Minciună şi abureală pe marginea gazelor de şist

De la intervenţia lamentabilă a ministrului mediului din 16 mai 2013, la postul de televiziune REALITATEA TV, şi de astăzi 19 mai 2013, doamna Rovana Plumb încearcă zilnic să aburească auditoriul cu tot felul de formule tehnico-juridice referitoare la avantajele ipotetice de care naţia română ar beneficia în urma acceptării fără nici o explicaţie a procesului de explorare-exploatare a gazelor de şist în România.

Astfel, distinsa doamnă spune că pentru acţiunea de explorare a acestor resurse subterane, nu este necesară emiterea unui act de reglementare pe linia protecţiei mediului înconjurător. Aceeaşi doamnă susţine că nu s-au dat avize / acorduri pentru această operaţiune, după care revine şi spune că s-au emis “ceva” acte, ca ulterior să explice ca la proşti că explorarea este necesară şi vom vedea peste 5 sau 6 ani dacă exploatarea se va face sau nu. În aceleaşi discursuri doamna de la mediu susţine că sunt în curs de promovare noi tehnologii prietenoase cu mediul înconjurător, care nu vor utiliza fracturarea hidraulică etc.. Pe scurt, o adevărată abureală în tiradă, din care se doreşte să nu se mai înţeleagă absolut nimic.

Scopul acesta meschin de a ascunde un adevăr legat de o încălcare flagrantă a legii, va afecta în final nu numai imaginea USL-ului, dar şi pe cea a PSD-ului şi chiar a acestei persoane care deţine în mod vremelnic funcţia de ministru al mediului, prin încălcarea cu bună ştiinţă şi în mod repetat legea.

Ca să mă explic mai bine, trebuie să îi reamintesc ministrului mediului că problema executării forajelor de explorare / exploatare a hidrocarburilor lichide şi gazoase a fost reglementată prin HOTĂRÂREA GUVERNULUI ROMÂNIEI nr. 445 din 8 aprilie 2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

Astfel, chiar în partea introductivă a acestei Hotărâri se specifică clar:

”Art. 1. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică evaluării impactului asupra mediului a acelor proiecte publice şi private care pot avea efecte semnificative asupra mediului.”

Dacă Uniunea Europeană recunoaşte fără nici un fel de ezitare, că activitatea explorării / exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică, prezintă un grad foarte ridicat de risc asupra mediului înconjurător şi mai ales asupra condiţiilor de viaţă şi de sănătate din comunităţile umane, în care unele ţări chiar interzic acest procedeu pe teritoriul statelor lor, Ministerul Mediului din România, fără a avea nici un argument ştiinţific la bază, neagă public acest aspect, încalcă prevederile acestei Hotărâri şi dă undă verde unei firme private să înceapă explorarea fără asumarea unor responsabilităţi legată de aceste  resurse energetice. Mai mult, acest reprezentant al Guvernului, prin afirmaţiile făcute referitoare la acordarea dreptului de explorare, nesocoteşte total prevederile din ANEXA Nr. 2 la această Hotărâre, care stipulează următoarele:

”LISTA PROIECTELOR PENTRU CARE TREBUIE STABILITĂ NECESITATEA EFECTUĂRII EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
.....
2. INDUSTRIA EXTRACTIVĂ:
.....
d) foraje de adâncime, cu excepţia forajelor pentru investigarea stabilităţii solului.
e) instalaţii industriale de suprafaţă pentru extracţia cărbunelui, petrolului, gazelor naturale şi minereurilor, precum şi a şisturilor bituminoase.”

Dacă luăm prin comparaţie lucrările necesare organizării de şantier pentru efectuarea unui foraj cu adâncimea de 4000 m pentru explorarea resurselor de hidrocarburi lichide sau gazoase, a materialelor utilizate în timpul forării, a modului de testare a stratului productiv și a dezafectării organizării de şantier după finalizarea lucrărilor, atunci am putea constata că problema impactului asupra componenţilor mediului înconjurător are efecte semnificative deosebit de serioase, pe care legiuitorul a încercat să le reglementeze în vederea diminuării şi chiar a eliminării lor.

Modul în care reprezentantul Guvernului (care a dovedit că nu are nici un fel de calificare în acest domeniu) susţine în mod repetat că explorarea gazelor de şist prin executarea unui număr foarte mare de foraje de adâncime nu reprezintă nici un fel de risc sau pericol pentru om şi mediu, reprezintă, după părerea mea, un act de recunoaştere publică a modului conştient de dezinformare a opiniei publice, a societăţii civile şi mai ales a publicului interesat (grupuri sau organisme neguvernamentale) privitor la modalitatea prin care se încearcă să se ascundă alte categorii de interese care nu au nimic comun cu o dreaptă şi bună guvernare.

Este jenant să văd zilnic cum acest ministru încearcă să prostească o ţară întreagă în legătură cu mal-praxisul profesional pe care îl promovează. Se pune întrebarea de ce totuşi nu se doreşte reglementarea legală a operaţiunii de executare a forajelor de adâncime pentru explorarea gazelor de şist?

Un posibil răspuns poate fi rezumat astfel: Printr-un act legal se pot interzice operaţiunile de fracturare hidraulică şi exploatare incipientă la faza de explorare, care ar presupune un dezastru tectonic major în zona superficială a litosferei. Însă acest reprezentant al Guvernului nu doreşte sub nici o formă să preîntâmpine acest lucru. La o asemenea atitudine manifestată public de ministrul mediului, rămâne de văzut care va fi în continuare reacţia opiniei publice, a societăţii civile, a publicului interesat şi mai ales a numeroaselor comunităţi umane. Acestea vor fi cele mai afectate şi vor suporta direct efectele negative şi prejudiciile provocate de o astfel de decizie dată de un ministru care nu cunoaşte, sau nu vrea să aplice prevederile legale. Iată o problemă care trebuie să ne mobilizeze, dacă vrem să evităm dezastrele ce ne vor accentua şi mai mult gradul de sărăcie.

Mircea Vintilescu

Climatologii vorbesc, politicienii picotesc

Sunt ferm convins că foarte mulţi români se bucură acum de zilele deosebit de însorite ale primăverii sfârşitului de aprilie. Mulţi cred că Dumnezeu ţine cu noi şi ne dăruieşte – poate în mod nemeritat – aceste zile deosebit de frumoase, cu temperaturi ale aerului care ies cu mult din mediile climatologice ale sezonului.

 

Poate mulţi dintre noi tratăm cu multă indiferenţă cam tot ce ne avertizează meteorologii și climatologii, respectiv că trăim în plină perioadă a unor schimbări climatice certe. La auzul unor asemenea ştiri, trecem pe alte canale căci nu vrem să ne punem întrebarea firească: ”Pe mine cu ce mă afectează acest lucru?”

În primul rând avem acest comportament pentru că nu ştim, dar nici nu suntem informaţi în mod concret ce înseamnă şi mai ales ce presupune acest termen: SCHIMBĂRI CLIMATICE. Avem un Minister al Mediului şi al Schimbărilor Climatice, care are în prezent ca principală preocupare ”metode de înnoire/preschimbare a parcului auto”. Cu aceste date ne informează cam ce urmează să se facă în următoarele luni ca urmare a efortului susţinut depus de ministrul nostru în cadrul guvernului.

 

Pe această temă se fac conferinţe de presă, se dau interviuri cu explicaţii din care nu înţelegi mai nimic şi cam atât. Nimic nu ni se spune însă despre schimbările climatice, nimic nu se întreprinde pentru ca să putem să susţinem propunerile care ar trebui să ne apere, sau să ne facă conştienţi că trebuie să avem un alt tip de comportament în faţa acestor noi evenimente care ar putea să ne afecteze în mod grav viaţa, sănătatea, libertatea şi nivelul de trai. Explicaţia acestei tăceri este simplă, în sensul că acest minister, cu departamentul de specialitate nou creat în domeniul schimbărilor climatice este invadat de ”LAUREAŢII PREMIULUI NEŞTIINŢEI”, adică de ”SPECIALIŞTI” aflaţi în prima fază (preşcolară) de iniţiere.

Iată că prin indiferenţa de care dăm noi dovadă cu mult sârg, ne aducem singuri în situaţia să plătim pe aceşti ”preşcolari în domeniul protecţiei mediului înconjurător”, pentru a ne făuri chiar ei un viitor ce se anunţă foarte sumbru. Specialiştii climatologi dau informații din ce în ce mai precise referitor la ce trebuie să ne aşteaptă în următoarele luni sub aspectul modului de manifestare al climei pe regiuni, state şi continente. Ni se explică abaterile sau deviaţiile climatologice la care trebuie să ne aşteptăm, dar cei responsabili cu elaborarea unor politici şi strategii adecvate pentru a conbate efectele distructive ale acestor evenimente anunţate din timp, DORM ÎN SCAUNELE CONFORTABILE ALE GUVERNULUI, visând la o prosperitatea din ce în ce mai bună pentru sine.

 

Avem enorm de multe ONG-uri axate pe profilul protecţiei mediului înconjurător care tac mâlc când se vorbeşte de această problemă, avem politicieni reprezentanţi în Parlament ai unor partide verzi care doresc să ne înveţe să formăm cupluri de acelaşi sex, să devenim cu toţi atei etc., dar despre problema schimbărilor climatice pe care au propovăduit-o în campania electorală ca să ajungă în cercurile puterii, noi nu aflăm nimic.

 

Poate că pentru acest aspect care ne va afecta foarte grav viața, politicul are o strategie bine făcută, respectiv de a IMBECILIZA PRIN TĂCERE.

În fond ce sunt schimbările climatice şi cum pot ele să ne afecteze? Iată o întrebare care mă determină să deschidem un forum de dezbatere între noi, membrii societăţii civile, care vom avea responsabilitatea de a face în mod voluntar ceea ce trebuie să facă acei politicieni şi bugetari pe care noi îi plătim ca să devină nu numai obezi ca masă corporală, dar şi ca nesimţire.

 

Încerc cu resursele de cunoştiințe pe care le am, să deschid dezbaterile asupra acestei probleme, fără să am pretenţia că afirmaţiile mele sunt cele mai corecte, dar sper ca prin implicarea multora care au ceva de spus în acest domeniu, pot deveni un concept corect şi serios care să ne motiveze să cerem politicului să se conformeze la adevăratele probleme ale naţiei.

 

Se ştie încă din antichitate că toate elementele componente mediului înconjurător planetar şi nu numai, sunt elemente dinamice, care au evoluţii condiţionate de interrelaţiile dintre componenţii şi subcomponeţii mediului. Cauzele proceselor dinamice sunt multiple, de la cele cosmice, la cele planetare la care în ultimul timp se poate adăuga şi omul. În acest context este de la sine înţeles că nici sistemele climatice nu pot fi stabile pentru perioade lungi de timp, ele având o dimamică generată de o multitudine de cauze, care produc schimbări ciclice, acestea determinând la rândul său producerea unor modificări radicale asupra tuturor componenţilor mediului înconjurător care sunt în interrelaţie cu  ansamblul elementelor climatice.

 

Schimbările climatice se referă la o perioadă de timp de tranziţie între formele de manifestare ale climatului preexistent şi cel nou, care se va instala în zona sau regiunea respectivă. Despre modul de manifestare a climatului existent știm destul de multe ca să putem face comparaţiile necesare identificării abaterilor care se produc în perioada schimbărilor climatice.

S-a constatat că această perioadă de tranziței care poate dura între 50 şi chiar 200 de ani, raportată la teritoriul ţării noastre este marcată de producerea unor fenomene meteorologice extreme, de la ploi torenţiale cu precipitaţii deosebit de abundente însoţite de grindină, furtuni şi vijelii, până la fenomene de secetă cu durată de manifestare pe termen lung, ajungând până la fenomenul de uscăciune. Alt aspect este legat de oscilaţiile termice sezoniere care se prezintă total modificate faţă de valorile medii multianuale, respectiv de la instalarea unor perioade caniculare mult mai devreme faţă de medie, la perioade cu geruri acute şi cu durată de manifestare îndelungată.

 

Toate aceste manifestări extreme ale climei vin să pregătească terenul pentru instalarea noului tip de climă cu parametri greu de anticipat în prezent. Problema care se pune este legată de modul cum întâmpinăm noi în acest interval de timp de 50 sau 200 de ani producerea acestor fenomene meteorologice extreme, pentru a avea cât mai puţin de suferit de pe urma lor, sau de ce nu, de a transforma aceste evenimente extreme în elemente de câştig în ceea ce înseamnă sănătatea şi nivelul de trai.

 

Practic în această perioadă de tranziţie în care se manifestă schimbările climatice, trebuie să ne aşteptăm la inundaţii cu valori catastrofale generate de precipitaţii cu valori extreme care se pot produce atât la sfârşitul primăverii, în timpul verii, cât şi la începutul toamnei, între care se interpun perioade cu ariditate excesivă, generate de temperaturile extreme din timpul celor trei anotimpuri amintite.

 

Față de aceste prognoze formulate de climatologi, vă invit să creionăm scenarii care să se refere la ce putem să ne aşteptăm în situaţia în care nu încercăm să facem nimic, sau să vedem ce putem face ca efectele distructive ale acestor fenomene anticipate să ne afecteze cât mai puţin posibil.

 

Ar fi deosebit de interesant ca la acest forum de dezbatere să facem apel nu numai la cunoştiințele de specialitate pe care unii le putem avea, dar şi la experienţa pe care am dobândit-o pe parcursul vieţii în confruntarea cu aceste evenimente care au avut un indice de manifestare mult mai redus faţă de ce se anticipează că o să ne confruntăm.

 

Pentru binele nostru, dar mai ales al urmaşilor noştri, vă invit să participaţi la aceste dezbateri fără a fi marcaţi de prejudecăţi sau de alte considerente care inhibă formarea sau luarea unei atitudini. Consider că această problemă este de larg interes public, ea afectându-ne pe toţi, iar în consecinţă toţi suntem obligaţi să ne implicăm.

 

Mircea Vintilescu

România în derivă

”PDL a fost unul democratic atât timp cât a fost condus autoritar de un singur om“

“Povestea armelor care nu ucid a început în Antichitate şi continuă şi în zilele noastre. Armele care nu ucid sunt cele care îl conving pe adversar, sau chiar pe aliat, să reacţioneze aşa cum doreşte cel care stăpâneşte aceste arme. Ele afectează sufletul şi mintea, ţintind mai ales asupra liderilor şi pot obţine victorii politice şi militare acolo unde armele clasice se dovedesc neputincioase sau prea păguboase. Muniţia armelor care nu ucid este construită pe bază de informaţii, sub forma propagandei, a dezinformării, a relaţiilor publice.” (Silviu Brucan - http://www.nemira.ro/epoca/romania-in-deriva--959)

Îşi mai aduc aminte românii cum au fost ales judecătorul de la Curtea Constituţională în Parlament, cum s-a reluat votul până când a ieşit cine trebuia, conform voinţei şi dorinţei lui Băse?! Acelaşi lucru s-a încercat a fi repetat şi la Convenţia PDL din 23 martie 2013 când preferata blondă Elena Udrea, a preşedintelui demis de popor în 2012, a pierdut în faţa lui Vasile Blaga, declarat Preşedinte PDL. Ştiam cu toţii, noi, pulimea, că Băse este implicat până-n gât în jocurile politice din România, deşi Constituţia interzice preşedintelui în funcţie acest lucru, dar ca să o auzim clar din gura acestuia, într-un mesaj postat pe Facebook, depăşea imaginaţia noastră.

"ADIO PDL" - mesajul Preşedintelui Traian Băsescu după alegerea lui Vasile Blaga la şefia PDL

(Click pe imagina ca să vedeţi mesajul)

De data aceasta, nu i-a ieşit pasienţa lui Băse. Însă reacţia acestuia, chiar şi aşa, ca preşedinte demis, ilegal la Palatul Cotroceni, spune multe despre o ţară în derivă, cum a rămas România de la Dictatul de la Bruxelles, când cei mai mari ai Europei ne-au impus un miştocar în ale politicii să rămână la Cotroceni, pentru interesele lor economice în această ţară bogată comparativ cu alte state din UE. Nu este prima dată când Băse ne face cu mâna. Ne-a urat: “Să trăiţi bine!” şi poporul s-a scufundat precum flota dispărută în neant, mai ceva ca în “Istorii neelucidate”. A căutat cu flacăra olimpică în mână “Antena 3 e-aici?!” şi a incriminat Trustul Intact pentru orice nu i-a ieşit din jocurile murdare pe care le-a făcut timp de 8 ani. A intrat în şedinţă la CSM şi a impus-o pe Hăineală preşedinte, pentru că altfel pierdea supremaţia în acest “organism” pe care l-a prezidat din umbră întru “libertatea şi independenţa justiţiei din România” şi conform “statului reformat” pe care el însuşi l-a clădit pe sistemul unei familii mafiote, bazată pe interese şi încrengături de relaţii dubioase. Totul a culminat cu mesajul de pe Facebook din 23 martie 2013 când a spus “Adio PDL”.

S-a spus des că românii sunt mămăligari iar mămăliga nu explodează. Chiar nimeni nu şi-a dat seama că acest om care stă ilegal la Cotroceni, în ciuda votului negativ a 7,5 milioane de oameni în 2012, care la fiecare trei zile scoate câte un dosar la DNA pentru adversarii politici, a stat în fruntea statului timp de 8 ani şi a făcut jocurile politice ale unui singur partid, când Constituţia interzice acest lucru?! Nimeni nu şi-a dat seama că de acum încolo, încă aproape doi ani noi toţi plătim un preşedinte ilegal care stă la Cotroceni ca să-şi facă un partid şi o trambulină pentru că nu s-a detaşat timp de 8 ani şi nici nu o va face pentru cei 2 ani rămaşi de viaţa politică a României, de Emil Boc şi de Elena Udrea, spinările pe care a rămas atârnat ca să privească peste gardul PDL?! Băsescu nu ştie să piardă! El ştie doar să dezbine şi să stăpânească. Iar după ce stăpâneşte, ştie doar să distrugă pe cei în cârca cărora s-a căţărat, cu excepţia propriei familii.

Ne aşteaptă doi ani de dezastru naţional atâta timp cât Băsescu va rămâne la Cotroceni. Am avut opt ani de scandaluri şi dosare false sau politice la DNA. Românii gândesc strâmb: ce mai contează încă doi ani pe lângă opt?! Contează!!! Acest om ne reprezintă încă în lume! Acest impostor ne poate încă băga în nişte combinaţii internaţionale inimaginabile şi extrem de fatale pentru România. Acest jucător la masa verde ne poate distruge într-o singură lună, nu în doi ani, îngropând România pentru vecie în negura Evului Mediu timpuriu prin eliminarea tuturor adversarilor politici pe termen mediu (vezi cazul Adrian Năstase) sau lung (vezi cazul Atanasiu, Chiuariu etc.). Dacă tot clamăm că vrem să trăim într-o adevărată democraţie, că suntem o ţară europeană, că avem drepturi, atunci să vedem şi obligaţiile pe care trebuie să le respectăm. Obligaţia noastră este acum una singură: suspendarea!

Parlamentul are obligaţia să taie pisica-n două o dată pentru totdeauna. Parlamentul trebuie să ia o atitudine o dată pentru totdeauna împotriva acestei clare încălcări a Constituţiei, prin care preşedintele demis Băsescu nici măcar nu mai ascunde aparenţele ci se exprimă clar, răspicat, fără echivoc, în favoarea partidului politic PDL, cel care a fost susţinut fără perdea de Băsescu şi cel care încă este reprezentat de europarlamentarul Monica Macovei în Parlamentul European, în ciuda faptului că aceasta a fost trimisă acolo să reprezinte toţi românii, indiferent de apartenenţa lor politică.

România asistă acum la mascarada “contestaţii Elena Udrea" dirijată din umbră de Băsescu. Boc este la mijloc, pentru că dacă trece de partea lui Udrea, pierde primăria Cluj, dacă pleacă de lângă Băsescu, rămâne o ţintă clară a DNA. Cu cine va juca Boc cartea vieţii lui? Aşa este când te afli între două familii mafiote. Unul va fi sacrificat. Şi acela nu e niciodată de gen feminin. Mafioţii au un cult pentru sexul frumos şi pentu copii. În schimb între ei, bărbaţii, nu au scrupule. Se gâtuie şi se chilăresc între ei pe toate planurile.

Poporul, prostimea, pulimea, asistă impasibilă la aceste jocuri politice fără nici un fel de reacţie. Ce câştigă ea din aceste jocuri politice? Nimic. Ce pierde din toate aceste jocuri de putere? Totul. Pentru că sunt la mâna celor care fac jocurile.

Societatea civilă prin MEUR acuză clar şi răspicat intervenţia preşedintelui Băsescu, postată pe Facebook, ca fiind una care încalcă grav şi iremediabil Constituţia. Nicăieri în lume nu este permis ca şeful statului să intervină în viaţa politică. În orice stat de drept, Constituţia, prima lege în orice stat, trebuie respectată în pimul rând de şeful statului, iar dacă acesta a ajuns să o încalce a treia oară, societatea civilă prin MEUR este obligată să tragă un semnal puternic de alarmă în România. Europarlamentarii români au obligaţia să alerteze forurile europene cu privire la această anomalie, care se repetă în mai puţin de un an de la impunerea lui Băsescu de către Bruxelles în ciuda tuturor voturilor negative ca acesta să fie demis. Societatea civilă prin MEUR se opune total acestui mod de comportament al preşedintelui Băsescu şi mai mult, nu este de acord cu finanţarea acestuia (plata salariului de preşedinte) pentru formarea unui nou partid sau a unei platforme politice, atâta timp cât este ocupantul Palatului Cotroceni. Societatea civilă prin MEUR solicită Parlamentului să demareze imediat şi fără întârziere procedurile de suspendare ale preşedintelui Băsescu, ca urmare a implicării şi susţinerii lui clare şi declarate în viaţa politică a unui singur partid, PDL, lucru interzis de Constituţie.

Mona Bernhardt-Lörinczi

Imbecilitatea românească

Mă întrebam dacă există poziţii comune între toate formaţiunile de pe eşichierul politic românesc, indiferent dacă formaţiunile politice sau ”cultural-etnice” sunt la putere sau nu. După multe căutări am găsit ceva extraordinar. Da, toate taberele consideră pe toți cetăţenii acestei ţări nişte incurabili IMBECILI şi acţionează asupra acestora ca cei mai buni medici specializaţi în tratamente neuro-psihice.

Constat că nu mai există pudoare şi demnitate la politicianul român. Azi mă bălăcăresc cum nu se poate mai virulent cu un adversar politic pe ”importantele” probleme ideologice, iar mâine, dacă lucrurile nu mai merg bine în partidul meu şi nu mai am privilegii, dau fuga la adversar, ling unde am scuipat, plătesc în numerar tot ce este de plătit şi devin aşa, peste noapte, un alt om politic, curat şi cu o altă docrină în suflet, pe care jur (ca şi la partidul mamă de la care am plecat), să o apăr (doctrina) şi să apăr şi interesele partidului adoptiv chiar şi cu preţul vieţii, până la moarte.

Bietul Caragiale, cred că ar fi spus la asemenea gesturi „CURAT SPERJUR”, dar bietul popor român care a uitat şi de Caragiale şi de morală şi de propriile lui aspiraţii și valori, nu zice nimic! Poporul TACE!!!

Mă întreb cum se simt astăzi revoluţionarii de la Timişoara care în anul 1990 au introdus în proclamaţia lor, la puncul 8, o prevedere care interzicea foştilor comunişti să mai activeze în structurile politice timp de 8 sau 10 ani. Era o prevedere bună, pentru care s-au tot zbătut să fie aplicată, dar nu au avut nici o şansă de reuşită. Cei care s-au opus probabil că anicipau că va trebui din când în când să se revopsească politic.

Astăzi, după ce poporul a lăsat fără scaun, prin vot şi nu prin ”revoluţie” sau ”revoltă populară”, un partid ce a fost considerat de alegători ca responsabil de tot dezastrul românesc, membrii lui dau fuga prin dezertări succesive la cei pe care mai ieri îi făceau trădători ai dreptei, oameni care au strâmbat linia de afirmare a capitalismului popular, care s-au vopsit în socialişti şi mai au puţin până să devină chiar comunişti.

Interesant este că şi cei care primesc asemenea dezertori şi ”sperjurişti” politici fac comentarii cu mult laudatio la adresa lor, uitând că mai ieri se luptau şi să bălăcăreau cu aceştia pentru a câştiga voturi şi pentru a le fura scaunul aducător de profituri. Toţi au recurs la tot felul de comparaţii care mai de care mai înspăimântătoare, fie că sunt anti americani, fie că sunt pro ruşi etc. şi s-au bălăcărit şi în faţa corpului diplomatic acreditat în România, au făcut conferinţe de presă în ţări străine sau la Consiliul Europei arătând fie cât de trădători sunt unii, fie cât plini de loialitate sunt alţii pentru valorile europene sau americane.

Se pare însă că în fața forţei banului, toate animozitățile anterioare dintre politicienii aflaţi la putere sau în opoziţie dispar. Poate că aceste clipe şi gesturi ale unui teatru absurd nu ar trebui să dispară sau să fie uitate de către alegători şi mai ales de către tineretul nostru cu aspiraţii politice. Lipsa de demnitate şi de moralitate a politicianului român era intuită de cetăţenii acestei ţări încă din anii 1990, dar ca să se ajungă atât de departe, poate că nimeni nu-şi mai imagina.

Mă aştept acum ca după acest model, şi Elena Udrea sau Monica Macovei, sau de ce nu, chiar Traian Băsecu să se înscrie în USL, să condamne vechea guvernare din care au făcut parte şi de ce nu, aceştia să fie primiţi în ”Uniunea Socialistă” cu aplauze furtunoase, scandări şi multe flori, iar la final, ”useliştii de frunte” să vină cu un bogat repertoriu de fraze laudative la gestul de trădare al ”sperjuriştilor-traseişti” care să beneficieze de cele mai calde urări de BUN VENIT… De ce nu ar face acest gest şi Dan Diaconescu?! Pentru că tot îi plac formele de laudatio şi lui.

Văzând toate aceste lucruri m-am întrebat, aşa ca să mă pot dumiri asupra stării mele: OAMENII ACEŞTIA CHIAR CRED CĂ AM AJUNS UN IMBECIL INCURABIL, NEVINDECABIL?! SAU EI SUNT CEVA CARE FUNCȚIONEAZĂ ÎN AFARA REGULILOR BUNULUI SIMȚ?!

Pentru a da un răspuns corect am apelat la un medic, acesta a promis că mă va programa pentru o consultaţie amănunţită cam prin luna decembrie 2013, pentru că are foarte multe solicitări de acest gen de la mai toată populaţia educată şi cu bun simţ  din România. Am acceptat programarea aceasta târzie, numai din dorinţa de a prezenta alături de mulţi alţi membri ai societăţii civile, certificate oficiale că nu noi suntem imbecilii din această ţară, ci alţii, care dacă văd prost lucrurile, trebuie să-şi pună fie ochelari, fie să se retragă pentru a face un tratament de lungă durată. Cred că acestora din urmă, politicieni de frunte, dar şi de mare ruşine pentru neamul nostru, trebuie să le urăm:

ÎNSĂNĂTOȘIRE MINTALĂ GRABNICĂ, ÎNCEPÂND SĂ CULTIVE BUNUL SIMȚ FAȚĂ DE CETĂȚEAN, DACĂ PENTRU ACESTA DIN URMĂ RESPECTUL NU EXISTĂ.

Mircea Vintilescu

Societatea civilă: prima şi singura putere în Stat

Analizând ultimele poziţii publice ale unor state membre UE, eu consider că este o poziţie corectă a acestor ţări (Finlanda şi Germania).

Nu înțeleg însă tupeul manifestat de mulţi români cu diferite poziţii în societate, care cer, fie prin milă, fie prin diferite artificii verbale, ceva ce nu li se cuvine. Dacă ar fi să vorbim numai de corupţie (lucru pe care îl combatem de 20 de ani fără nici un rezultat), păi atunci ce am făcut concret în acest sens numai în ultimii 5 ani?! Am amplificat corupţia până la cel mai înalt nivel al Statului.

Credeţi că un cetăţean european poate veni în România să facă afaceri curate, când avem cele mai proaste legi economice din tot spaţiul european şi când nu beneficiem cu nimic de sprijinul Statului? Credeţi că un cetăţean european poate răzbate în acest păienjeniş când aduce nu numai bani, dar şi gânduri de prosperitate?! Din contră, aceşti cetăţeni europeni sunt lăsaţi la cheremul clanurilor mafiote şi mai mult, li se pretinde şi taxă de protecţie, la care instituţiile Statului nu au nici un fel de reacţie.

Da, am fost primiţi prea uşor într-un club în care nu meritam să intrăm la vremea aceia iar acest lucru nu a fost înţeles aşa cum ar fi trebuit. Care este reacţia politicului nostru la aceste decizii? Lamentabilă! În loc să ne însuşim criticile corecte, în loc să prezentăm o strategie credibilă de corectare a situaţiei, spunem că nu ne mai interesează aderarea noastră la Spaţiul Schengen. De ce? Simpu: pentru că unii politicieni vor să conserve pentru propriul lor interes disfuncţiile generate chiar de ei şi numai în folosul lor, iar noi cetăţeni români şi europeni să rămânem pe mai departe ruşinea Europei. Iată o atitudine nefirească, pe care mulţi cetăţeni români, cu o educaţie primitivă, o apreciază aşa cum nu trebuie: ca “demnă”.

Eu unul nu accept aşa ceva şi cer tuturor celor care mai gândesc pozitiv să se solidarizeze pentru a cere, nu milă şi compasiune din afara ţării, ci acţiuni concrete de îndreptare a situaţiei din ţară, din partea factorilor responsabili. Cum vom reuşi acest lucru? Simplu: încercând să ne exercităm drepturile cetăţeneşti conferite de Constituţie, printr-o implicare activă şi responsabilă a fiecărui cetăţean român care încă mai are şi statutul de cetăţean europen. Să nu uităm un adevăr cert de funcţionare în condiţiile optime ale democraţiei: SOCIETATE CIVILĂ TREBUIE SĂ RĂMÂNĂ PRIMA ȘI SINGURA PUTERE ÎN STAT! Dragi compatrioţi, avem pentru ce să ne solidarizăm!

Mircea Vintilescu

Vine, vine primăvara… dar cu ce vine?

Mulţi poeţi sensibili ai neamului românesc (Alecsandri, Minulescu, Topârceanu etc.) se bucurau din suflet că în sfârşit a venit primăvara şi pot să-şi bage bocancii şi şoşonii la păstrare. 

 

Astăzi mulţi orăşeni se bucură că nu mai trebuie să plătească facturi încărcate la întreţinere pentru că pot opri caloriferele. La sate, numai oamenii harnici încep să trebăluiască prin bătătura curţii pentru a pregăti grădinile care să-i mai scape de foamea făcută mai toată iarna. Încep să vină şi păsările călătoare aducând cu ele şi mult aşteptatele ploi de primăvară.

Meteorologii se pregătesc şi ei să ne anunţe venirea ploilor, dar şi al codurilor galbene, portocalii sau ferească-ne… şi pe cele roşii, aducătoare de inundaţii. Toţi se pregătesc de câte ceva, numai administraţia locală mai zăboveşte un pic, căci deh… am intrat în zilele cu BABE şi nu se ştie dacă vine curând primăvara, sau mai întârzie.

De la inundaţiile din anul 2006 ne tot rugăm pe la toate bisericile ca apele râurilor să nu se mai răzbune pe necazurile noastre, să nu ne mai inunde casele, bunurile gospodăreşti şi să ne cruţe vieţile. Ne rugăm şi atât, adică nu facem nimic pentru a ne proteja de furia apelor, căci deh (iar) se tot spune că suntem în plină criză financiară şi nu avem bani de investit în nimic.

Dacă se va întâmpla din nou ca râurile să se reverse cu furie şi vom avea iar numeroşi morţi, sate distruse, sinistraţi cu duiumul, poduri rupte, drumuri impracticabile etc., acest lucru nu impacientează pe nimeni, pe nici un edil şi nici vreo autoritate locală sau centrală. Am învăţat să facem teledonuri, prin care să sensibilizăm oamenii să dea bani sau alte tipuri de ajutoare, din care numai o mică parte vor ajunge la cei amărâţi, urmând ca restul ajutoarelor să se volatizeze pe la cei care se ”ocupă” cu gestionarea acestora.

Am învăţat să cerşim milă, să vorbim despre solidaritatea umană, iar alţii, puţini la număr, să se lăude cu valoarea darurilor pe care le fac sinistraţilor. Se face şi se câştigă capital politic pe seama sinistraţilor, se cuceresc noi simpatii electorale cu vorbe goale, dar ce trebuie făcut cu adevărat, nimeni nu face!

Cunoaştem zonele de risc la inundaţii, putem anticipa intensitatea acestor fenomene distructive în funcţie de precipitaţiile care se vor produce în diferitele zone, dar în afară de teoretizări şi vorbe goale, nu facem nimic. Putem anticipa şi principalele pagube sau prejudicii care pot apărea, provocate de revărsările de ape asupra spaţiilor din intravilan şi extravilan, cu mare impact mai ales asupra vieţii, sănătăţii şi bunurilor materiale ale populaţiei, dar nu luăm nici o măsură eficientă care să limiteze şi chiar să elimine toate disfuncţionalităţile care pot apărea în urma producerii unor inundaţii.

Noi, societatea civilă nu facem nimic în acest sens, cu toate că ştim ce valoare şi mai ales cu ce sacrificii se fac multiplele cheltuieli de către populaţia afectată, sau de către unele autorităţi locale. Nu milităm sub nici o formă pentru a pune în practică principiul bine cunoscut că “este mult mai rentabil să se acţioneze preventiv”, cu investiţii bine structurate în executarea unor lucrări hidrotehnice şi hidroameliorative de apărare împotriva inundaţiilor, decât să se acţioneze post-factum, după producerea acestor fenomene distructive.

Ajutoarele venite sub diferite forme din rândul majorităţii populaţiei ţării către sinistraţii din zonele calamitate, constituie doar forme primare de solidaritate interumană. Ele pot fi însă considerate doar simple paleative, pentru că acestea se rezumă numai la ameliorarea temporară a efectelor imediate ale dezastrului suferit de populaţie.

Adevăratul sprijin pe care societatea civilă îl poate acorda, se referă la încurajarea formării în rândul populaţiei al unui nou spirit de parteneriat om-mediu înconjurător, mai ales prin exercitarea de presiuni pe care ar trebui să le facem în mod repetat, ca cetăţeni educaţi, asupra tuturor autorităţilor locale şi centrale, responsabile cu asigurarea protecţiei populaţiei. Aceste acţiuni trebuie să aibă în vedere promovarea unor proiecte care să identifice cauzele care provoacă aceste dezastre, pentru ca ulterior, autorităţile să demareze lucrări cu adevărat eficiente de înlăturare atât a efectelor, cât şi a cauzelor acestor factori distructivi, care din păcate se manifestă în mod repetat.

Interesul pentru asemenea acţiuni nu trebuie să se rezume doar la nivelul colectivităţilor potenţial afectate de aceste fenomene, ci să se extindă la nivelul întregii societăţii, pentru că noi toţi avem de suferit pierderi financiare semnificative, directe şi indirecte, ca urmare a tergiversării promovării acestor lucrări esenţiale pentru eliminarea sau limitarea acestor riscuri.

Indiferenţa manifestată până în prezent de către societatea civilă privind soluţionarea acestor probleme de autorităţile statului, responsabile şi plătite de contribuabili, explică în bună măsură gradul de sărăcie avansat al populaţiei şi al ţării în general. Neimplicarea societăţii civile în soluţionarea corectă a acestei probleme, va avea drept rezultat şi condamnarea generaţiilor viitoare la sărăcie, la indiferenţă şi la condiţii de viaţă nefireşti pentru un popor ce pretinde că încă mai are o vocaţie civică europeană.

Mircea Vintilescu

Nu va fi linişte în ţară

Mandatul actualei conduceri a CSM a fost dat cu 10 la 8 voturi pentru Oana Schmidt-Hăineală, fost vicepreşedinte al cărei mandat expiră în 6 ianuarie 2013. La două ore după “alegere” Hăineală a fost contestată. Ce eforturi depune guvernatorul de la Cotroceni să-şi apere acolitele din CSM? Citiţi mai jos.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13939383-oana-schmidt-haineala-aleasa-noul-presedinte-csm.htm

http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/pivniceru-catre-basescu-la-csm-sa-te-temi-de-greci-chiar-si-atunci-cand-nu-iti-aduc-daruri-289107.html

http://www.gandul.info/news/video-basescu-la-csm-mai-bine-razboi-decat-o-justitie-neindependenta-noul-sef-al-csm-este-procurorul-oana-schmidt-haineala-10427118

Nu ne aşteaptă zile liniştite în ţară. Cât timp acest “Fuego al politicii româneşti” cum l-a numit Mădălin Voicu într-o emisiune TV, va fi la Cotroceni, presa ponegrită şi hulită de “guvernatorul României” va toca şi diseca toate năzbâtiile celui care se luptă din răsputeri ca să-şi apere pielea şi viitorul nesigur. Ne aşteaptă şase luni de foc şi alte şase luni de sabie. Cu forţe proaspete, cu aerul de munte în nări, cu hăhăitul perpetuu, micul omuleţ care se doreşte a fi om mare de stat, ne trage încet dar sigur spre prăpastia urii, a răzbunării, a denigrării şi a defăimării.

În timp ce maleficul scorpion lansează săgeţi subtile dar bine ţintite asupra “independenţei justiţiei”, poporul dezbate febril problema incinerării marelui regizor şi actor Sergiu Nicolaescu. Poporul fariseu s-a indignat extrem de tare la ideea aceasta cum că n-ar fi creştineşte, că dacă trupul nu e în pământ sufletul nu poate fin mântuit, că nu vor avea unde să aprindă o lumânare, să se închine… şi alte aberaţii de genul acesta. Mi-a plăcut de actriţa Ileana Stana-Ionescu pentru faptul că a spus că şi dorinţa ei şi a soţului, cunoscutul actor Sebastian Papaiani este aceeaşi, incinerarea, explicând pe scurt că dorinţa trebuie respectată şi că preferă acest ritual în locul putrezirii în mormânt.

Pentru mulţi dintre aşa-numiţii creştini moartea unei personalităţi reprezintă bâlciul perindării pe la catafalc, pozarea cu decedatul, eventuale pomeni la care să se repeadă ca ulii şi mai ales bârfa de după, care inevitabil începe cu “Ai văzut?!” Nici aici bâlciul nu a lipsit. Dezbateri peste dezbateri, opinii pro şi contra din care biserica nu a lipsit pe motiv de explicarea canoanelor bisericeşti. Fiecare s-a afişat mai creştin ca celălalt de parcă credinţa fiecăruia trebuie dezvăluită la televizor, discutată şi disecată pe dreapta şi pe stânga precum declaraţiile politice ale preşedintelui jucător.

Dacă biserica admite liberul arbitru în credinţă privind alegerea căii de umat în viaţă, de ce nu acceptă şi acelaşi liber arbitru în cazul morţii? Încă o dovadă că nu poate fi linişte în ţară. Poporul este divizat, când unii trag hăis, ceilalţi neapărat vor trage cea. Când unii sunt pro neapărat alţii vor fi contra. Când unii vor fi mulţumiţi, neapărat vor apărea şi nemulţumiţii. Când unii vor avea faimă, vor apărea şi neisprăviţii cu invidia lor dăunătoare. 

Rasa umană, dualistă, contradictorie, răzbunătoare dar propovăduitoarea iubirii aproapelui mai presus de propria fiinţă, a fost, este şi va rămâne un mare mister în evoluţia acestei planete văzută de alte civilizaţii trecute sau viitoare. Ceva din gena umană a fost proiectat greşit. Şi totuşi mai există oameni precum Sergiu Nicolaescu, mare om, care a dorit să rupă canoanele inepte ale vremurilor sale şi să-şi găsească nemurirea nu  numai prin ce a lăsat în urma lui dar şi prin propria dorinţă de după moartea pământeană.

Epicur: “Vrea Dumnezeu să prevină răul, dar nu poate? Atunci nu e omnipotent. Poate, dar nu vrea? Atunci e malefic. Şi poate şi vrea? Atunci de unde vine răul? Nici nu poate, nici nu vrea? Atunci de ce să fie numit Dumnezeu?”

Einstein: “Dacă oamenii sunt buni doar pentru că le e frică de pedeapsă şi pentru că speră la o recompensă, atunci suntem într-o stare jalnică.”

http://calinignat.wordpress.com/2012/02/11/biserica-simbolul-ipocriziei/

Nu va fi linişte în ţară.

Mona Bernhardt-Lörinczi

A murit un mare regizor, Sergiu Nicolaescu

Joi, 3 ianuarie 2013. O zi tristă pentru România. Marele regizor, actor, fost senator în Parlamentul României, a încetat din viaţă.

S-a născut pe 13 aprilie 1930 la Târgu Jiu şi a murit pe 3 ianuarie 2013 la vârsta de 82 de ani, la Spitalul Elias, în urma unei operaţii şi complicaţii ulterioare. O stea în memoria lui Sergiu Nicolaescu va fi inaugurată pe Aleea Celebritatilor din Târgu Jiu, oraşul in care s-a născut regretatul regizor si actor, alături de steaua marelui sculptor Constantin Brâncuşi.

Pioasă recunoştinţă celui care a lăsat o moştenire de necontestat în cinematografia românească şi celui care s-a implicat direct în Revoluţia din 1989.

Mona Bernhardt-Lörinczi