Cât va mai accepta societatea civilă autorităţile mincinoase, corupte, tupeiste şi incompetent?

Premierul Guvernului României a afirmat pe 11 februarie 2012 că este inadmisibil să mai plătim lenea. Nu a specificat însă lenea cui este plătită şi mai ales cine este plătitorul.

Până la apariţia viscolului din 02 februarie 2012 am aflat de pe toate canalele de ştiri că în România pentru un km de drum public, respectiv pentru operaţiunile de deszăpezire se plăteşte de către statul român (desigur din banii contribuabilului) cam de cinci ori mai mult faţă de standardul de cost din Finlanda, Germania etc. Fostul ministru al transporturilor a confirmat această cifră şi chiar se mândrea cu faptul că a reuşit să o reducă cu circa 30% comparativ cu anul 2011.

În aceste condiţii constatăm că cetăţeanul român şi european, catalogat de guvernaţi ca leneş, este plătitorul unor servicii care au fost atribuite cu mare generozitate de către autorităţile abilitate pe baza unor contracte ferme unor firme aşa-zis „abilitate” pentru efectuarea acestor operaţiuni pe toate categoriile de drumuri publice din ţară, sumele de bani alocate urmând a fi plătite acestor operatori atât în condiţiile în care pe carosabil se depune strat de zăpadă sau nu se întâmplă acest fenomen. Această clauză contractuală, deşi ciudată sub aspectul corectitudinii, reprezintă un lucru care astăzi nu merită să-l comentăm.

La licitarea acestor contracte pentru „mentenanţa drumurilor publice” s-au pus nişte condiţii care în principal prevedeau existenţa unui parc de utilaje adecvat, al unui stoc de carburanţi şi materiale antiderapante etc., etc. Pe baza unei analize „foarte atente şi riguroase” au fost selectate numai firmele care corespundeau criteriilor înscrise în caietele de sarcini. Surpriză însă, centralizând datele referitoare la utilajele adecvate operaţiunilor de deszăpezire a rezultat că ele însumau peste 300% faţă numărul real de utilaje înregistrate în toată ţara, iar la o verificare atentă, din numărul real al acestor utilaje, numai 40% erau în stare de funcţionare, restul fiind defecte, incomplete ca dotare sau chiar nişte ruginituri care abia se ţineu pe roţi. Iată că numai la acest capitol autorităţile abilitate au minţit pe cetăţeanul contribuabil punându-l să achite nişte sume extrem de mari pentru firme care nu aveau dotările corespunzătoare, dar care au beneficiat de culanteria guvernanţilor pe spatele amărâtului de cetăţean.

Când prognozele privind starea vremii au fost trimise la factorii decidenţi, efectul potenţial periculos al fenomenului meteorologic a fost cu bună ştiinţă ascuns de către guvernanţi sub motivul că nu trebuie băgată spaima în populaţie, apelându-se chiar la formule de critică umoristică privind graba cu care unii locuitori au dat fuga prin magazine să-şi facă o aprovizionare mai consistentă.

Autorităţile nu au fost în stare să dea nici un fel de informare către populaţie cu privire la potenţialele riscuri sau la posibila cădere a sistemului de alimentare cu energie electrică, la necesitatea realizării unui stoc minim de carburanţi, apă, alimente, a unor stocuri de furaje pentru animale, a stocului de medicamente pentru persoanele care sunt dependente de aşa ceva, la modul de acţiune în punctele sensibile a localităţilor în cazul în care se produc blocaje de circulaţie între localităţi etc.

Viscolul s-a declanşat în plină campanie de formare şi de instaurare a noului Guvern. După încetarea lui, când în şapte judeţe din sud-estul ţării sau produs fenomenele de troienire a gospodăriilor, a caselor şi drumurilor de acces din intravilanul şi extravilanul localităţilor, firmele care aveau contracte pentru a intra în operaţiunile de deszăpezire nu au intrat în acţiunea propriu-zisă de deszăpezire pentru că nu aveau cu ce utilaje să acţioneze. Aşa că fenomenul de troienire a zăpezii s-a accentuat atât datorită continuării unor ninsori ceva mai slabe ca intensitate, cât şi a diminuârii forţei vântului care totuşi bătea cu viteze mai mici de 30-40 km/oră.

Lipsa de intervenţie mai bine de 6 zile din partea autorităţilor a generat un blocaj total atât în vatra localităţilor, cât şi pe căile de acces spre aceste localităţi (căi rutiere, feroviare sau navale). În unele localităţi zăpada troienită a acoperit casele, astfel că locuitorii au fost sechestraţi în aceste clădiri neavând curent electric, apă, căldură, hrană, medicamente sau alte elemente trebuincioase. Majoritatea autorităţilor locale nu au făcut nimic pentru a interveni în vederea salvării locuitorilor blocaţi, în marea lor majoritate bătrâni şi bolnavi. Toţi au sperat într-o solidaritate locală care cu încetul a început să se înjghebeze, astfel că cetăţenii au început să se ajute între ei în incinta localităţii până la nivelul la care acest lucru a fost posibil.

Disfuncţionalităţile au început să se acutizeze în momentul în care unii locuitori au avut nevoie de asistenţă medicală. De unde să o poţi asigura dacă guvernanţii au distrus toată reţeaua medicală, lăsând satele fără medici, asistenţi medicali, moaşe, farmacii şi dispensare?! Pentru presă, au început să se prezinte câteva elicoptere care încercau să preia nişte cazuri care apelaseră cu 3-4 zile în urmă serviciile medicale pentru care plătim contribuţii substanţiale (CAS) şi în scurt timp ni se va cere şi o nouă taxare sub numele de coplată. Nimeni (în afară de cetăţenii valizi din localităţi) nu a intervenit, cu toate că autorităţile locale au un aparat stufos, în aceste localităţi funcţionează parohii bisericeşti, în majoritatea satelor sunt organizaţii ale tuturor formaţiunilor politice etc. Nu s-au făcut informările specifice către forurile superioare în care să se solicite sprijin, iar când acestea au fost făcute, autorităţile le-au considerat ca exagerări, aruncându-le la coş.

Suntem în a zecea zi de la declanşarea viscolului şi în a opta zi de la încetarea lui, dar situaţia în teren nu s-a îmbunătăţit mai cu nimic. Presa arată situaţia disperată a oamenilor din localităţile sinistrate, iar autorităţile mimează că fac câte ceva pentru amărâţii de locuitori care suferă de frig, de sete, de foame şi de condiţii improprii de trai, aceştia fiind totuşi buni plătitor de taxe şi impozite către autorităţile statului.

Toate autorităţile abilitate ale statului au uitat că satele noastre sunt foarte îmbătrânite raportate la structura de vârstă a populaţiei. Au uitat de apelul repetat făcut de Preşedintele ţării către toţi aceia care vor un loc de muncă mai bine plătit să se ducă în Spania, Italia sau unde Dumnezeu ştiu. Acum acest viscol a scos în evidenţă mai rapid şi mai eficient ca recensământul proaspăt încheiat toate datele disfuncţionale din judeţele ţării. Avem locuitori în mediul rural care sunt reprezentaţi prioritar de oameni vârsnici, bolnavi, care mai şi cresc cu bruma lor de sărăcie nepoţii copiilor plecaţi la muncă în străinătate. Trebuie să se ştie că satele din Buzău, Vrancea, Ialomiţa Brăila, Giurgiu etc. au asigurat cea mai mare parte a forţei de muncă validă care a plecat din ţară la muncă în străinătate.

Ne întrebăm pe bună dreptate cum pot aceşti oameni blocaţi în casă de nămeţii de zăpadă să iasă la lopată şi mai ales să facă şi treaba autorităţilor care prin firme interpuse încasează rodul muncii lor? Constatăm cu regret că nici un primar nu pune în aplicare planurile de combatere a riscului datorat căderilor de zăpezi abundente, probabil că nici nu ştiu pe unde au fost aruncate aceste documente.

Cum minciuna şi hoţia au picioare scurte, au început să apară la lumină unele date ale matrapaslâcurilor făcute de autorităţi şi guvernanţi. Astfel, pe surse s-a dezvăluit că firmele care au contractat lucrările de deszăpezire a drumurilor publice cotizau cu peste 50% din banii încasaţi la partidele care le-au recomandat şi susţinut pentru câştigarea licitaţiilor. Şpaga încasată de către aceste partide urma să fie utilizată în campaniile electorale. Întârzierile de repunere în funcţiune a sistemului de alimentare cu energie electrică a fost un act voit, întrucât se urmăreşte o creştere a cantităţii de energie electrică livrată la export, unde preţul de vânzare este mult mai rentabil faţă de preţul intern. Intervenţiile medicale, sistemul de aprovizionare a populaţiei cu medicamente, hrană şi combustibili sunt şi ele voit îngreunate pentru a declanşa o mortalitate cât mai mare în rândul populaţiei vârstnice, scutind astfel statul de obligaţia de a mai achita pensiile.

Este de la sine înţeles că toţi factorii decidenţi fac tot ce este posibil ca aceste sate să se depopuleze cât mai rapid, fapt pentru care au destructurat planurile de urbanism general, au distrus perdelele forestiere, au aprobat construcţii de noi gospodării în locuri de mare risc la viscol, inundaţii, alunecări de teren etc. Se inhibă cu bună ştiinţă procesele de constituire a micilor fermieri locali, dar dau tot sprijinul pentru vânzările de terenuri arabile aşa-zişilor fermieri străini. S-au străduit să promoveze investiţii inutile satului, cum ar fi parcuri, stadioane şi săli de sport care nu sunt încălzite şi nici nu pot fi utilizate ca spaţii centralizate de cazare a populaţiei sinistrate. Iată o radiografie sumară atât a satului românesc, cât mai ales a autorităţilor puse să gestioneze problemele acestor aşezări.

Iată numai o parte a programului aplicat de autorităţile şi guvernanţii români aflaţi la putere în ceea ce priveşte managementul şi gestiunea unor situaţii de risc, care din punct de vedere meteorologic se încadrează în fenomene de normalitate pentru iernile care se pot produce în această zonă geografică în care se află poziţionată România.

Interesant este faptul că pentru a se scăpa de răspundere, atât autorităţile locale, judeţene, cât şi cele centrale au început să dea vina una pe alta sau şi mai grotesc, să acuze cetăţeanul de rând de lipsă de simţ civic sau de solidaritate. Mai mult, unii miniştii ai actualului cabinet au început să ameninţe autorităţile locale că dacă nu vor scoate populaţia la lopată pentru a face treaba firmelor care au încasat bani frumoşi pentru o treabă pe care nu o vor face, vor trece la sancţiuni drastice.

Pentru a se masca şi mai bine ineficienţa şi incompetenţa autorităţilor şi guvernanţilor, aceştia din urmă apelează la lozinca „HOŢUL STRIGĂ HOŢII”, adică încearcă să dea vina pe lipsa de hărnicie a unui segment al populaţiei bine vlăguit de către guvernările anterioare. Este strigător la cer cum aceşti guvernanţi spun că nu trebuie să mai plătim lenea. În realitate, SOCIETATEA CIVILĂ CA PRIMĂ PUTERE ÎN STAT trebuie să spună clar şi răspicat, NU DOMNILOR GUVERNANŢI ŞI POLITICIENI NOI NU VĂ MAI TOLERĂM LENEA, HOŢIA, OBRĂZNICIA, TUPEUL ŞI INCOMPETENŢA. Sper ca toţi cetăţenii acestei ţări să înţeleagă că acum în acest an electoral trebuie să luăm deciziile cele mai înţelepte pentru binele nostru, dar mai ales pentru binele ţării.

Mircea Vintilescu

Apel MEUR – 9 februarie 2012

APEL CĂTRE PRIMUL MINISTRU - MIHAI RĂZVAN UNGUREANU

MIŞCAREA EURO-CIVICĂ ROMÂNĂ, reprezentând un segment al societăţii civile, vă solicită ca printre primele măsuri ce urmează a fi luate la nivel guvernamental, să se afle procesul de deszăpezire a tuturor localităţilor şi drumurilor de legătură dintre acestea, drumuri care au fost afectate de efectele viscolului.

Solicităm să se recunoască pentru toate localităţile la care au fost blocate căile de acces (rutiere, feroviare şi fluviale) statutul de localităţi sinistrate, acestea urmând a beneficia de tot ceea ce legislaţia în vigore prevede ca ajutor şi sprijin din partea statului.

Cerem ca o parte din fondurile aflate la dispoziţia Primului Ministru să fie dirijate prioritar către aceste aşezări pentru reglementarea cât mai urgentă a situaţiei de aşezări umane calamitate, concomitent cu asigurarea urgentă a asistenţei medicale gratuite pentru toţi locuitorii afectaţi.

Întrucât considerăm că de această situaţie disfuncţională se fac vinovate mai multe autorităţi ale statului român, vă solicităm să declanşaţi o analiză a modului de intervenţie al factorilor responsabili, raportul acestei analize să se facă public, iar responsabilii să fie sancţionaţi atât pe linie administrativă, cât şi penală.

09.02.2012

Preşedintele Consiliului Director MEUR,

Prof. Univ. Dr. Mircea Vintilescu

Comunicat MEUR

Mişcarea Euro-Civică Română (MEUR) şi Asociaţia Profesioniştilor în Protecţia Mediului (APPM) îşi propun să se implice responsabil la nivelul comunităţilor româneşti pentru conştientizarea tuturor drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor pe care cetăţenul român le are ca cetăţean european.

Mediul constituind suportul vieţii, adică ambientul în care ne desfăşurăm activitatea, este necesar să fie protejat iar acolo unde este deteriorat să intervenim pentru refacerea lui. Altfel, riscăm dezechilibre mari, degradarea calităţii vieţii şi pe termen lung, dispariţia condiţiilor pentru menţinerea şi dezvoltarea societăţii umane.

MEUR şi APPM doresc să se implice în problemele de mediu începând de la educarea populaţiei pâna la sprijinirea mijloacelor de comunicare în masă şi a politicului în implementarea unor programe menite să conserve şi să apere mediul înconjurător.

Dată fiind specificitatea problemelor de mediu şi necesitatea abordării acestor probleme în mod profesionist susţinem formarea unor comunicatori avizaţi si sensibilizarea prin conştientizare a celor care au responsabilităţi pe linia protecţiei mediului.

Astfel, ne-ar bucura foarte mult o colaborare cu toate mediile societăţii româneşti. Ceea ce vă putem oferi pentru început sunt cursuri de specialitate şi asistenţă de specialitate în întocmirea strategiilor de mediu.

Cursurile vor fi întocmite în funcţie de cerinţele, interesul şi propunerile dumneavoastră, de problematica de mediu pe care noi o considerăm de stringentă actualitate, astfel încât cetăţeanul să primească o solidă educaţie şi să fie responsabilizat în apărarea şi conservarea mediului în care trăieşte, să crească performanţa editorială în ce priveşte sistemul de comunicare în domeniul protecţiei mediului iar zona politicului să întocmească programe viabile pe care să le pună în practică şi să le urmărească până la finalizarea lor.

În situaţia în care manifestaţi interes faţă de problematica prezentată, ne puteţi contacta la nr. tel. 0720140847 şi pe adresa de e-mail: secretariat@meur.ro obţinând în acest fel şi alte informaţii pe care dumneavoastră le consideraţi utile.

Preşedintele Consiliului Director MEUR

Prof. Univ. Dr. Mircea Vintilescu

De la viermi şi ciumpalaci, la demonstranţi neînfricaţi

Este foarte interesant tot ceea ce se petrece acum la sfârşit de ianuarie 2012, atât în Piaţa Universităţii din Bucureşti, cât mai ales în mai toate oraşele din ţară. Practic poporul român s-a trezit dintr-o stare de veghe şi acum, pe un ger năprasnic, încearcă să-şi spună păsul.

Înaintea producerii acestor evenimente eram obişnuiţi cu numeroase imagini prezentate cu mult haz de mai toate televiziunile, care înfăţişau mulţimi de oameni, majoritari în vârstă, ce se aşezau cuminţi la cozi nesfârşite şi apoi se îmbulzeau pentru a primi câte ceva din mila fie a primarului unei localităţi, fie din mila unui cetăţean care sub masca binefăcătorului, cerea nişte semnături de adeziune la un anumit partid politic.

Aceste imagini mă cutremurau. Vedeam oameni care tremurau pur şi simplu de bucuria primirii unui mic ajutor care, prin banalitatea lui, dădea acea geană de speranţă norocosului posesor că nu este uitat şi probabil că avea suficiente motive să se emoţioneze.

Interesant este că în toate locuri unde se fac astăzi aceste manifestaţii de protest la adresa întregii clase politice nu se dau găleţi, galoşi, pachete cu un litru de ulei, zahăr, biscuiţi, sare, paste făinoase, pui etc. Nu se dă nimic demonstranţilor, dar ei se înghesuie să prindă un loc cât mai vizibil în masa de oameni protestatari. Este incredibil cum aceşti oameni nevoiaşi care ieri se îmbulzeau la cozile amintite, acum vin pentru alt lucru greu explicabil în rândul tuturor politicienilor.

Mulţi oameni generoşi la înmânarea de peşcheşuri politice celor amărâţi, nu numai că nu înţeleg mai nimic din ceea ce se petrece în aceste locuri, dar îşi pun şi o mulţime de întrebări. Cum de se strâng acei oameni şi cum de rabdă cu stoicism atât gerul puternic, cât şi privirile încruntate ale jandarmilor din zonă, când ei, politicienii generoşi nu mai oferă nimic? Pentru ce fac aceşti demonstranţi acest efort şi mai ales pentru ce îşi riscă sănătate şi chiar libertatea? Ce mai vor aceşti oameni pe care mai ieri i-am „îndestulat” cu diferite atenţii total nesemnificative ce pe drept ne-au determinat să-i considerăm viermi, ciumpalaci, milogi etc. şi de ce nu stau acasă?

La aceste întrebări trebuie date nişte răspunsuri clare, dar nu de clasa politică, ci chiar de cei care participă la aceste manifestaţii şi încercă să înţeleagă demersul fiecărui participant.

Nimeni nu a observat că toţi demonstranţii vin în fiecare zi în locurile neautorizate de autorităţi, ţinând bine ascuns în mână câte un sâmbure de speranţă. Prin gestica lor, aceşti sâmburi de speranţă sunt aruncaţi zilnic pe caldarâmul pieţelor, iar pentru a intra în sol, fiecare demonstrant, cu un joc temeinic de picioare (care îi scapă şi de degerături) îi îngroapă cu grijă.

Mulţi demonstranţi au constatat că sâmburii lor de speranţă au prins, că ei germinează, iar în scurt timp pot să iasă la suprafaţă ca vlăstare ce vor naşte copaci. Aceşti vlăstari ai speranţei sunt bine protejaţi de fiecare manifestant, astfel ca el să se dezvolte şi să poată ajunge un adevărat copac. Iată unul dintre motivele pentru care demonstranţii vin zilnic acolo unde au plantat numeroşi sâmburi ai speranţei.

Şi în fond ce doresc aceşti demonstranţi care sunt asimilaţi cu tagma nemulţumiţilor sau a indignaţilor? În acest moment pot spune că protestatarii nu doresc mai nimic inclus în categoria nefirescului. Ei vor în primul rând dreptate socială, dar cu mare grijă, fiecare îşi ocroteşte copacul numit speranţă care printr-o însumare alcătuiesc o pădure constituită numai din esenţe pure de speranţă. Pentru toţi demonstranţii, acest lucru este pentru moment suficient, pentru că ei ştiu că fiecare copac va rodi cât de curând fructul pe care clasa politică îl consideră de mult interzis populaţiei, adică DEMOCRAŢIA PARTICIPATIVĂ, în care SOCIETATEA CIVILĂ ca PRIMĂ PUTERE ÎN STAT va monitoriza activitatea celor puşi şi plătiţi de noi să ne reprezinte.

Aceste roade ale copacilor numiţi speranţă pot să hrănească îndestulător pe fiecare demonstrant, scutindu-i totodată pe acei pseudopoliticieni de a mai cheltui câte ceva din averea strânsă cu multe emoţii pe seama tuturor nevoiaşilor de la care încă mai speră o nouă investitură.

Dar aceşti copaci numiţi speranţă, răsăriţi cu multă trudă numai din voinţa acestor demonstranţi, pe lângă roadele lor, mai oferă la fiecare adiere de vânt şi vreascuri, sau rămurelele uscate care periodic cad din copaci. Adunate cu grijă, aceste rămurele pot constitui rugul pentru acea clasă politică compromisă, mincinoasă, agramată, bine structurată pe o fraudă fără precedent din avuţia fiecărui cetăţean.

Acest rug va incinera imediat pe cei care, cu multă lăcomie dar şi obrăznicie, au confundat actul politic pentru care au fost investiţi cu propria visterie. Pentru alţi politicieni, rugul acesta va genera arsuri grave care vor reprezenta stigmatul lor permanent de oameni încuscriţi cu ticăloşia politică, fapt care va trebui să-i marginalizeze pentru tot restul vieţii lor.

Cel mai interesant lucru este dat de vâlvătaia de flăcări a rugului aprins, vâlvătaie care va înroşi suficient de mult obrajii celor care încă mai gândesc că dacă vor  ajunge la putere pot acţiona discreţionar, adică în folosul lor şi al celor pe care îi susţin, sperând că toate aceste beneficii se pot obţine numai prin minciuna, frauda şi înşelătoria celor care se pot numi electorat.

Focul acestui rug trebuie să asigure disciplinarea întregii clase politice viitoare, trebuie să arate clar că SOCIETATE CIVILĂ ÎN CALITATE DE PRIMĂ PUTERE ÎN STAT reprezintă câinele de pază al democraţiei, că pentru a face politică trebuie să fii educat şi să dai socoteală pentru fiecare decizie luată. Fiecare viitor politician trebuie să înţeleagă că este reprezentantul unei pături sau a unei clase sociale, nu al unui curent politic de dreapta sau de stânga, că deciziile se formulează numai împreună cu cei pe care îi reprezintă, iar asumarea deciziilor luate trebuie însoţită de sprijinul celor care i-au investit să-i reprezinte.

Iată pe scurt ce şi-au propus să facă aceşti demonstranţi din toată ţara care sunt huliţi de unii, nebăgaţi în seamă de alţii, dar foarte mult admiraţi şi mai ale susţinuţi de SOCIETATEA CIVILĂ. Faţă de acest demers fără precedent din România eu îmi scot pălăria în faţa acestor cetăţeni demni şi îi asigur că tânara generaţie le va mulţumi din plin şi îi va considera adevăraţii CETĂŢENI ROMÂNI ŞI EUROPENI.

Mircea Vintilescu

Duhoarea politicului se înteţeşte, dar şi pute groaznic

Cu fiecare zi care trece de la declanşarea mişcărilor de protest din luna ianuarie, atât în Bucureşti, cât şi în ţară ies tot mai mult la iveală formulele de tip mafiot prin care s-a constituit şi funcţionează întreaga noastră clasă politică.

În repetate rânduri am încercat să arăt că actualele formaţiuni politice şi-au atribuit în mod nemeritat titulatura de partide politice, întrucât ele nu pot fi considerate de nimeni ca exponentul unor clase sau pături sociale, ci poate, în cel mai fericit caz, a unor curente politice, dar şi acestea foarte confuz exprimate.

Fac această afirmaţie în urma evenimentelor petrecute chiar astăzi, la sfârşitul lunii ianuarie, când reprezentanţii Uniunii Social Liberale, în baza unei consfătuiri de taină au considerat să purceadă la realizarea unui soi de grevă parlamentară, acţiune considerată fără precedent în istoria postdecembristă a României.

Pe mine mă interesează dacă aceşti parlamentari s-au consultat cu cei pe care la alegerile din anul 2008 s-au angajat să-i reprezinte, adică cu clasa sau pătura socială pe care cu multă sforăraie în vorbe le solicitau voturile. Desigur că trădându-şi alegătorii, nici nu au avut cu cine să se consulte în vederea obţinerii unui minim de sprijin în acţiunea pe care intenţionează să o deruleze.

Întrebarea care se pune pentru toate partidele politice care funcţionează astăzi pe eşichierul politic al ţării este legată tocmai de acest lucru, respectiv pe cine reprezintă fiecare partid politic sau asociaţie etnică şi în numele cui îşi asumă deciziile politice pe care le iau, dar care afectează în mod negativ cam toată populaţia României?

Un lucru pare să fie foarte clar, actualele partide politice nu mai reprezintă pe nimeni, ci ele îşi reprezintă doar propriile interese de grup, ale clientelei politice, sau a unui mic număr de aşa-zişi fruntaşi politici, având în mod vădit o structură de clan, cu foarte multe afinităţi primitiv-tribale.

Toate formaţiunile politice vorbesc de mama focului în numele românilor, dar nu fac nimic pentru ei, iar românii ţipă în stradă că tot politicul de la stânga la drepta reprezintă aceeaşi mizerie, dar ei nu iau în seamă nimic, ba mai mult încearcă să forţeze cu toate mijloacele posibile obţinerea, pe spatele amărâţilor de români, a cât mai multor profituri.

Faptul că aceste formaţiuni politice nu mai reprezintă cam de mult pe nimeni, se vede foarte clar şi în limbajul liderilor politici care ies cu multă obrăznicie în faţa presei unde fac declaraţii stufoase care încep cu deja tradiţionalul „noi considerăm... şi am decis să facem...”

În baza cărei consultări cu reprezentanţii electoratului care v-au investit ca reprezentanţi ai lor consideraţi dumneavoastă şi decideţi să faceţi un lucru pe care electoratul nu şi-l propune şi nici nu v-a delegat să-l faceţi? Iată că la această întrebare nu se poate răspunde afirmativ, dar tot reprezentanţii politicului fie cei din opoziţie, fie cei din coaliţia de guvernare vorbesc despre aşa-zisa dictatură care începe să se înscăuneze în România. Domnilor politicieni, păi cu un asemenea comportament tocmai dumneavoastră declanşaţi mugurii dictaturii politice. Dumneavoastră consideraţi, decideţi şi faceţi numai ce vă taie capul pe voi şi mai ales ce vă avantajează, dar nu luaţi în considerare nimic din ceea ce îşi doreşte cetăţeanul sau comutităţile pe care în mod mincinos spuneţi că le reprezentaţi.

Faţă de starea de fapt descrisă, SOCIETATEA CIVILĂ trebuie să intervină imediat, să ceară în mod public restructurarea formaţiunilor politice pe criteriile care cu adevărat definesc partidele, demiterea tuturor politicienilor care prin activitatea desfăşurată au dovedit că nu şi-au înţeles menirea şi nu au acţionat în baza unui sistem democratic şi care au manifestat un comportament dictatorial şi mai ales mincinos faţă de electorat.

SOCIETATEA CIVILĂ în calitatea sa de PRIMĂ PUTERE ÎN STAT are obligaţia de a fi fermă în cerinţele formulate, pentru că numai aşa putem să năzuim că vom păstra ceea ce EROII TINERI AI REVOLUŢIEI DIN DECEMBRIE 1989 au lăsat moştenire neamului prin sacrificiul lor suprem. Fermitatea noastră trebuie să fie clară, căci de ea depinde şi viitorul nostru, al copiilor noştri şi al României.

Nu putem merge mai departe cu o clasă politică needucată, lipsită de scrupule şi mincinoasă. Astăzi, tot comportamentul clasei politice PUTE şi din acest punct de vedere se impune să aerisim România, să scoatem duhoarea politicilor de tip fanariot afară, să măturăm scena politică de toate gunoiale acumulate care fermentează şi îmbâcsesc neamul. Trebuie să manifestăm mult spirit gospodăresc şi să nu ne zgârcim la folosirea detergenţilor eficienţi pentru a spăla aşa cum se cuvine tot jegul politic care ne-a năpădit. Este timpul de CURĂŢENIE GENERALĂ ÎN TOATĂ OGRADA ROMÂNIEI.

Mircea Vintilescu

Societatea civilă – Prima putere în Stat

 

 SOCIETATEA CIVILĂ – PRIMA PUTERE ÎN STAT

Ieri, 23 ianuarie 2012, în Piaţa Universităţii, mai mulţi membri ai MIŞCĂRII EURO-CIVICE ROMÂNE au manifestat ţinând în mână mai multe afişe, din care, pe un afiş s-au  inscripţionat următoarele cuvinte:

„SOCIETATEA CIVILĂ – PRIMA PUTERE ÎN STAT”

Am defilat cu aceste afişe atât în sectorul Teatrul Naţional, în pasajul subteran, cât şi în zona Facultăţii de Arhitectură. Am încercat să ne amestecăm în mulţimea de manifestanţi care şi ei la rândul lor etalau o diversitate de afişe, lozinci şi mesaje care încercau să exprime dorinţele fiecărui protestatar.

Personal, am ţinut şi eu acest afiş deasupra capului, astfel ca el să poată fi bine individualizat şi mai ales ca să poată fi citit lejer de cei din jurul meu. Spre surprinderea mea, foarte mulţi din rândul celor care au lecturat acest mesaj se arătau puţin nedumeriţi, adică nu prea înţelegeau ce vrea să exprime acest înscris expus într-o mulţime de oameni sensibil afectaţi şi chiar îngrijoraţi de prezenţa jandarmilor în preajma lor.

Faţă de această nedumerire nu numai a manifestanţilor din Piaţa Universităţii din Bucureşti, ci chiar din toată ţara care probabil au văzut la televizor acest mesaj, mă simt nevoit să ofer câteva explicaţii, mai ales că sub acest mesaj  s-a constituit şi funcţionează şi asociaţia noastră civică  „MIŞCAREA EURO-CIVICĂ ROMÂNĂ”.

1. Acest mesaj SOCIETATEA CIVILĂ – PRIMA PUTERE ÎN STAT a dorit să reamintească tuturor cetăţenilor români statutul eminamente legal, atribuit de legea fundamentală, respectiv de Constituţia României, în mai multe articole, asupra rolului societăţii civile, aceasta fiind recunoscută ca cea mai importantă forţă în stat.

2. Prin înţelegerea acestei semnificaţii a mesajului, am încercat să eliminăm acea stare de teamă care în mod incorect a fost indusă manifestanţilor atât de către forţele de ordine, de autorităţile locale, cât mai ales de unele formaţiuni politice, încercând să-i determinăm să conştientizeze în mod corect, că ei reprezintă cel mai important segment al societăţii civile.

3. Mesajul trebuie să conştientizeze în rândul fiecărui cetăţean şi rolul care îi revine în stat societăţii civile, în favoarea căreia trebuie să lucreze toate celelalte trei forţe, respectiv puterea legiuitoare, puterea executivă şi puterea judecătorească.

4. Necesitatea conştientizării rolului de locomotivă pe care societatea civilă trebuie să îl deţină în stat, face ca prin toată activitatea sa, să conducă spre progresul şi bunăstarea atât a comunităţile umane pe care le reprezintă, cât şi a statului român.

5. Toate aceste considerente atribuite societăţii civile, îi asigură obligativitatea legală de a se implica conştient şi responsabil în procesul formulării şi luării deciziilor, cât mai ales de a sancţiona toate derapajele celor trei puteri de la forma democratică de organizare şi funcţionare a României, dar mai ales în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene.

Sumarele considerente expuse în legătură cu semnificaţia pe care o reprezintă acest mesaj, trebuiesc a fi foarte bine înţelese nu numai de către cetăţeanul de rând, dar mai ales de către toate autorităţile publice centrale şi locale şi în mod special de Ministerul Administraţiei şi Internelor, de prefecturi şi de toate primăriile localităţilor din ţară.

Iată că prin necunoaşterea corespunzătoare a acestui mesaj s-au făcut de către aceste autorităţi numeroase abuzuri şi încălcări ale legii, încălcări grosolane ale drepturilor cetăţeneşti şi a spiritului democratic în care trebuie să ne ducem existenţa.

Şi mai regretabil este faptul că numeroasele organisme ale societăţii civile nu au sancţionat derapajele produse de către toate autorităţile statului, fie din necunoaştere, fie din comoditate sau dintr-o loialitate de neînţeles cu puterile conducătoare ale ţării, conducând în final la aceste explozii ale manifestărilor de protest în toată ţara.

Fiecare cetăţean trebuie să înţeleagă că reprezintă o componentă indispensabilă a societăţii civile, indiferent de vârstă, sex, naţionalitate religie etc., că are drepturi, îndatoriri, dar şi obligaţii, că el trebuie să fie respectat atât de către autorităţi cât şi de semenii lui, iar prin refuzul de a nu înţelege corect semnificaţiei acestui mesaj nu facem altceva decât să ne atotmarginalizăm.

Faţă de aceste consideraţii strict constituţionale privitor la semnificaţia acestui mesaj, MIŞCAREA EURO-CIVICĂ ROMÂNĂ recomandă manifestanţilor care ies în stradă, ca pe spatele afişului pe care fiecare consideră că trebuie să-l expună, să facă şi această menţiune:

„SOCIETATEA CIVILĂ – PRIMA PUTERE ÎN STAT”

Acest mesaj, pe lângă rolul său educaţional are şi menirea să amintească tuturor autorităţilor care încearcă să uite să-şi facă în mod corespunzător datoria, că fiecare manifestant are calitatea de cetăţean român şi european, calitate care îi dă dreptul să fie membru cu drepturi egale atât al SOCIETĂŢII CIVILE ROMÂNEŞTI, cât mai ales al SOCIETĂŢII CIVILE EUROPENE la care tindem să ne raportăm.

Mircea Vintilescu

Comunicat MEUR – 19 ianuarie 2012

MEUR salută şi susţine poziţia civică fermă a tuturor manifestanţilor din România care, prin mesajele lor, dezaprobă şi sancţionează întreaga clasă politică pentru ineficienţa decizională şi comportamentală pe care au promovat-o pe tot teritoriul ţării în ultimii 22 de ani.

Protestul demonstranţilor evidenţiază maturitatea societăţii civile care trebuie să acţioneze ca prima putere în stat cu rol esenţial în educarea viitoarei clase politice.

Cinste tuturor cetăţenilor care participă la aceste manifestaţii paşnice şi democratice.

Preşedintele Consiliului Director MEUR,

Mircea Vintilescu

19 ianuarie 2012

Mesaj adresat Primarului General al capitalei – Dr. Sorin Oprescu

Către,

Primarul General al Capitalei – Dr. Sorin Oprescu

MEUR, luând act de voinţa manifestanţilor din Piaţa Unirii privind extinderea formelor de protest civic în perioada 18-24 ianuarie 2012, solicită Primăriei Municipiului Bucureşti montarea cu caracter provizoriu în perimetrele de desfăşurare a manifestaţiei a unor grupuri sanitare ecologice, cât şi a unor corturi de prim ajutor dotate cu aparatură şi personal specializat, pentru intervenţii medicale de specialitate.

Menţionăm că această solicitare este pe deplin justificată sub aspectul prevederilor legale ce stau în atribuţiile Primăriei Municipiului Bucureşti.

În condiţiile în care se întârzie sau se refuză asigurarea acestor condiţii de siguranţă minimă a protestatarilor, considerăm că Primări Municipiului Bucureşti sfidează grija faţă de cetăţenii bucureşteni cât şi faţă de colectivităţile umane, care nu are nici o justificare sub nici o motivaţie privind legalitatea sau ilegalitatea formelor de protest care se desfăşoară în Piaţa Universităţii.

Preşedintele Consiliului Director MEUR,

Mircea Vintilescu

19 ianuarie 2012

Comunicare în domeniul protecţiei mediului înconjurător

Pentru dezvoltarea elementelor de performanţă editorilă privind sistemul de comunicare în domeniul protecţiei mediului înconjurător, MIŞCAREA EURO-CIVICĂ ROMÂNĂ, organizează în cadrul programului „TREBUIE SĂ ÎNVĂŢĂM CONTINUU” pentru toate personalităţile care activează în mediul politic un ciclu de prelegeri  interactive pe diverse teme şi problematici de larg inters public, acestea urmând a fi coordonate de personalităţi remarcabile în domeniu. Pentru detalii puteţi să apelaţi secretariatul nostru tehnic la telefon 0728291011 sau prin mail (pagina Contact).

Comunicat MEUR – 14 ianuarie 2012

MIŞCAREA EURO-CIVICĂ ROMÂNĂ (MEUR), care s-a constituit pe principiul constituţional "Societatea civilă - Prima putere în Stat", constatând reacţia societăţii civile la evenimentele legate de dezbaterea proiectului legii sănătăţii, analizând cauzele care au determinat multiplele reacţii ale populaţiei, emite următorul:

COMUNICAT

MEUR salută şi susţine demersul societăţii civile de implicare în dezbaterea publică a proiectului legii sănătăţii. Considerăm că participarea publicului la formularea şi luarea deciziilor este o atitudine justificată, de tip european, care evidenţiază creşterea nivelului civic educaţional al societăţii româneşti.

MEUR, prin specificul activităţii sale şi prin sprijinul membrilor săi, prin care dorim o integrare în structurile Uniunii Europene a cetăţenilor români în dubla lor calitate de cetăţeni români şi de cetăţeni europeni, susţine implicarea societăţii civile în procesul dezbaterii publice a acestei legi.

MEUR apreciază că proiectul legii sănătăţii este un document de o importanţă deosebită pentru poporul român, regretabil fiind că a fost redactat sub formă incompletă, ambiguă, care abordează doar efectele deteriorării stării de sănătate a populaţiei, fără a lua în calcul şi cauzele.

MEUR solicită transformarea proiectului de lege a sănătăţii într-un cod de legi care să abordeze integrat, pe principiul cauză-efect, toate problemele privind sănătatea populaţiei României, inclusiv sistemele de tratament specifice tuturor categoriilor sociale şi de vârstă ale populaţiei, raportate la specificul fiecărei regiuni a ţării.

Pornind de la aceste principii cu caracter general, MEUR prin membrii săi, îşi manifestă disponibilitatea de a participa activ şi responsabil la toate tipurile de dezbateri care pun în formă integrată toate problemele legate de ocrotire a sănătăţii populaţiei, inclusiv pentru conştientizarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor români.

Preşedintele Consiliului Director MEUR,

Mircea Vintilescu

14 ianuarie 2012

Sistemul de comunicare în domeniul protecţiei mediului înconjurător

Pentru dezvoltarea elementelor de performanţă editorilă privind sistemul de comunicare în domeniul protecţiei mediului înconjurător, MIŞCAREA EURO-CIVICĂ ROMÂNĂ, organizează în cadrul programului „TREBUIE SĂ ÎNVĂŢĂM CONTINUU” pentru toate categoriile de jurnalişti un ciclu de prelegeri  interactive pe diverse teme şi problematici de larg inters public, acestea urmând a fi coordonate de personalităţi remarcabile în domeniu. Pentru detalii puteţi să apelaţi secretariatul nostru tehnic la telefon 0728291011 sau prin mail (pagina Contact).

Rolul activ al fiecărui cetăţean pentru protecţia mediului înconjurător

 

Pornind de la realităţile sociale tot mai îngrijorătoare pentru fiecare dintre noi, de la lipsa de informare corectă a cetăţeanului, de la prejudiciile zilnice care ni se aduc, dar mai ales de la necesitatea de a învăţa să ne autoprotejăm, MIŞCAREA EURO-CIVICĂ ROMÂNĂ organizează în cadrul programului „TREBUIE SĂ ÎNVĂŢĂM ŞI ÎN WEEK-END PENTRU BINELE NOSTRU” un ciclu de prelegeri  interactive pe diverse teme şi problematici privind rolul activ al fiecărui cetăţean pentru protecţia mediului înconjurător, cu începere din luna ianuarie 2012, acestea urmând a fi coordonate de personalităţi remarcabile în domeniu. Pentru detalii puteţi să apelaţi secretariatul nostru tehnic la telefon 0728291011 sau prin mail (pagina Contact).

Declaraţia 230 - 2% cui îi daţi?

Opţiunea dvs. liberă de a dona!

NU VĂ COSTĂ NIMIC! AŢI VIRAT DEJA CA ANGAJAT ACEASTĂ SUMĂ ÎN ANUL 2011.

Tot ce trebuie să faceţi este să printaţi formularul de mai jos, să-l completaţi în 2 (două) exemplare, şi să-l depuneţi  personal sau să-l trimiteţi prin poştă la Administraţia Fiscală unde sunteţi înregistrat, sau să-l aduceţi la sediul MEUR (detalii la telefon 0728291011).

Opţiunea dvs. poate ajuta tinerii, pensionarii, şomerii, copiii, să aibă acces la cursurile organizate de MEUR în folosul acestora.

Opţiunea dvs. poate salva agricultura românească.

Totul durează doar 5 minute. Alocaţi aceste 5 minute pentru o cauză nobilă.

Vă rugăm să completaţi Declaraţia 230 în două exemplare pentru fiecare angajat în parte.

Instrucţiuni de completare (completaţi conform informaţiilor scrise mai jos cu litere îngroşate):

• La Anul scrieţi: 2011
• La I. Date de identificare a contribuabilului: treceţi datele personale ale dvs. ca angajat
• La punctul 2 – Susţinerea unei entităţi nonprofit: Bifaţi căsuţa
• La Suma: Nu completaţi suma!!! Suma va fi completată de ANAF în funcţie de salariul pe care îl aveţi.
• La Codul de identificare fiscală scrieţi: 29070586
• La Denumire entitate nonprofit scrieţi: MIŞCAREA EURO-CIVICĂ ROMÂNĂ (MEUR)
• La Cont bancar  (IBAN) a entităţii nonprofit / unităţii de cult scrieţi: RO28.RZBR.0000.0600.1388.5633
• La Semnătură contribuabil: semnaţi declaraţia
• La Data: treceţi data

Aceşti bani i-aţi virat deja ca impozit pentru anul 2011. Cei 2% urmează a fi distribuiţi, conform opţiunii pentru virarea unei sume reprezentând până la 2% din impozitul anual, pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii. MEUR este înfiinţată legal ca entitate nonprofit, conform documentelor anexate aici. (daţi click pe aici).

De preferat ar fi ca formularele să fie completate de toţi susţinătorii MEUR precum şi de familiile acestora şi de simpatizanţii acestei Mişcări.

Dacă doriţi să vă informaţi cu privire la Statutul Mişcării Euro-Civice Române, daţi click aici.

Mulţumim anticipat tuturor susţinătorilor MEUR precum şi simpatizanţilor (şi familiilor acestora) care înţeleg să ajute cu această opţiune pe toţi cei care doresc să mai înveţe ceva în  această ţară şi mai ales să ridice agricultura românească şi să salveze satul românesc.

Energiile supreme ale Cosmosului şi Pământul nostru

Ca om de ştiinţă, mereu am fost fascinat de evenimentele care s-au produs sau se produc la nivel global pe suprafaţa Terrei. Încă de pe băncile studenţiei am avut privilegiul să iau cunoştiinţă cu numeroasele etape parcurse de Terra în decursul evoluţiei ei şi până astăzi. Am fost captivat de problematica abordată de paleogeografia terestră, de unde am aflat că de-a lungul erelor geologice am avut parte de mai multe orogeneze (procese de formare a munţilor şi a unor reliefuri specifice), care au dat naştere la întinse lanţuri montane, unde numai pe teritoriul României specialiştii au identificat orogeneze de tip Caledonian, Hercinic şi Alpin. Tot aceşti specialişti au încercat să explice procesul de formare şi apoi de involuţie până la dispariţia totală a lanţului montan Caledonic, Kimmeric sau parţială a lanţului Hercinic, dar şi a fazelor succesive de formare a fiecărui masiv montan al Carpaţilor.

De fiecare dată când încercam să-mi imaginez cu ochii minţii evenimentele geologice de tip cataclismic care s-au succedat pe teritoriul României mă cutremuram. Îmi imaginam catastrofele produse în timpul prăbuşirii în trepte a bazinului Transilvaniei, erupţiile de tip exploziv din munţii Oaş, Gutâi şi Ţibleş, dezastrele produse asupra paleofanunei şi paleoflorei şi parcă vedeam iadul de pe pământ.

Ceva mai târziu a apărut şi a fost acceptată unanim, teoria dinamicii plăcilor tectonice, proces care încearcă să explice pe temeiuri ştiinţifice şi o parte a cauzelor acestor orogeneze. Începeam să găsesc în aceste noi teorii unele răspunsuri legate de cauzele care au generat aceste procese dinamice ale reliefului terestru atât de-a lungul timpului, dar mai ales pentru viitor. Dar un lucru tot mă frământa şi mă chinuiam: Oare cine este responsabil de aceste impulsuri dinamice care duc la aceste frământări ale scoarţei? Cine generează ciclic aceste procese dinamice la care Terra răspunde cu aceste mişcări cataclismice ale scoarţei?

Discuţiile cu numeroşi geologi de seamă au pus în evidenţă că întreaga tectonică a Terrei este condiţionată de forţele interne existente în şi sub scoarţa terestră. Acesta este un adevăr de necontestat, dar el ridică o altă mare întrebare: Cine accesează periodic această forţă internă a Terrei? Cine poate fi considerat responsabil de declanşarea acestor elemente de dinamică excesivă a scorţei, cât şi de perioadele de calm ale ei?

La aceste întrebări, cu multă diplomaţie se ezit[ să se dea un răspuns clar, argumentat pe elemente ştiinţifice şi mai ales credibile. Logica gândirii umane începea să se blocheze şi nu se încerca să se abordeze această problematică nici măcar sub aspect S.F.

De ce oare se produc asemenea blocaje în logica gândirii umane? Poate un răspuns ar fi de găsit într-o formulă de educaţie dirijată, care voit vrea să te rupă de unele realităţi pe care refuzăm din nu ştiu ce motive să le acceptăm. Încă de pe timpul anticilor egipteni şi mai ales de la Aristotel încoace ştim că suntem total dependenţi de Soare, mai ştim că Luna, satelitul natural al Terrei ne influenţează în tot ceea ce suntem etc. Unii specialişti chiar încearcă să facă nişte corelaţii între fazele lunare şi intensitatea producerii unor erupţii vulcanice sau cutremure de pământ, demonstraţii care uneori pot să aibă un sâmbure de adevăr. Dar marea masă a specialiştilor în domeniu zâmbeşte discret în colţul gurii sau chiar îşi dă ghionturi lăsând vădit să se înţeleagă că omul respectiv a intrat pe aleea utopiilor.

Este regretabil că încercăm să consolidăm ideea de a ne considera pe noi şi planeta noastră, ca pe o entitate care ar trăi singură în tot Universul, că nimic ce poate avea consistenţă materială semnificativă nu ne poate afecta din exteriorul planetei, că numai Terra şi în ultimul timp poate chiar şi omul sunt responsbili de tot ceea ce se întâmplă sau se va putea întâmpla pe suprafaţa noastră terestră.

Mulţi specialişti susţin că această atitudine egocentristă este chiar benefică, căci ea induce o stare de acalmie în rândul populaţiei şi nu poate conduce la o panică globală. Alţi specialişti consideră că, introducând în ecuaţia condiţiei existenţei noastre şi a factorului extern terestru, ar accentua latura mistică a evoluţiei planetare, fapt care împiedică explicarea unor teorii materialiste larg acceptate de un numeros public, sau care le pot contrazice totalmente.

Despre această atitudine cu multe conotaţii ideologice se poate discuta foarte mult, dar mai important este ca să vedem ce efecte negative a produs în timp acest refuz cronic şi metodic de a ne racorda la realităţile obiective ale mediului terestru înconjurător.

În primul rând este de remarcat că în planul dezvoltării filosofice a problematicilor de interdependenţă, a totalităţii formelor de legătură din şi între corpuri, sistemele, fenomenele şi procesele care generează interacţiunea, condiţionarea, interferenţa, cauzalitatea, legea, necesitatea şi de ce nu, chiar întâmplarea producerii unor astfel de fenomene, toate au loc între multitudinea de corpuri care sunt dispuse într-un spaţiu vast.

Suntem din acest punct de vedere foarte mult rămaşi în urmă în ceea ce priveşte cunoaşterea proceselor care se pot produce între diferite corpuri la întâlnirea sau încrucişarea a două sau mai multe fenomene, respectiv a efectelor produse asupra Terrei de către factorii cosmici externi.

Din această perspectivă cunoaştem astăzi încă foarte puţin, avem un sistem încă primitiv de cunoaştere şi de monitorizare a fenomenelor cosmice care ne pot afecta, alocăm resurse financiare total nesemnificative pentru cunoaşterea acestora, dar investim nebuneşte în domenii care ne sunt mai puţin utile, cum ar fi înarmarea.

Am început să bagatelizăm chiar aici pe Terra procesul de cunoaştere a câmpurilor externe corpurilor şi nu vrem să acceptăm rolul lor în dinamica naturală a schimburilor permanente de materie, energie şi informaţie dintre corpuri. Nu facem mai nimic pentru a dezvolta o nouă formă de gândire bazată pe procesele de interdepenţă dintre corpuri, atât în şcoală sau universităţi, cât şi în societate. Dezvoltăm în schimb sistem de învăţământ care se bazează pe o acumulare nejustificată de informaţie, care din nefericire este şi foarte prost structurată.

Acceptăm cu multă seninătate şi uneori chiar şi cu bucurie dialogurile cu falşii profeţi, cu prezicători de tot felul, cu pseudo apostoli şi ne plecăm în faţa lor. Personal îmi este foarte greu să îmi explic această reticenţă faţă de o nouă gândire pe care trebuie să o manifestăm faţă de fiinţele, lucrurile şi fenomenele care ne înconjoară. Dar bănuiesc că există o teamă a celor care cârmuiesc colectivităţile că omul trebuie să fie cât mai puţin format în a înţelege rolul şi locul lui pe acest pământ.

Revenind la problematica orogenezelor, ca om de ştiinţă care am încercat să fac unele corelaţii între anumite evenimente cosmice şi dinamica tectonică a Terrei, personal consider că în anul 2012 şi probabil şi în 2013, când investigaţiile făcute asupra intensităţii erupţiilor solare atestă o perioadă de maximă efervescenţă, cred că vom avea parte de evenimente tectonice şi nu numai, de o mare complexitate. Probabil că nu numai energiile rezultate în urma acestor manifestări explozive ale Soarelui ne vor afecta din afara spaţiului terestru, dar ele sigur vor genera o nouă dinamică a corpurilor vii şi nevii de pe Terra. Acum sunt convins că aceste mari orogeneze au avut ca element declanşator dar şi motor aceste energii externe, care au schimbat ciclic toate elementele terestre biotice sau abiotice, până la formele cunoscute de noi astăzi.

Întrebarea care se pune este legată de modul cum suntem pregătiţi noi, ca fiinţe inteligente să ne conservăm existenţa în faţa acestor evenimente obiective. Din păcate constat că atât pe tărâmul nostru mioritic, dar şi în mai toată lumea nu se face mai nimic. Ne lamentăm, aşteptăm precum baciul moldovean din cunoscuta baladă Mioriţa, să primim cu braţele încrucişate obştescul sfârşit. Manifestăm în formule regretabile la acest început de secol un comportament fatalist, care se va vedea că va fi foarte dăunător tuturor.

Numai pornind de la aceste aspecte considerate de mine total nejustificate, vă invit pe toţi care vreţi să vă mai gândiţi la viitorul vostru, al copiilor şi nepoţilor voştri, să ne schimbăm comportamentul, să lărgim baza dialogului şi să constituim o solidaritate cetăţenească care să ne permită înfruntarea acestor evenimente în cunoştiinţă de cauză, pregătiţi sufleteşte pentru a rezista şi mai ales pentru a dăinui. AŞA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU.

Mircea Vintilescu