PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al.
Un "prezident", un grup de "entuziaşti" şi un alt grup de "principiali" s-au întrunit într-o aşa-zisă "adunare" ca să pună "ţara la cale". Concluzia "adunării"?
- Evitaţi situaţiile stresante, feriţi-vă de tot ce v-ar putea strica echilibrul interior. "Adevărul este rareori învăluit în romantism." (Agatha Christie).
-
Nu subestima pe nimeni şi nu dispreţui nimic (doar dacă eşti pe deplin lămurit că e demn de dispreţ. Dar nu te mândri cu asta…) Nu gândi negativ. Încearcă să fii drept! “Adevărul nu se confruntă întotdeauna cu dreptatea!” “Unde ai citit asta?” “În toate cărţile bune.” (William Faulkner)
Ce a urmat? "Principialii" s-au retras, "prezidentul" a făcut parastasul, iar "entuziaştii"…
Câteva explicaţii se impun totuşi pentru cei care încă mai au îndoială că Internetul este o forţă.
1. Internetul este altfel. El produce public nou, alte modalităţi de schimb al informaţiei şi alte tehnici culturale. Mass media tradiţională trebuie să-şi adapteze modul de lucru la noile realităţi tehnologice, în loc să le ignore sau să le combată.
2. Internetul este un imperiu mediatic în buzunarul de la haină. Web-ul crează o nouă ordine în sistemul mediatic, depăşind limitele şi oligopolurile acestuia. Publicarea şi difuzarea conţinutului mediatic nu se mai face cu investiţii mari. Doar calitatea jurnalistică mai diferenţiaza jurnalismul de simpla publicare de conţinut.
3. Internetul este societatea. Reţelele sociale, Wikipedia sau Youtube au ajuns prezenţe tot atât de fireşti ca şi telefonul sau televizorul. Dacă vor să existe mai departe, concernele mass-media trebuie să înţeleagă lumea în care trăiesc consumatorii şi să îşi adapteze la aceasta formele de comunicare, printre care şi dialogul.
4. Libertatea Internetului este inalienabilă. Arhitectura deschisă a Internetului nu poate fi schimbată în funcţie de interese economice sau politice, care în spatele aşa-numitului „interes public“ încearcă să cenzureze accesul liber la informaţie pe web.
5. Internetul înseamnă victoria informaţiei, un mediu prin care individul se poate informa mai bine ca niciodată.
6. Internetul schimbă şi îmbunătăţeşte jurnalismul.
7. Reţeaua înseamnă relaţionare. Cine nu foloseşte link-urile, se autoexclude din discursul social.
8. Agregatoarele şi maşinile de căutare stimulează jurnalismul documentat, de calitate. Marcând referinţele prin linkuri sau citate, devine posibilă „cultura discursului social din reţea“.
9. Internetul este noul cadru al discursului politic, stimulând dezbaterea şi participarea activă a opiniei publice.
10. Noua libertate a presei se numeşte libertate de opinie. Dispar graniţele tehnologice între amatori şi profesionişti, diferenţa nu se mai face între jurnalism plătit şi neplătit, ci intre jurnalism de bună sau proastă calitate.
11. Cândva, la inventarea tiparului, Biserica şi alte instituţii avertizau împotriva valului de informaţie necontrolată. Jurnaliştii, enciclopediştii şi pamfletarii au dovedit atunci că mai multă informare duce la mai multă libertate pentru cetăţean şi pentru societate, lucru valabil şi în ziua de azi.
12. Tradiţia nu este un model de lucru. Internetul, ca mediu extrem de concurenţial, cere adaptarea modelelor de afaceri la structura din reţeaua web.
13. În Internet, dreptul de autor sau producător nu trebuie încălcat. Mecanismele de difuzare depăşite trebuie înlocuite cu noi modele de distribuţie şi acordare de licenţe. „Proprietatea obligă“.
14. Timpul unui cititor, ascultător sau spectator are valoare. Oferta publicitară este transmisă prin reţinerea atenţiei asupra unor conţinuturi jurnalistice transmise online. Acesta este principiul de bază al finanţării jurnalismului, alte forme de refinanţare urmează să fie descoperite şi experimentate.
15. Textele, sunetele şi imaginile nu mai trebuie să fie efemere în reţea. Ele vor rămâne la dispoziţie, constituind o arhivă a istoriei contemporane. Jurnaliştii trebuie însă să aibă în vedere eventuale interpretări ale informaţiei şi greşeli ce trebuie corectate.
16. Internetul scoate la iveală o mare cantitate de marfă amorfă. Din aceasta, rezistă doar cine oferă jurnalism credibil şi deosebit, deoarece pretenţiile consumatorilor de informaţie au crescut.
17. Toţi pentru toţi. Web-ul este o infrastructură superioară de interacţiune socială. „Generaţia Wikipedia“ ştie să evalueze credibilitatea unei surse, să verifice şi să evalueze ştirile. Jurnaliştii trebuie să respecte aceste calităţi şi să intre în comunicare cu „receptorii“, folosindu-le cunoştinţele. Nu mai este momentul jurnalistului atotştiutor, ci al celui care comunică şi întreabă.
Cei cu principii au tras imediat concluzia:
În “ecuaţia” acestei societăţi eşti a “țâşpea” zecimală de după virgulă! Printr-o simplă operaţiune de “mai mult sau mai puţin”, eşti băgat la categoria “marjă de eroare” și gata! Pa-pa, părerea ta! Nada! Nul! Zero! Eşti doar un NUMĂR! Eşti un CNP (cod numeric personal), o serie şi număr de carte de identitate, un cont IBAN şi o zecimală de statistici! Cam aşa e şi cu libertatea de exprimare… O ai “by default” dar nu-ți garantează nimeni că îţi va folosi la ceva… căci nu se specifică vreundeva că EXPRIMAREA TA va avea și consecinţe! Ai dreptul să ceri o Românie civilizată, altă mentalitate, o schimbare… mă rog, orice! Ai dreptul să SPUI! AŞA, ŞI???? La ce-ţi foloseşte? – Marius Popa
Mona Bernhardt-Lörinczi
Chiar daca sunt o minuscula musculita intr-un insectar, chiar daca sunt cantitate neglijabila, chiar daca sunt un invizibil pentru cei ce tin in mana fraiele acestei tari (si deopotriva si pentru slugoii lor), ceea ce ma face sa-mi doresc in continuare sa exist este simplul fapt ca, desi n-o recunosc, chestia asta ii arde pana la calcinare. Chiar daca n-o arata, ii simt, ii intuiesc, ii stiu capabili de a-si infige unghiile-n gat in furia turbarii. Si asta ma face sa merg mai departe. Cu tot dispretul si desconsideratia lor.
ReplyDelete