5. – „Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop”:

…

"d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu;

e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit."

Prin acest demers vrem să atragem atenţia tuturor autorităţilor cât mai ales Guvernului Român că respectarea legilor şi mai ales a drepturilor cetăţenilor nu reprezintă o glumă, că în această situaţie vor fi direct răspunzători pentru ineficienţa de care dau dovadă. Asigurăm pe această cale pe toţi cetăţenii din localităţile afectate de viscol că SOCIETATEA CIVILĂ din România este permanent alături de ei şi va lupta cu toate mijloacele legale pentru a le asigura protecţia de care au nevoie.

Preşedintele Consiliului Director MEUR,

Mircea Vintilescu

Sălile de cursuri MEUR