Jongleria circului

S-a comentat mult în toate mediile de informare că numirea domnului Sebastian Lăzăroiu la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale ar reprezenta un act autoritar de voinţă a Preşedintelui României. 

Eu nu am informaţii speciale legate de intervenţia Preşedintelui României în această problemă a numirii domnului Sebastian Lăzăroiu la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu toate că fără să te oboseşti, lucrurile par să ducă spre mosorul cu iţe de la Cotroceni.

Vreau să mă refer la semnificaţia gestului cu caracter oficial al domnului Prim (poate mai degrabă secund) Ministru Emil Boc.

1. În condiţiile în care nimic nu îl recomanda pe domnul Lăzăroiu pentru această funcţie (nu era înregimentat politic în PDL, nu este nici un tehnocrat în domeniu, nu are nici experienţa managerială pentru a conduce un minister sau un simplu SRL), ce l-a determinat pe domnul Emil Boc să facă o asemenea propunere care să fie agreată de Instituţia Prezidenţială?!
2. Putem să ne întrebăm: dacă ar fi candidat la această funcţie şi doamna jurnalist Andreea Pora, ce elemente suplimentare au făcut să încline balanţa spre domnul Sebastian Lăzăroiu?!
3. Domnul Emil Boc ar trebui să prezinte toate argumentele care au stat la baza acestei numiri, în primul rând în faţa societăţii civile, întrucât noi îl plătim atât pe dânsul, cât şi pe ministrul proaspăt numit, domnul Sebastian Lăzăroiu şi în doilea rând în faţa membrilor propriului partid, pentru că aceştia trebuie să acorde sprijinul politic necesar.
4. Am impresia că domnul Emil Boc confundă Guvernul României cu un SRL banal, în care domnia sa este acţionar principal şi poate face ce vrea în domeniul politicii de personal. Societatea civilă trebuie să-şi spună răspicat punctul de vedere referitor la această atitudine greu de înţeles.
5. Domnul Emil Boc, prin numirea făcută, a demonstrat că în PDL nu există personalităţi care pot să asigure alternative viabile la actul de guvernare. În această ordine de idei, cred că la rezerva de cadre din prima linie a PDL-ului poate fi luată în considerare foarte serios doamna Andreea Pora şi alţi comentatori, ziarişti sau analişti politici care ţin isonul Preşedintelui.
6. Rezultă că, prin această numire, domnul Emil Boc a discreditat grav propriul partid şi pe fruntaşii partidului, lăsând să se înţeleagă că aceştia ar putea avea serioase probleme de dosar (adică sunt suficient de compromişi) ca să mai poată ocupa funcţii cu rang de demnitar în statul român. Dacă această logică poate fi considerată corectă (şi se pare că aşa poate fi), atunci situaţia din PDL este foarte gravă.
7. În calitate de preşedinte al PDL, cum poate justifica domnul Emil Boc această numire în calitate de cârmuitor al partidului şi mai ales de exponent al membrilor săi, care l-au ales şi care-i acordă toată susţinerea politică necesară?!
8. Cred că domnul Emil Boc jigneşte în continuare tot poporul român prin această numire forţată, arătând că nu este interesat de cum poate funcţiona un minister cu un ministru care nu are nimic de-a face cu activitatea pe care urmează să o deruleze, ci este mai degrabă interesat de consolidarea relaţiilor domniei sale cu Preşedintele ţării, putând sacrifica totul pentru acest lucru. Cred că sub acest aspect, SOCIETATEA CIVILĂ trebuie să ia o atitudine fermă şi să ceară explicaţiile care se impun.
9. Prin această numire, domnul Emil Boc a mai demonstrat încă o dată, la nivelul omologilor din UE, că nu poate fi un premier serios, că reprezintă o umbră a unei alte persoane care se poate modela în funcţie de cum bat razele de soare, până la dispariţie, domnia sa neputând fi considerat un partener serios al unor dialoguri care ar trebui să se finalizeze cu decizii ce cad în atribuţiile stricte ale unui Prim Ministru.
10. Din acest comportament, cetăţeanul român poate să se convingă că astăzi, România nu are un premier, iar Guvernul este pus în slujba altor interese private şi nu în slujba cetăţeanului sau a ţării. Noi, contribuabilii, în viziunea acestor cârmuitori, va trebuie să acceptăm aceste atitudini sfidătoare şi să anticipăm că domnul Emil Boc va rosti foarte convingător, într-un tempo sacadat şi repezit, fraza sacramentală: “ALTE SOLUŢII NU SUNT!!! IAR DECIZIA LUATĂ ESTE PENTRU PROSPERITATEA ŞI BINELE ROMÂNILOR, CARE NU VA ÎNTÂRZIA SĂ APARĂ ÎN ANUL 2030…″ Până şi această anticipată poziţie pe care o va lua domnul Emil Boc, mie mi se pare un gest RUŞINOS!

Mircea Vintilescu

Televiziune online dedicată filmelor documentare româneşti

O idee excelentă pe care a avut-o un compatriot de-al nostru, conştient de promovarea valorilor româneşti. Nu acelaşi lucru se poate spune despre televiziunea naţională, plătită din banii noştri, ai voştri, ai tuturor contribuabililor din România, un abuz care se perpetuează de ani de zile fără ca societatea civilă să se sesizeze în acest sens. Pentru cei care încă nu ştiu mai nimic despre televiziunea naţională (mă refer la tinerii care nu au proprietăţi, aşadar facturile sunt plătite încă de părinţi) iată câteva informaţii utile.

Televiziunea Română (TVR) are statutul de instituţie publică şi emite pe şase canale. Are un canal experimental, care emite în sistem High Definition: TVR HD. TVR acoperă cele mai importante ştiri la nivel naţional, prin cinci studiouri teritoriale. TVR îşi desfăşoară activitatea sub controlul Parlamentului, în conformitate cu Legea 41/1994, Preşedintele Consiliului de Administraţie (CA) este numit de către Parlament pe o perioadă de trei ani, iar CA cuprinde 13 persoane desemnate prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Principala sursă de finanţare a TVR o reprezintă taxa TV, care în acest moment este cea mai scăzută din Uniunea Europeană, adică 4 lei/familie lunar. Fondurile pe care TVR le primeşte de la bugetul de stat merg în proporţie de 98% direct către Societatea Naţională de Radiocomunicaţii, pentru transmisia terestră.

Dar să revenim la televiziunea online, dedicată filmelor documentare româneşti. Ea cuprinde două secţiuni:

Link-ul paginii este: http://www.cinethronix.ro

Lăudăm iniţiativa de readucere a televiziunii române acolo unde îi este locul. O pagină excelentă care merită vizitată şi promovată. Felicitări iniţiatorului.

Mona Bernhardt-Lörinczi

Săptămâna Patimilor 2011

Pentru creştinii ortodocşi, Săptămâna Patimilor este săptămâna de la sfârşitul Postului Paştilor, de la Sâmbăta lui Lazăr până la sărbătoarea Paştilor. Se mai numeşte şi Săptămâna Mare. Deşi există puţine surse care să indice modul în care era celebrată Săptămâna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuşi că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. Aetheria, aflată în pelerinaj la Ierusalim cândva la sfârşitul sec. al IV-lea  descria astfel cele petrecute după slujba din Sâmbăta lui Lazăr: "...a început săptămâna Paştilor, pe care ei o numeau Săptămâna Mare", amintind de procesiunile de pomenire a Intrării Domnului în Ierusalim în prima zi a săptămânii (duminică). În timpul acestei săptămâni, se face pomenirea Patimilor şi Răstignirii Mântuitorului.

Vă propun un tur virtual al Bisericii Sfântul Visarion (daţi click pe link-ul de mai jos), după care vă învit să cunoaştem împreună puţină istorie legată de acest lăcaş de cult.

http://www.imagofactory.ro/Imago_Factory/Visarion/BisSfVis.swf

Biserica Sfântul Visarion este situată în Piaţa Romană din Bucureşti şi a fost construită între anii 1910–1913 de către enoriaşa Elena Eraclide, născută Stârcea, în timpul arhipăstoriei Mitropolitului Primat D.D. Conon Arămescu Donici.

Piatra fundamentală s-a pus la 20 iunie 1910 de către fostul Mitropolitului Primat D.D. Atanasie Mironescu iar sfinţirea s-a făcut la 14 octombrie 1913, ziua Cuvioasei Parascheva, de către Arhiereul Valerian Rîmniceanu, fratele Episcopului şi marelui cărturar Melchisedec Ştefănescu.

Această biserică a fost construită după planurile arhitectului Ernest Doneaud, arhitect şef al capitalei, cel care a proiectat clădirea C.E.C.- ului din Bucureşti şi Cazinoul din Constanţa. Planul bisericii în suprafaţă de 230 m.p. este în formă de cruce treflată, iar arhitectura este o combinaţie a stilului bizantin şi moldovenesc cu o turlă mare Pantocrator şi două turle mai mici laterale cu scări de acces.

 

Pridvorul este deschis, în plan de formă ovală, cu trei arce supraînălţate sprijinite pe patru coloane din piatră de Vraţa (Bulgaria) cu capiteluri şi baze înflorate ridicate pe piedestale înalte la baza cărora se află scările de la intrare. Portalul de intrare, realizat din piatră, are un chenar ornamental având pisania la partea superioară şi un panou semirotund cu o icoană în mozaic reprezentând-o pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul. Pentru realizarea construcţiei au fost folosite ca materiale principale cărămida – zidărie aparentă parţial tencuită în panouri alternative, piatra, lemnul şi tabla de aramă pentru învelitoare. În exterior sub cornişe, deasupra pridvorului, există un registru de 11 ocniţe pictate cu icoanele Sfinţilor Apostoli şi una în mijloc cu icoana Sfântul Visarion. De asemenea, la baza ocniţelor există un brâu simplu iar în exterior, de o parte şi de alta a pridvorului, se găsesc câte două contraforturi.

Pictura în ulei, atât cea murală cât şi cea a icoanelor de pe catapeteasmă a fost executată de pictorul Constantin Gheorghiu, profesor la Școala de Belle-Arte din Bucureşti. În tabloul ctitorilor de pe peretele de apus sunt reprezentaţi: Mitropolitul primat Conon Arămescu Donici, Elena Eraclide, Constantin Eraclide şi Regele Carol I. În biserică, în partea dreaptă de la intrare se află mormântul ctitorului, Elena Eraclide trecută la Domnul în aprilie 1922. Lângă piatra funerară este construit un baldachin de o reală valoare artistică atât în ceea ce priveşte sculptura în marmură cât şi pictura. Pictura bisericii a fost restaurată în anul 1968 când în pridvor s-a adăugat icoana Sf. Visarion și icoana Sf. Calinic de la Cernica, lucrare executată de pictorul Arhim. Sofian Boghiu, iar între anii 2006 – 2007 au fost executate ample lucrări de reparații capitale la întregul sfânt lăcaş atât la interior cât şi la exterior. În aceeaşi curte cu biserica Sf. Visarion se află şi o rămăşiţă din fosta biserică parohială, cu acelaşi hram, demolată în cea mai mare parte în anul 1964.

Din studiul documentelor existente cât şi al sondajelor arheologice executate în vara anului 1961 de către Muzeul de Istorie al Oraşului Bucureşti se constată că trecutul istoric al resturilor rămase din vechea biserică Sf. Visarion este următorul:

I. Prima biserică zidită aici a fost de lemn, fapt dovedit de existenţa în interiorul fostei biserici din zid a cinci bârne de lemn de stejar – aflate sub cota pardoselii, care ar fi putut asigura întărirea fundațiilor acestei prime biserici care avea formă de navă cu absida altarului poligonală. Nu se cunoaşte anul construcţiei. Se presupune a fi începutul secolului XVIII.

II. După câteva decenii mahalagiii Visarionului au ridicat pe locul fostei biserici de lemn o altă biserică din zid tot în formă de navă şi cu absida altarului de formă poligonală. Nu se poate preciza nici de data asta anul construcției. În pronaos se găseşte un mormînt, iar inscripţia de pe piatra funerară arată că sub ea se odihneşte un oarecare Mihăilă răposat în anii de domnie ai lui Alexandru Moruzi de unde rezultă că înhumarea a avut loc între anii 1793-1796. Se presupune că biserica a fost construită pe la jumătatea sec. XVIII de Mihăilă care, având calitatea de ctitor a putut fi îngropat în pronaosul bisericii. Existenţa bisericii lui „Mihăilă” se confirmă şi din examinarea planurilor Oraşului Bucureşti, ridicate la anii 1789 şi 1791 de către Franz Purcel şi Ferdinand Ernst, ofiţeri topografi în armata de ocupaţie austriacă, planuri în care se menţionează numele bisericii „Mihăilescu”.

III. La 21 septembrie 1797 se sfinţeşte o altă biserică pe locul vechiului locaş ctitorit de „Mihăilă”, ridicată de data aceasta de către pe Kir Popa Petre Referendari, protopop al Bucureştilor, cu Anton Berhicean, logofăt şi cu cheltuiala altor creștini pravoslavnici în zilele domnitorului Alexandru Ion Ipsilanti, în a doua perioadă de domnie, aşa cum reiese din pisania bisericii. În această biserică a fost botezat Sf. Calinic de la Cernica. Această biserică a fost locaş de închinăciune până în anul 1913 când s-a zidit noua biserică Sf. Visarion, în faţa celei vechi.

IV. Prin sfinţirea în anul 1913 a noii biserici Sf. Visarion, vechea biserică a fost lăsată în părăsire ajungând o adevărată ruină. În 1964 autoritatea de Stat cât şi cea bisericească, cu aprobarea Direcției Monumente Istorice au dispus demolarea celei mai mari părţi din vechea biserică Sf. Visarion păstrându-se numai pridvorul şi pronaosul.

În anii 1965-1966 parohia, cu indicaţiile Direcției Monumente Istorice, a restaurat porţiunile păstrate din vechea biserică, prin consolidarea zidurilor, tencuielii interioare şi exterioare precum şi construirea unui nou acoperiş, iar în anii 1997-1998 întregul edificiu rămas a fost consolidat şi restaurat în prezent având destinaţia de bibliotecă parohială. De menţionat că pe lângă preocuparea permanentă pentru îngrijirea, conservarea şi sporirea acestui patrimoniu mobil şi imobil şi pentru săvârşirea cultului divin public în cele mai bune condiții, la Parohia Sf. Visarion se desfăşoară şi activităţi social-caritabile care au ca scop ajutorarea persoanelor aflate în dificultăţi materiale cu haine şi alimente colectate de la diverşi donatori şi distribuite acestor persoane nevoiaşe. Mai mult, în prezent este în curs de realizare un centru social – medical parohial în care se va pune la dispoziție gratuit persoanelor fără posibilităţi materiale servicii medicale de specialitate, meditaţii la disciplinele şcolare cele mai importante cu copiii preocupaţi de învăţătură, activităţi catehetice cu copiii preşcolari etc., toate asigurate prin voluntariat de fiii duhovniceşti ai parohiei cu pregătire de specialitate în aceste domenii. La parohie îşi desfăşoară activitatea un cor mixt alcătuit din persoane cu studii de specialitate muzicală care asigură răspunsurile la Sfânta Liturghie şi prezintă diferite concerte de muzică bisericească în duminici şi sărbători. O activitate permanentă desfăşurată la Parohia Sf. Visarion încă din 1996 este cea oferită de biblioteca parohială unde credincioşii din parohie şi din afara parohiei pot împrumuta pentru lectură acasă Sfânta Scriptură, cărţi de rugăciune, cărţi duhovniceşti, audiobook-uri și CD-uri cu conținut duhovnicesc şi pot citi Ziarul Lumina și Lumina de Duminică.

Radu Vişan

Octavian Paler - requiem pentru satul românesc

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5