Dă Doamne UDMR-ului şi puţin bun simţ!

Tot poporul român a fost ţinut în şah aproape 3 săptămâni, aşteptând să vedem care este poziţia UDMR pe marginea propunerii reorganizării teritoriale a României. Au analizat această propunere pe toate feţele, mai toate forurile şi organizaţiile maghiare atât din România, cât şi din Ungaria, au dezbătut toate propunerile de compromis făcute de unii politicieni români şi au ajuns în sfârşit la o concluzie unanimă: „România trebuie să mai aştepte, să analizăm mai profund, căci nouă ungurilor nu ne cade bine nici o variantă”.

Unii români s-au bucurat că întregul proces de reorganizare teritorială a fost contramandat. Alţii au reacţionat ceva mai ponderat la acest refuz venit din partea UDMR, iar restul pur şi simplu s-au resemnat să-şi spună părerea.

Foarte interesantă a fost, din punctul meu de vedere, declaraţia lui Kelemen Hunor, preşedintele UDMR care motivează că „nu agrează varianta de reorganizare a României... pentru că ar scinda comunitatea maghiarilor”.

La această declaraţie, nici o oficialitate românească (şi avem foarte multe) nu a avut o reacţie pe măsură, lăsând să se înţeleagă că apariţia Ţinutului Secuiesc propus de maghiari nu ar scinda comunitatea românească din România.

 

Consider această tăcere din partea autorităţilor româneşti foarte periculoasă, apoi tăcerea societăţii civile mi se pare că nu este bine venită. Să consider prin această tăcere că românii nu sunt conştienţi că România este patria lor şi nici că aici au dreptul deplin să-şi organizeze viaţa aşa cum o cer în mod democratic proprii lor cetăţeni?

Este o întrebare care mă pune pe gânduri. Eu nu înţeleg cum o minoritate sub 2% din populaţia României poate să aibă nesimţirea de a împiedica promovarea unor atitudini reformiste care îi privesc în primul rând pe majoritarii români. Dacă îi auzi pe maghiarii din România cum se vaită că o duc greu, că nu se pot manifesta după bunul lor plac etc., când ei sunt la guvernare şi fac cam ce vor din această ţară şi dacă nu ai trăi aici să vezi concret ce lipsiţi de bunul simţ sunt, atunci ai putea să crezi că România a demarat programul de exterminare în masă a ungurilor. La toate aceste matrapaslâcuri maghiare toate oficialităţile româneşti tac, nu iau nici o măsură de a sancţiona atitudinile anticonstituţionale ale maghiarilor, nu iau măsuri pentru a pedepsi încălcările repetate ale legii şi ordinii publice făcute de maghiarii extremişti, nu fac nimic din ceea ce ar trebui să facă şi mai mult, ar vrea parcă să-şi ceară scuze dacă un român ia o poziţie împotriva şovinismului maghiar.

Am încercat să mă documentez să văd unde o minoritate poate să-şi facă de cap într-o ţară a Uniunii Europene aşa cum face UDMR-ul în România şi nu am găsit nimic similar. Am constatat în schimb, foarte mult bun simţ al minoritarilor în ţările de adopţie. Astfel am văzut că în Germania, turcii nu au cerut plăcuţe bilingve în landurile unde trăiesc de mai bine de 50 de ani, în Franţa musulmanilor nu li se permite să poarte straiele lor populare, în Spania mulţi lucrători sezonieri musulmani sunt repatriaţi, în Ungaria românii rezidenţi nu au drepturile maghiarilor din România, am mai văzut că în nici o ţară de pe glob o organizaţie culturală a unei minorităţi nu este primită în parlament şi nici nu se pune problema să participe la actul de guvernare.

Din această scurtă documentare cred că UDMR-ul a întins prea mult plapuma şi dă dovadă de o mare obrăznicie în raport cu majoritarii. Eu nu discut dacă soluţia de reorganizare teritorială a României este bună sau nu, la această întrebare trebuie să răspundă în primul rând românii şi nu maghiarii, eu discut de tolerarea acestei atitudini dispreţuitoare şi fără precedent a unei minorităţi faţă de majoritari. Iată că dacă maghiarii minoritari din România nu vor să se facă ceva, noi românii trebuie să ne supunem fără să crâcnim şi să acceptăm lesa ungurească. Consider că la acest capitol toate formaţiunile politice din România sunt repetente. Se vede clar că ele nu apără interesul şi onoarea românilor, ci nişte interese proprii, aducătoare de bani şi de alte beneficii. Nici măcar viteazul nostru preşedinte care se leagă de regi şi alte state învecinate nu a avut un punct de vedere ferm în această problemă.

Nu au avut reacţii nici la mesajele nediplomatice venite din Ungaria, când o ţară liberă şi independentă cum este România era somată de către un politician obscur din guvernul de la Budapesta că „România trebuie să recunoască cât mai rapid posibil Ţinutul Secuiesc”. Iată în ce batjocură ne-au adus politicienii noştri care se ceartă astăzi pe sondaje, pe cuvinte spuse aiurea de unul sau de altul, dar nu văd că de fapt românii nu mai sunt stăpâni la ei acasă.

Nu se poate tolera aşa ceva mai ales de către societatea civilă românească şi de aceea cer ca toţi bunii români să sancţionăm drastic pe toţi aceia care se joacă cu soarta a 22 de milioane de oameni.

Eu cred că societatea civilă românească trebuie, în primul rând, să-i solicite UDMR-ului să-şi ceară scuze poporului român pentru toate ofensele aduse pe marginea aşa zisei găzduiri neomeneşti a minorităţii maghiare. Trebuie să cerem tuturor formaţiunilor politice româneşti să ia atitudine faţă de politica segregaţionistă pe care o promovează în România UDMR-ul, dar şi mai mult, trebuie să le cerem tuturor politicienilor, inclusiv celor din UDMR, aşa cum au fost mandataţi de popor şi cum au jurat pe Biblie şi pe Constituţia României, să apere onoarea şi integritatea teritorială a României. Intelectualilor de frunte din România trebuie să le cerem să ia atitudine împotriva revizionismului maghiar, iar poporului român să nu mai tolereze nici o abatere a maghiarimii de la normele bunului simţ în comportamentul unor şovini şi extremişti maghiari.

Este bine ca UDMR-ul să înţeleagă că dacă au fost acceptaţi în societatea românească cu drepturi speciale, atunci trebuie să manifeste BUNUL SIMŢ ELEMENTAR, să se abţină de la declaraţii necuvenite, care învrăjbesc şi umilesc cetăţenii acestei ţări.

Mircea Vintilescu